Ce stârnește îngrijorarea?
Statele Unite spun că lumea se confruntă cu cel mai grav pericol nuclear de la Criza rachetelor cubaneze din 1962, din cauza afirmațiilor lui Vladimir Putin în timpul conflictului din Ucraina, dar Moscova spune că poziția Kremlinului este interpretată greșit.
Kievul și aliații săi occidentali se tem că armele nucleare tactice ar putea fi folosite în luptă, după ce Putin și alții au avertizat că Rusia este pregătită să folosească tot vastul său arsenal în apărare.
Ce sunt armele nucleare tactice?
Savanții, experții și negociatorii pentru controlul armamentului au petrecut ani de zile încercând să convină asupra unei definiții a armelor nucleare tactice (TNW). Indiciul se află în denumire: acestea sunt arme nucleare utilizate pentru câștiguri tactice specifice pe câmpul de luptă, mai degrabă decât, să zicem, pentru a distruge cele mai mari orașe din Statele Unite sau Rusia.
Puțini oameni știu exact câte TNW are Rusia, deoarece este un domeniu încă învăluit în tradițiile de secret al Războiului Rece.
Rusia are o superioritate numerică uriașă față de Statele Unite și alianța militară transatlantică NATO când vine vorba de TNW: Statele Unite consideră că Rusia are aproximativ două mii de astfel de focoase tactice funcționale, de zece ori mai multe decât Washingtonul.
Aceste focoase pot fi lansate prin intermediul unei spectru larg de rachete, torpile și bombe gravitaționale de la forțele navale, aeriene sau terestre. Ele ar putea fi chiar pur și simplu transportate într-o zonă și detonate.
Statele Unite au aproximativ două sute de astfel de arme, dintre care jumătate se află în baze din Europa. Aceste bombe nucleare B61, de diferite tipuri de la 0,3 la 170 de kilotone, sunt amplasate în șase baze aeriene din Italia, Germania, Turcia, Belgia și Olanda.
Bomba atomică lansată de Statele Unite asupra orașului japonez Hiroshima în 1945 a avut o putere de aproximativ 15 kilotone.
Cine dă ordinul de lansare a bombelor în Rusia?
Președintele este cel care ia decizia finală atunci când vine vorba de utilizarea armelor nucleare, atât strategice, cât și non-strategice, conform doctrinei nucleare a Rusiei.
Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit în 1991, Rusia avea aproximativ 22 de mii de arme nucleare, în timp ce Statele Unite aveau aproximativ 11 500 de arme nucleare. Cele mai multe dintre aceste arme au fost dezmembrate sau așteaptă să fie dezmembrate.
Cele care au rămas sunt depozitate în cel puțin 30 de baze militare și silozuri aflate sub controlul celei de-a 12-a Direcții principale a Ministerului Apărării (a 12-a GUMO), condusă de Igor Kolesnikov, care raportează direct ministrului apărării.
Este de presupus ca, pentru a pregăti un atac cu TNW, Putin să se consulte cu aliații de rang înalt din Consiliul de Securitate al Rusiei înainte de a ordona, prin intermediul Statului Major General, ca un focos să fie încărcat pe un vehicul de livrare și pregătit pentru un potențial ordin de lansare.
Deoarece Putin nu poate să prevadă care ar fi răspunsul SUA, întreaga tactică nucleară a Rusiei se poate schimba: submarinele pot ieși pe mare, forțele antirachetă pot intra în alertă maximă, iar bombardierele strategice se fac văzute pe pistele bazelor aeriene, gata de decolare imediată.
Staționarea armelor nucleare
După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Statele Unite au depus eforturi enorme pentru a face ca Rusia - moștenitoarea arsenalului nuclear al Uniunii Sovietice - să primească armele nucleare sovietice staționate în Belarus, Ucraina și Kazahstan.
De când armele au fost returnate, la începutul anilor 1990, Rusia nu a anunțat nicio desfășurare de arme nucleare în afara granițelor sale.
Putin a declarat sâmbătă că acordul cu Belarus nu contravine acordurilor de neproliferare.
Tratatul de neproliferare a armelor nucleare, semnat de Uniunea Sovietică, prevede că nicio putere nucleară nu poate transfera arme nucleare sau tehnologie nucleară unei puteri nenucleare, dar permite ca armele să fie desfășurate în afara granițelor sale, dar sub controlul său - cum este cazul armelor nucleare americane din Europa.