Decizia primăriei din Charlotesville, din statul Virginia, de a demonta, deșuruba și da jos statuia ecvestră a generalului sudist din timpul războiului de secesiune a dus la violențele de acum câteva zile. Cu toate că mai multe municipalități din sudul SUA au început să demonteze statuile „eroilor” războiului de Secesiune, cea a generalului Lee are o importanță majoră pentru întreaga extremă dreaptă sudistă din SUA, care are și astăzi o franjă secesionistă.
Pentru mulți, generalul Lee este eroul absolut. Statuia care îl reprezintă în parcul din Charlottesville îl arată pe cal, cu figura solemnă, foarte demn, bărbos, cu capul descoperit. Pentru nostalgicii sudului sclavagist, neonaziști, Klu Klux Klan și alte grupuscule ale extremei drepte, generalul Lee, șeful armatelor confederate este un personaj mitologic, bun, rar, total pozitiv, un cavaler și un geniu militar.
Unii fac din el chiar și un adversar al sclaviei și un apărător al negrilor. E vorba de o autentică formă de revizionism istoric combinată cu extremism politic.
In realitate, Lee nu a fost câtuși de puțin un mare strateg. Unii istorici militari spun că dimpotrivă, el a cauzat dezastrul militar al Sudului secesionist. La faimoasa bătălie din Gettysberg, care a dus la învingerea Sudului, el a comis eroare peste eroare, atacând în teren descoperind și ducând la moartea a mii de oameni.
Cât despre pretinsul său umanism, adevărul istoric este că Lee poseda zeci de sclavi pe proprietățile sale din Virginia. Când trei sclavi de-ai lui au evadat și au fost capturați, mărturii precise și bine documentate spun că a pus să fie torturați și biciuiți cu sălbăticie în fața lui. Un istoric american a regăsit în arhive factura prin care generalul Lee l-a plătit pe torționarul care i-a biciuit pe negrii fugari.
Intr-o scrisoare către soția lui, de asemenea regăsită de istorici, Lee explica cum sclavii negri se găsesc în America într-o situație infinit mai bună, moral, economic și social decât în Africa.
In momentul armistițiului, Lee a refuzat să schimbe prizonierii negri, afirmând că aceia sunt proprietate privată. Dovada că sudiștii se băteau nu doar pentru suveranitatea statelor lor confederate împotriva nordului, dar și pentru păstrarea proprietății de sclavi și a unui sistem de dominație rasială care s-a prelungit vreme de încă un secol după moartea generalului Lee și ale cărui urme sunt încă vizibile și astăzi.