Ce n-a reușit România să obținută la summit-ul NATO

La manevrele Sea Breeze din Ucraina

NATO nu acordă regiunii Mării Negre aceeași importanță ca zonei din jurul Mării Baltice.

Un nou contingent polonez a sosist azi la Craiova, în sudul României, unde militarii se vor pregăti în cadrul Batalionului de infanterie Neagoe Basarab, parte a Brigăzii Multinaționale Sud-Est și a programului NATO pentru prevenirea eventualelor agresiuni dinspre Est. De asemenea, două nave de război americane se află în Marea Neagră pentru exercițiul anual organizat pe teritoriul Ucrainei (Sea Breeze 2018) în același scop. Navele militare americane au făcut o escală la Odesa înainte de începerea pregătirilor alături de militari din toate statele riverane din Marea Neagră, cu excepția Rusiei, dar și de soldați ai statelor NATO din afara regiunii.

România beneficiază de astfel de exerciții, prin care Alianța Nord Atlantică ar vrea să descurajeze Rusia, care a adus în Crimeea un adevărat arsenal nuclear. Incursiunile vaselor de război aliate în Marea Neagră nu-i sperie, însă, pe ruși, care în situații cheie au avut sprijinul turcilor, cei care dețin cheile pătrunderii prin strâmtorile Bosfor și Dardanele. Spre exemplu, în 2008, în timpul războiului ruso-georgian, Ankara a refuzat accesul în Marea Neagră a unei nave-spital trimisă de Statele Unite în sprijinul georgienilor. Turcia este membru NATO, dar se apropie tot mai mult de Rusia, în ciuda istoriei zbuciumate dintre cele două.

La summit-ul NATO care s-a încheiat recent la Bruxelles, România a reușit să-și convingă partenerii să dedice o sesiune întreagă situației de la Marea Neagră, cu gândul că Bucureștiul ar putea determina Alianța să joace aici un rol similar cu cel pe care și l-a asumat la Marea Baltică. Din acest punct de vedere nu există, însă, progrese vizibile. Singura forță specială destinată Mării Negre se află la Norfolk, în Statele Unite pe malul Oceanului Atlantic. Problema mobilității trupelor alianței rămâne încă în discuție, în ciuda brigăzilor multinaționale create în România și Polonia.

Summit-ul de la Bruxellex a luat în discuție ca statele membre să furnizeze în comun 30 de nave de război, 30 de batalioane și 30 de escadrile care ar putea ajunge în 30 de zile în cazul unui atac împotriva unui stat al Alianței. 30 de zile este însă o perioadă destul de lungă pentru promptitudinea pe care și-o dorește NATO.

Deocamdată, în ciuda sesiunii speciale despre Marea Neagră, care a avut loc la Summit-ul Alianței din această săptămână, NATO nu acordă acestei regiuni aceeași importanță ca zonei din jurul Mării Baltice. Poate și din cauză că Turcia și Bulgaria, de asemenea țări membre NATO, nu-și doresc în mod deosebit o prezență mai mare a Aliaților la Pontul Euxin. Prin comparație statele baltice au fost mult mai hotărâte.

Totuși, România a obținut un centru de comandă NATO de trei stele, la cel mai înalt nivel strategic, după cum a declarat președintele Klaus Iohannis. Aici vor fi prezenți permanent 400 de ofițeri de stat major din toate statele aliate. În plus, Brigada Multinațională de la Craiova a primit statut permanent.

Marea Neagră, în schimb, rămâne dominată de Rusia și deocamdată NATO nu poate juca un rol major pentru această regiune. Spre deosebire de Baltica, Marea Neagră este o mare închisă, în care navele de război aliate nu pot staționa mai mult de 21 de zile, potrivit Convenției de la Montreux. În schimb, Rusia militarizează tot mai mult Crimeea, devenind amenințătoare. Relațiile duplicitare ale Ankarei cu Moscova complică și mai mult situația.

Toate acestea, plus capacitatea scăzută de negociere a Bucureștiului, sugerează ca România nu poate lupta cu geografia la fel de eficient ca Polonia.