Într-un articol semnat de politologul Areg Galstian pentru Gazeta.ru, autorul observă că majoritatea instituţiilor de presă din Federaţia Rusă s-ar fi găbit să boteze protestele din Armenia ca fiind un nou „Maidan”, organizat de agenţii de influenţă ai Occidentului pentru a slăbi poziţia Kremlinului în fostele ţări sovietice. În analiza „Tragedia protestului armean” Galstian aminteşte că atunci când, în 2015, fostul preşedinte Serj Sarkisian a modificat Constituţia, funcţia de preşedinte a devenit una simbolică, primul ministru având cele mai importante împuterniciri, a promis că nu-şi va înainta candidatura la funcţia de premier. Şi-a schimbat însă părerea şi a preluat acest fotoliu invocând că este în fruntea celui mai puternic partid parlamentar. Decizia a dus la proteste în masă în urma cărora Sarkisian s-a văzut silit astăzi să demisioneze.
Redacţia rusească a Deutsche Welle îl citează pe expertul Konstantin von Eggert, în opinia căruia Kremlinul ar aştepta de la deja fostul premierul armean Serj Sarkisian acţiuni mai hotărâte şi asta pentru că opoziţia cere ca guvernul de la Erevan să semneze un Acord de Asociere la Uniunea Europeană. În 2013, aminteşte von Eggert, Sarkisian, ca şi fostul preşedinte ucrainean Victor Ianucovici, a refuzat un asemenea acord cu Bruxellesul. Comentatorul tinde să creadă zvonurile potrivit cărora Moscova l-ar fi ameninţat pe preşedintele de atunci al Armeniei că afacerile pe care le are în Federaţia Rusă vor avea de suferit dacă în cadrul Summitului de la Vilnius, din 2013, va îndrăzni să semneze Acordul cu UE. Ce nu înţelege Rusia e că protestele din aceste zile sunt îndreptate împotriva politicienilor locali care au transformat economia Armeniei într-o afacere de familie. Greşeala Kremlinului, în opinia expertului Konstantin von Eggert, e că calcă pe aceeaşi greblă ca şi în trecut, mizează, la fel ca în cazul Georgiei şi Ucrainei – pe lideri corupţi.
Jurnaliştii de la agenţia de ştiri Ria-Novosti îl citează pe purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care întrebat de reporteri ce va face Federaţia Rusă dacă, de exemplu, Armenia va cere ajutorul Moscovei, a răspuns că: „la moment consideraţiunile ipotetice nu-şi au locul”. Dmitri Pescov a mai adăugat că Kremlinul a avut în ultimul timp contacte cu Erevanul dar a negat că ar fi vorba de solicitarea unui ajutor în privinţa recentelor evoluţii din Armenia. Rugat să explice în ce condiţii Federaţia Rusă ar lua anumite măsuri, Pescov a răspuns scurt: „De ce ar trebui Moscova să se implice?”
Publicaţia ucraineană Evropeiskaia Pravda citează un comunicat al Ambasadei SUA de la Erevan care au cerut autorităţilor armene să „respecte dreptul la proteste paşnice”, în timp ce demonstranţii au fost încurajaţi să „evite violenţele şi escaladarea tensiunilor”. Primul Ambasador al Ucrainei Alexandr Bojko în comentariul intitulat „Ultimatum şi scenariu de forţă: ce se întâmplă de fapt în Armenia”, constată că reacţia partenerilor occidentali ai Erevanului are o explicaţie. Nu au fost uitate evenimentele din martie 2008, când încercarea opoziţiei de a împiedica accederea la putere a lui Serj Sarkisian s-a soldat cu moartea a opt protestatari şi doi militari. O eventuală intenţie de a recurge la un scenariu similar ar fi însemnat deraierea Armeniei în direcţia autoritarismului şi încălcarea angajamentelor pe care şi le-a asumat în faţa partenerilor occidentali.
Fostul deputat ucrainean Taras Ciornovil, în prezent comentator politic la Kiev, a opinat pentru Glavred.info că protestele de la Erevan nu sunt inspirate din afară şi nici nu sunt îndreptate împotriva Federaţiei Ruse. Acestea reflectă nemulţumirea cetăţenilor care nu mai pot suporta un regim care nu a creat condiţii pentru ca lumea să aibă un trai decent şi a transformat Armenia într-un stat fără de drept.