„Cea mai mare corupție este în justiție”

Un studiu dat publicității recent de Transparency International despre raportul dintre autoritarism și corupție arată că Republica Moldova rămâne pe locul 117 din 180, deși a urcat două puncte în Indexul corupției, trecând de la 31% la 33%, fiind acum la același nivel al corupției cu Pakistanul și Vietnamul. Despre criza statului de drept vorbim la acest sfârșit de săptămână.

* * *

De la proclamarea independenței și până acum, corupția a continuat să fie cea mai gravă problemă în Republica Moldova. Și rapoartele internaționale arată că „corupția continuă să fie larg răspândită, iar independența justiției, a autorităților de aplicare a legii și a celor anticorupție necesită îmbunătățiri substanțiale”. Experții sunt de părere că această corupție endemică și regresul democratic nu numai că subminează aspirațiile europene ale țării, dar creează și teren fertil pentru instabilitate.

„Cea mai mare corupție este în justiție”

Colegul Nicu Gușan a stat de vorbă la întâmplare pe străzile din Chișinău cu mai mulți trecători și a aflat părerile lor despre acest fenomen.

– „Corupția pornește de la toți oamenii care merg pe stradă – 100 de lei aici ca să trec mai repede rândul; 200 de lei în partea cealaltă, nu știu ce favor să am; o sticlă de vin... Nu-i nicio problemă dacă ne respectăm unul pe altul și ne facem anumite cadouri la sărbători, asta-i bine, dar ceea ce este legat de corupție, trebuie de înțeles că acesta-i un fenomen care trebuie combătut încă de la grădinițe, școli, universități. Omul când ajunge deja la o vârstă de 18 ani, de exemplu, trebuie să fie o persoană pregătită real pentru viață și să cunoască desigur care sunt responsabilitățile în cazul în care se plătește mită cuiva și asta se demonstrează prin probe, pentru că sunt urmări grave atunci când se demonstrează un fenomen de corupție.”

– „Dar la noi peste tot locul îi corupție – și în justiție, și în Parlament, și la Guvern.”

​Europa Liberă: Dar cum omul simplu ar putea să lupte cu acest fenomen?

– „Cum să lupte? Să gândească cu capul. Iaca amu o să fie votarea, las’ să ia daruri și ce le mai dau, dar când se duce la votare să se gândească.”

Europa Liberă: Dar cum credeți, în următorul Parlament o să fie mai multă voință politică pentru a stârpi corupția?

– „O să fie! Ei au să întoarcă și miliardul și toți la dubă au să șadă, că altă ieșire din situație nu-i. Cum așa am ajuns noi că Șor este judecat și el a primit document de integritate? Cum așa se poate? Știți, e rușinea lumii, rușinea lumii!”

Europa Liberă: Cine credeți Dvs. că sunt cei mai corupți în Republica Moldova?

– „Îs toți corupți – Poliție, Procuratură, judecători. Lumea n-are încredere în nimeni.”

Europa Liberă: Și cum omul simplu ar putea să lupte cu corupția?

– „Trebuie să ne unim cu toții și fugăriți aceștia, fugăriți...”

Europa Liberă: Omul simplu unde cel mai des se întâlnește cu corupția în viața lui de zi cu zi?

– „Încercați să vă duceți la un medic, până când nu-i pui..., să te duci, de pildă, să te aranjezi la lucru ori ca să nu te scoată, mai ales la țară îs forțați oamenii, ca să nu te scoată de la lucru, trebuie cuiva să-i dai, ori trebuie să aparții de partidul lor.”

Europa Liberă: Cum omul simplu atunci ar putea să lupte cu corupția?

– „Trebuie numaidecât de dat jos acești oameni, numaidecât! Acești oameni nu pot să mai existe la putere.”

– „Unde-s cei mai corupți? De sus, începând de la Plahotniuc, Candu și toți așa mai departe, corupții care au adus țara la așa nivel. La sate oameni nu-s; au să dispară întâi satele, pe urmă raioanele și au să rămână numai Bălțiul, Chișinăul și Tiraspolul.”

Europa Liberă: Căile sunt multe. În următorul Parlament o să fie mai multă voință politică pentru a lupta cu corupția?

– „Nu cred. Aceștia s-au apucat și țin puterea în mâinile lor. Vedeți cum încurcă oamenii cu sistemul mixt și oamenii nu înțeleg nimic. Ei fac în tot felul ca să câștige, fiindcă lor li-i bine, foarte li-i bine. Ei s-au înrădăcinat așa ca și copacii care au 50-100 de ani. Au furat și vor să mai fure.”

Europa Liberă: Cum omul simplu, iată, cetățeanul poate să lupte cu corupția?

– „În comun! Dar nimeni nu se luptă, pentru că nu-s uniți; ei se gândesc să se ducă undeva, nu le place aici să facă regulă.”

Europa Liberă: Cine credeți Dvs. că sunt cei mai corupți în Republica Moldova?

– „În organele care ne conduc țara, de acolo se începe cea mai mare corupție; care are putere mai mare, acela... Dacă o să se schimbe ceva în țara asta la noi, poate că cu vremea și corupția o s-o lichidăm, dacă au să vină băieți tineri, devotați, băieți care gândesc în perspectivă pentru țară, poate cu vremea o să lichidăm noi năpârca asta de corupție și oamenii o să trăiască mai bine.”

Europa Liberă: Cetățeanul simplu cum poate să lupte cu corupția?

– „Cetățeanul simplu n-are cum. La noi în țară, în Republica Moldova, n-are cum să lupte cu corupția, pentru că el nu-i protejat; dacă ar fi o protejare puternică din partea justiției, din partea poliției, poate să mai fie schimbări. Și la noi mai este, la moldoveanul nostru mai este și frica, frica să vorbească ceva deschis în fața cuiva, la un șef mai mare ori la un parlamentar să-i spună dreptatea în ochi, pentru că el poate să piardă și lucrul...”

Europa Liberă: Au fost în ultimii ani mai multe dosare de rezonanță pornite pe cazuri de corupție.

– „Dosarele acestea care stau, cum s-ar spune, pe polițe și-s acoperite de-amu de păianjeni și de praf nu știu... Spun toți că, iaca, s-au deschis dosare, dar noi nu vedem rezultate. Justiția la noi rău lucrează. Tâlharul și corupționerul trebuie să stea la pușcărie.”

Europa Liberă: În următorul Parlament o să fie mai multă voință politică pentru lupta cu corupția?

– „Eu mă gândesc că sunt băieți destoinici, care pot să ajungă în Parlament și să facă unele schimbări. Dă Doamne! Ne rugăm în fiecare duminică, iaca, ne ducem la Catedrală și ne rugăm ca să avem un Parlament puternic, să avem un președinte destoinic, care să apere interesele norodului.”

Europa Liberă: Cine credeți că sunt cei mai corupți în Republica Moldova?

– „În domeniul jurisprudenței, în justiție. Clar că corupție este și în alte domenii, și în învățământ, și în sănătate, dar cred că cea mai mare corupție e acolo, în justiție.”

Europa Liberă: Cum omul simplu ar putea, iată, să lupte cu acest fenomen?

– „Ei, omul simplu... Omul simplu nu prea are mari posibilități. În majoritatea cazurilor el îi impus ca să dea mită, îi impus de sistem; el n-are încotro. Îi de ajuns funcționarul să aibă o ștampilă și de-acum el îi corupt. La noi așa îi sistemul. Sistemul trebuie schimbat de sus, de la corupția mare, adică de la oamenii responsabili, în primul rând, oamenii politici, oamenii care hotărăsc – același Parlament, iată acum o să alegem alt Parlament.”

Europa Liberă: Cum credeți, o să fie mai multă voință politică în următorul Parlament ca să se lupte cu corupția, să stârpească acest flagel?

– „Îi greu de spus. Depinde care forțe politice vor acumula majoritatea. Parlamentul actual eu n-am văzut ca să facă ceva ca să lupte cu corupția.”

Europa Liberă: Au fost mai multe dosare de rezonanță, cu implicarea unor miniștri, deputați, politicieni, pornite pe cazuri de corupție. Dvs. ce credeți despre asta?

– „Păi iarăși în justiție se oprește treaba, de atâta că justiția îi influențată de politic, pentru că dacă ar fi lăsată justiția să-și facă treaba așa, după lege, noi nu am avea așa dosare, ele ar fi demult finalizate. Toată lumea cere ca să fie cercetat cazul miliardului care a dispărut, dar până acum nu s-a făcut nimic în privința asta. Procuratura spune că „noi cercetăm, noi cercetăm...” De-acum de patru ani tot cercetează, dar carul nu se mișcă din loc.”

Europa Liberă: Cine credeți Dvs. că sunt cei mai corupți în Republica Moldova?

– „Aproape toți.”

Europa Liberă: Dar cum omul simplu poate să lupte cu corupția?

– „Trebuie să votăm pe cei care-s oameni mai deștepți, mai buni la suflet, mai simpli, dar totuși acei cu bani mai mulți aceia câștigă. Trebuie să vină la putere din aceștia care n-au fost, dar acești care au fost ne-au amăgit pe toți; ei ne mai amăgesc, ne mai dau câte ceva. Eu sunt pensionară și ne mai dau câte ceva ca să-i mai votăm iar mai departe și ei să ne amăgească în continuare. Eu socot că ar trebui să vină la putere de aceștia care n-au fost deloc.”

Europa Liberă: Cine sunt cei mai corupți în Republica Moldova, în opinia cetățeanului?

– „Ei îs toți acolo la Parlament.”

Europa Liberă: Cum omul simplu poate să lupte cu corupția?

– „Dar noi nu putem deloc. Omul simplu a lucrat și a lucrat, și lucrează; moldovenii numai lucrează, ei nu știu altceva.”

– „S-a furat miliardul. Toți cei de jos știu cine l-a furat. Kroll lucrează. Se plătesc bani pentru ce? Pentru ce se plătesc banii? Păi, cine a fost la conducere? Toți parlamentarii. Cum putea fără șeful statului să se fure banii din bancă? Eu lucrez într-o firmă particulară. Cum aș putea eu fura fără director, fără contabil banii firmei? Spuneți-mi, vă rog, eu pot să fac acest lucru, chiar dacă-s contabilă? Clar că nu-l pot face! Trebuie să fiu legată cu directorul, cu contabilul-șef, cu toți aceștia. Așa-i și cu miliardul. Nu se poate de furat atâția bani și conducerea statului să nu știe.”

Europa Liberă: Cine sunt cei mai corupți în Republica Moldova sau unde corupția este cel mai des întâlnită, răspândită?

– „Așa cum e la noi, în Moldova, mi se pare că nicăieri nu-i așa corupție ca aici. Peste tot locul – și în medicină, și la poliție; mai pe scurt, peste tot locul. Și de ales nu avem pe cine, că peste tot îi corupție, dar, iaca, nimeni nu-i dă la socoteală. Unde-i miliardul care tot de pe spinarea norodului îl iau?”

Europa Liberă: Cum omul simplu poate să lupte cu corupția?

– „Norodul să se unească, să se unească, să iasă, să ceară de la dânșii. Înțelegeți? Să ceară! Unde s-a dus miliardul? De ce se scumpește totul?”

Europa Liberă: Au fost mai multe dosare de rezonanță, pornite pe cazuri de corupție cu implicarea unor oameni din Guvern, din Parlament. Ce credeți despre asta?

– „Și ce s-a schimbat? Uitați-vă câți ani se luptă cu furtul miliardului și nu pot să-i scoată la iveală. Ei știu, pentru că ei îs toți împreună, aceiași hoți care stau în Parlament. La noi, lumea dacă omul a grăit mai frumos, apoi îl crede, dar mie mi se pare că lumea trebuie oleacă să mai socoată cu capul, că au să le dea votul, dar ce îi așteaptă înainte pe copiii lor, pe nepoții lor?”

– „Nu mi-e frică să zic că partidul de guvernământ este cel mai corupt, urmat de aliații care îi sprijină în toate inițiativele cu bună știință sau mai puțini sunt cărturari.”

Europa Liberă: Și atunci, cum omul simplu ar putea lupta, iată, cu corupția, de exemplu?

– „Omul simplu trebuie să nu-i voteze, în primul rând, în al doilea rând, trebuie să nu se adreseze și să nu dea mită, pentru că de fapt oamenii sunt vinovați pentru asta, iar la nivel de stat, evident când se iau decizii atât de mari, le iau guvernanții și le iau oamenii politici, păi, ei trebuie pur și simplu să lupte. Să avem oameni deschiși, cărora nu le este frică să lupte cu corupția. Evident că nu putem să nu mizăm și pe ajutorul celor care ne monitorizează din exterior, dar, spre regret, sunt numai promisiuni. Cât este de ușor să pui mâna pe un om corupt, care are dosare deschise în altă țară?! E regretabil că aceste lucruri nu se fac, chiar și în furtul miliardului.”

Europa Liberă: După alegeri, în următorul Parlament o să fie mai multă voință politică pentru a stârpi acest flagel, pentru a stârpi corupția?

– „Dacă o să fie tot dintre aceștia care au fost, poate să fie și mai rău.”

* * *

Mulți dintre moldovenii plecați la muncă în străinătate spun că ar fi fost nevoiți să părăsească țara și să-și caute o viață mai bună tocmai din cauza corupției, care sugrumă tot în Republica Moldova. Oamenii vor democrație, nu corupție. Democrația nu înseamnă șpagă, furt sau păcăleli. Lidia Dascălu de 20 de ani muncește în Italia. Ea nu-și arată optimismul privind viitorul țării din care a plecat.

Lidia Dăscalu

​Lidia Dascălu: „Ca stat noi am dat dovadă în toți acești ani că nu putem exista, pentru că în istoria Moldovei tot timpul noi am dat vina pe tătari, pe turci, pe ruși, chiar și pe aceiași români, că din cauza lor nu putem înainta, nu prosperăm și trăim în greutăți și toate doinele noastre-s legate de străinul care vine și ne cotropește. Iată că avem aproape 30 de ani de când suntem singuri și ne conducem noi singurei și am dat dovadă că nu suntem capabili...”

Europa Liberă: Dar cine zdruncină temelia, ce zdruncină acest fundament al statului?

​Lidia Dascălu: „Noi nu avem un patriotism înnăscut, nu avem o educație de acasă, de mândrie a poporului, mai pe scurt la noi se spune că capul plecat sabia nu-l taie și acum s-a dovedit că nu plecăm capul numai în fața străinilor, dar îl plecăm și în fața celor de acasă, că politicienii ăștia care ne conduc pe noi doar îs copiii noștri, îs frații noștri, îs nepoții noștri. Când ai sta și ai căuta, noi, toată Republica Moldova suntem un neam mare, suntem 99 de cumetri și nu putem să dăm vina pe cineva din afară. Educația noastră și cum ne-am educat noi copiii noștri, și cum i-am adus la putere, suntem noi, oamenii din sat, majoritatea politicienilor îs chiar de la țară. Eu nu înțeleg cum am putut noi să creștem așa oameni care să se ghiftuiască pe la restaurante și să nu vadă bătrânelele acestea care n-au cu ce cumpăra un litru de lapte...”

Europa Liberă: Despre cumătrism, nepotism, nănășism se vorbește de mulți ani, mai cu seamă că toate aceste relații ar duce spre un fenomen despre care se vorbește că s-a înrădăcinat – corupția. De ce nu poate să fie stârpit acest flagel?

Lidia Dascălu: „Poate e vinovată și Europa că ne-a lăsat să plecăm din țară și ne-a dat locuri de muncă, poate dacă stăteam, rămâneam toți acasă, poate nu mai toleram, poate ne răzbunam într-un fel oarecare. Eu una singură când am văzut că nu-i chip nici de făcut o afacere, nici de făcut nimic la Nisporeni în anii ‘90, cum am rămas și singură cu doi copii, am hotărât să plec. Eu cred că-s una dintre primele care am plecat din Nisporeni. Am plecat în ‘98 și iată am plecat doar pentru o jumătate de an, și această „jumătate de an” durează. Acum în luna decembrie am împlinit 20 de ani de când sunt plecată de acasă.

Și în loc să mă întorc eu acasă, cu timpul, după terminarea școlii, mi-am luat și băieții încoace. Băieții au studiat la universitate și eu acum nici nu pot, dar nici n-am niciun chip să-mi influențez copiii să se întoarcă în Moldova, să facă ceva, după ce ei au văzut aici că există lege, că există dreptate, ai unde te adresa, nu este corupție, nu trebuie să plătești la nimeni mită, trebuie pur și simplu să te comporți corect într-o țară civilizată, să respecți legea și legea te respectă pe tine.”

Europa Liberă: Dar care ar fi explicația că Moldova e țară coruptă?

​Lidia Dascălu: „Cred că e în sângele nostru. Eu nu am idee de unde vine frica asta a noastră. Frica vine de la străini, dar acum că suntem singuri, ar trebui să învingem frica asta, ar trebui să vorbim deschis, ar trebui să nu dăm mită, dar noi dăm mită la școală, la medici... Toată societatea îi coruptă, pentru că ei au dat de gustul banilor și au văzut că nimeni nu-i pedepsește. În primul rând, în Republica Moldova nu există lege, nu există procuror, nu există nimic, pentru că eu dacă vin acasă și fac o infracțiune în Republica Moldova, eu nu mă bazez pe un avocat sau pe o lege, eu caut printre neamuri și printre cumetri cine să mă salveze. Noi nu mai căutăm legea, noi nu mai citim punctul acela în Constituție. Nu, nu există! Există numai cumătrismul și cine poate să mă ajute pe mine și câți bani am și cât pot să dau. Cu cât îi mai mare mita, cu atât îi mai mare șansa că o să mă salvez.”

Europa Liberă: Pentru că e campanie electorală, politicianul care merge cu această pomană electorală la alegător, cum îl vedeți voi? Și dacă ar fi să faceți o paralelă între ceea ce e acasă și ceea ce e în străinătate, găsiți asemănări sau diferențe?

Lidia Dascălu: „Ei îi corup, ei cumpără alegătorii; iau sacii de varză și cartofi și cumpără voturile oamenilor. Pomenile acestea tot din banii oamenilor sunt, tot din impozitele oamenilor care lucrează acolo, tot din banii care au fost furați de la oameni, pentru că de unde are el să facă pomeni.”

Europa Liberă: Acolo, în Italia, unde te afli de 20 de ani, ai văzut cazuri, ai auzit despre cazuri când se cumpără votul?

Lidia Dascălu: „Nu, niciodată, niciodată! Nu, nu, noi tot participăm, eu am cetățenie română și particip la alegeri - și locale, și europene - și niciodată nimeni n-a venit. Dacă am vrut să mă duc la o adunare să-l ascult eu pe cel care voia să devină deputat, dacă vreau eu să-l ascult, dar el nu-mi vine la mine acasă să-mi bată în ușă. Da, se face publicitate în presă, se face publicitate pe străzi, dar nu-mi dă nimeni de pomană.”

Europa Liberă: Fenomenul acesta din Republica Moldova cum îl vezi? Pe cine îl învinuiești – pe alegătorul care așteaptă această pomană sau pe politicianul care merge cu această pomană electorală?

Lidia Dascalu

​​Lidia Dascălu: „Da, și deputatul îi vinovat, acel care vine cu pomeni, și acel care așteaptă pomana, pentru că noi i-am învățat așa, cu nărav și ei știu că pot să ne cumpere voturile. Eu socot că Ministerul Justiției nu funcționează și nu funcționează îndeobște nici Procuratura, nici nimic în Republica Moldova. Procurorii nu trebuie să fie în niciun partid politic, ca și primarii. Nu înțeleg ce are primăria cu politica. Primarul trebuie să facă ordine în oraș, trebuie să aibă grijă de oraș. Ce are el cu politica? Cred că acești care sunt mai de jos știu tabla împărțirii foarte bine cu acei mari, o cunosc la perfecție.”

Europa Liberă: Alegerile parlamentare ar trebui să aducă în următorul Legislativ 101 deputați, care să fie persoane oneste, persoane corecte, care să edifice statul de drept, să ajute ca să se ajungă la o justiție independentă. Iată, cât de responsabil și cât de greu este acest exercițiu electoral pentru voi, alegătorii?

Lidia Dascălu: „Este foarte greu, pentru că în cursa asta electorală sunt foarte mulți oameni care vin deja din politică, care deja au fost în diferite partide și noi nu știm ce să alegem. Dacă auzi ceva de bine de un politician care îți place și parcă ai vrea să-l alegi, vezi că alături de dânsul sunt vreo doi-trei care au umblat dintr-un partid în altul și nu știi ce să faci. Nu știi, pentru că după vânzările care s-au făcut în Parlament, deputații erau cumpărați de la un partid și treceau la alt partid, nu mai ai încredere în nimeni. E foarte greu! Sistemul e atât de corupt, încât chiar dacă unul vine cinstit în Parlament și vrea să facă ceva, nu poate, pentru că ceilalți îl blochează, nu-l lasă să lucreze. Eu cred că aici trebuie să vină un grup de oameni noi, tineri, cinstiți, devotați, patrioți, dar nu știu de unde să-i găsim.”

Europa Liberă: Cât de mult totuși pune accent alegătorul că acolo, în Parlament, trebuie să-l trimită pe cel care e mai corect, e mai onest, e model pentru societate?

​Lidia Dascălu: „Tot timpul am ales, dar tot timpul am ales greșit. În 2005 l-am ales pe Roșca și ne-am ars; în 2009 i-am ales pe pro-europeni și ne-am ars; în 2014 am ales din două rele ceva mai bun și ne-am ars... Nu știu cum putem să mergem înainte și chiar dacă au să fie aleși vreo câțiva oameni buni, onești, majoritatea vor fi din Parlamentul vechi și eu nu știu dacă oamenii ăștia au să poată face ceva. La momentul de față sunt foarte pesimistă, cu toată că în general îs o persoană foarte optimistă, dar când merge vorba de Republica Moldova, mai ales că am fost în ultimele două săptămâni acasă și ce m-a deranjat cel mai tare e faptul că de-acum oamenii se tem și să vorbească. Îmi spuneau: „Ia mai încetișor tu”, „Ia mai taci tu”.”

Europa Liberă: Și această frică unde duce?

Lidia Dascălu: „Această frică duce la aceea că la putere au să fie unii și aceiași. Și ei au luat în mâinile lor justiția și asta-i pierzania poporului moldovenesc.”

Europa Liberă: Mulți cred că anume votul din diasporă este vital și că de felul cum veți reuși voi, cei de peste hotare, să vă mobilizați va depinde cât de corecți și buni, și onești, și patrioți oameni vor ajunge în următorul Legislativ de la Chișinău.

Lidia Dascălu: „Eu am foarte mare încredere că lumea la vot o să iasă, lumea o să vină la vot, cu toate că chiar și acei care s-au aranjat bine aici totuna au să meargă la vot, au să voteze pentru candidații mai progresiști, care nu au fost încă în Parlament până acum, au să voteze. Diaspora votează și ea are valoare 50:50. Mai este un „nu” aici, pentru că trebuie să fim siguri că voturile din diasporă ajung acasă, că au să fie calculate bine, că Comisia Electorală Centrală are să dea anunțurile precise la fiecare secție de votare din străinătate, pentru că noi, de exemplu, cei care suntem aici pe loc știm cam câtă lume a votat, de exemplu, în Milano ori la Bologna. Vrem să vedem dacă Comisia Electorală Centrală are să calculeze voturile bine. Foarte multă lume s-a dezamăgit după alegerile locale de la Chișinău. Dacă au fost anulate alegerile locale, mulți se gândesc: Dar oare n-are să fie vreo fraudă și aici, în această cursă electorală?”

Europa Liberă: Am discutat cu niște alegătoare din Italia, care îmi ziceau că e și un pic costisitor, că sunt impuse de lege să-și perfecteze actele. 160 de euro ar costa ca să obții un pașaport nou și nu fiecare își permite, pentru că acolo au ajuns în baza pașaportului românesc. Și 160 de euro pentru o familie ar fi un preț.

​Lidia Dascălu: „Da, asta este o problemă, e foarte mare piedică pentru a vota și încă o greșeală mare, pentru că noi nici nu știm câți moldoveni suntem în Italia, pentru că majoritatea suntem cu acte românești. Eu nicăieri nu sunt înscrisă ca moldoveancă, eu peste tot îs înscrisă ca româncă, pentru că-s în baza pașaportului românesc. Eu cred că a trebuit de dat voie să se voteze cu buletinul, pentru că noi nu votăm pentru un stat străin. Da, suntem într-un stat străin, dar nu votăm pentru un stat străin; noi votăm la consulat, noi votăm pentru republica noastră, pentru țara noastră și cu buletinul se putea de dat voie. Și lumea își aducea buletinele și vota.”

Europa Liberă: După 20 de ani de ședere în Italia, Lidia Dascălu se gândește să revină în Republica Moldova pentru totdeauna?

Lidia Dascălu: „Ei, acesta-i un vis de neîndeplinit. Așa aș vrea să mă întorc la Nisporeni, să-mi pun flori în grădină, să am o pensie bună, să-mi aștept nepoții să vină acolo, dar cred că acesta-i un basm. Nu sper că, atâta cât voi trăi eu, în Republica Moldova se va schimba ceva. Tot timpul am sperat că copiii aceștia care învață peste hotare, care lucrează peste hotare au să se întoarcă acasă și au să aducă o mentalitate diferită față de a noastră. Eu nu zic că în Italia toate merg strună, dar oricum oamenii legii nu poți să-i corupi, nu poți să-i cumperi în niciun caz. Și eu mă gândeam că au să vadă cum activează alte țări, cum activează legea, se vor întoarce acasă și vor face ordine în Republica Moldova, dar copiii noștri au plecat și nu vor să se întoarcă acasă; nu poți să-i impui să se întoarcă. Ei zic că aici ar trebui să lupte cu clanurile de la Chișinău...”

* * *

Cu două săptămâni înainte de alegerile parlamentare de pe 24 februarie am stat de vorbă, între alte teme, și despre depopularea Republicii Moldova cu o fostă jurnalistă, emigrată și ea de câțiva ani în Italia, Stella Berghi.

Stella Berghi

​Stella Berghi: „Dacă e să vorbim despre Moldova depopulată, eu aș porni-o de la satele depopulate. De câte ori mă întorc acasă, de câte ori merg în satul de baștină a părinților mei, am senzația că sunt prezentă la o înmormântare a unui om drag, dar cel mai mult mă întristează fețele oamenilor, începând de la copii, de la ochii lor triști, de la fețele brăzdate ale oamenilor de dezamăgiri, de frustrări, de tot felul de chestii amare pe care nu le-au meritat. Și ori de câte ori mă întorc, mă întreb: ce se întâmplă, oameni buni? Îmi vine în minte un citat de-al lui Karl Marx, care spunea așa, deci îi arhicunoscut: „Бытие определяет сознание” (Ființa socială determină conștiința) și așa, mai simplu ca să vorbim: dacă omul nostru nu are pâine, dacă omul nostru nu are unde să-și facă baie, dacă nu are elementar ce să-i pună în ghiozdan feciorului pe care îl trimite la școală, oare poate el gândi altfel, dacă nu la pâinea cea de toate zilele?...”

Europa Liberă: Dar el e stăpânul buletinului de vot o dată la patru ani și, având acest buletin, el ar trebui să delege în Parlament, acolo, în forul legislativ aleși ai poporului care să facă legi bune, să alcătuiască un Executiv care să fie preocupat de politicile statului, de a crea locuri de muncă, de a atrage investiții, de a aduce bunăstare în casa cetățeanului.

Stella Berghi: „Este adevărat, dar dacă nu vrem să vorbim de Karl Marx, haideți să vorbim despre o altă teorie a unui psiholog american, care a inventat așa-numita „Piramidă a nevoilor lui Maslow”. Maslow spune așa: „Există cinci niveluri de necesități. Nivelul vital îl reprezintă foamea, setea, somnul; nivelul de securitate: a avea o casă, un serviciu; nevoia de apartenență, deci prietenia, relația cu familia etc.; stima, recunoașterea de sine și până la urmă, deci abia la sfârșit, noi începem a ne gândi la nevoile de valorizare a propriei persoane etc.”

Dacă nu este satisfăcută prima necesitate vitală, pe care Maslow o pune la bază, nu mai poate omul să se gândească ce să voteze și cum, pentru că dacă el este îndobitocit cu acea hrișcă sau cu acei pamperși aduși în ajunul campaniei electorale, normal că el se gândește: „Măi, ăștia m-au hrănit, hai să-i votez”. Și aici e problema cea de bază. Noi acum vorbim în ajun de alegeri și nu cred că putem soluționa problema sau cel puțin o bună parte va vota cu stomacul, din păcate, pentru că iarăși repet: un om flămând nu poate avea o gândire limpede, nu poate să aibă niște aspirații și să se gândească la materii înalte.

Este adevărat că este de datoria Guvernului și a Parlamentului să aibă grijă de satele, de orașele noastre, dar atâta timp cât vedem că nimic nu se mișcă din loc, haideți să ne amintim de un alt citat de-al lui Kennedy, care spunea: „Nu întreba ce poate face țara pentru tine, întreabă ce poți face tu pentru ea”. Și, uite, mă gândesc că, haideți, oameni buni, să nu mai rămânem pe urechea sâmbetei și să ne gândim că au să facă, au să facă... Da, este adevărat, ei trebuie să facă, dar atâta timp cât nu fac, haideți să ne mobilizăm. La momentul de față, eu am impresia că toți suntem într-o stare de hibernare totală și cel mai trist este că atunci când omul este indiferent, pentru că asta se întâmplă și de altfel același lucru se întâmplă și în diasporă, indiferența asta chiar mă minunează...”

Europa Liberă: De-a lungul timpului se perpetuează unele și aceleași probleme, foarte greu se găsesc soluții pentru aceste probleme care afectează nivelul de trai al cetățeanului din Republica Moldova. Și de aici o lehamite a oamenilor pentru tot ceea ce este, inclusiv pierderea încrederii în clasa politică. Foarte multă lume blestemă această perioadă lungă de tranziție interminabilă, dar trebuie tot ei să fie conștienți că soarta e în mâinile lor și n-o să vină nimeni să te facă fericit împotriva voinței tale.

Stella Berghi: „Suntem cu toții lehămetiți de acest sistem. Reformele s-au dovedit a fi compromise și nu au avut niciun efect. Noi știm și motivele, dar activitatea de voluntariat ar putea fi o soluție. Cineva ar putea să zică: „Ia uite, dragă, ce-i deșteaptă! Ea stă acolo, în Italia, și dă sfaturi la ceea ce putem face noi acasă”. Și poate ar avea dreptate. Eu am auzit că acasă lumea este persecutată, ei au frică să spună lucrurilor pe nume, pentru că se tem să nu fie concediați. Pe de altă parte, observ un alt fenomen – consângenii mei din diasporă în timp ce satul arde, ei se piaptănă. Deci, în timpul campaniei electorale, postări de tipul: vacanțe sofisticate, bucate nu știu de care... Parcă îmi pare un cinism fără de margini atunci când știm cu toții că țara noastră îi în pericol să facem postări de trei copeici. Nu știu, poate sunt dură în cazul acesta, dar eu aș face un apel. Iată, dacă mă ascultă colegii mei sau prietenii mei de pe Facebook: Oameni buni, nu sunteți obligați să urmăriți campania electorală, sunteți liberi și independenți să nu participați sau să participați. E la discreția voastră, deși ar fi și datoria voastră, dar cel puțin nu contaminați spațiile profilurilor voastre în timpul alegerilor, dar mai ales în ziua alegerilor cu postări compromise, pentru că lucrul acesta chiar îl tratez drept o ofensă personală, dacă nu ar fi și o ofensă pentru întreaga țară.”

Europa Liberă: Despre Moldova se zice că e o țară săracă, e o țară coruptă. Cum te-ai simți, de exemplu, dacă i-ai vorbi unui străin că ești din Moldova și el ar spune: „A, știu, Republica Moldova e o țară coruptă”?

Stella Berghi

​Stella Berghi: „Am avut un dialog cu un medic de aici, din Italia, în timp ce am însoțit o persoană care urma să aibă o intervenție, am schimbat două vorbe în limba română cu această persoană la care medicul italian m-a întrebat: „Aveți unele probleme, ce și cum”? Eu am îndrăznit să-i spun: „Știți despre ce discutam, dle doctor? Discutam dacă nu ar fi cazul să vă remunerăm cumva ca intervenția să fie mai calitativă”. Știi cum m-a privit, Valentina?... M-a întrebat dar cum, de ce mi-a venit acest gând. I-am zis că e o tradiție mai veche de la noi de acasă și noi ca pacienți am fi fost mai liniștiți atunci când l-am fi remunerat și intervenția, în opinia noastră, ar fi fost mai calitativă. La care el mi-a spus că îi pare rău foarte mult pentru colegii săi din Moldova, pentru pacienții care sunt nevoiți să dea ultimii bani și pentru statul nostru care nu întreprinde nimic ca astfel de fenomen să fie extirpat și să nu mai existe în general.

Ca să fim sinceri, există și aici corupție, dar nu la nivel de sănătate, nu la nivel de judecător, care ia mită sau medicul care trebuie să facă o intervenție chirurgicală sau să primească o naștere etc., etc. Deci la noi situația asta este mult mai complicată, dar haideți să recunoaștem că suntem și noi parte componentă a acestui fenomen. Când spun de noi, vorbesc de cei care dau. Omul este pus în situația să dea, pentru că dacă știe că în sistemul sanitar nu sunt medicamente și sunt probleme cu locurile în spital, el ca să obțină un loc în spital și să fie operat bine, omul, sărmanul, dă. Dacă medicul ar fi știut că sistemul nostru lucrează perfect și ar fi putut fi tras la răspundere, s-ar fi gândit de multe ori să ia sau să nu ia.

Trebuie să recunosc că am fost nevoită să dau mită. În momentul în care o rudă era în dificultate și pentru mine era important s-o salvez, pentru că era între viață și moarte, atunci eu am ales să fiu și eu parte a sistemului, pentru că în acel moment asta îmi părea soluția cea mai adecvată, dar dacă la vârful piramidei nu ar exista, atunci și cei de jos nu ar aștepta. Eu vorbesc de salariul unui medic. Dacă el ar fi unul decent și i-ar asigura un mod de viață bine mersi, dacă postul de muncă pe care îl are l-ar fi căpătat printr-un concurs riguros, și aceeași situație ar fi valabilă și pentru judecători, și pentru profesorii de la universități, deci dacă ei ar fi obținut posturile lor de muncă printr-un concurs riguros care le-ar asigura un salariu decent, atunci eu cred că ei nu ar fi putut fi mituiți, întrucât s-ar gândi de zece ori înainte de a lua această mită, pentru că riscul de a fi concediat ar fi real, dar dacă ei știu că oricum lucrul acesta nu se întâmplă, situația continuă.

Atâta timp cât noi o să putem fi manipulați de acești candidați care vin și ne cumpără voturile, care ne bagă pe gât hrișca și tușonka, care ne aduc pamperși și seturi pentru nou-născuți și acesta o să ne fie prețul nostru, atâta timp o să dăm mită celui care este obligat să ne ofere servicii.”

Europa Liberă: Cât de credibile sunt partidele din Republica Moldova în diasporă și ce pot să decidă aceste alegeri din 24 februarie? Care este miza lor? Ce așteptări aveți voi, cei din afară?

Stella Berghi: „Pentru mine absolut toate partidele la momentul actual sunt compromise. Maia Sandu pentru mine este cea care ar putea salva țara, deși nu înțeleg lumea care găsește nod în papură și pentru această candidată. Chiar este o rușine mare să inventezi niște lucruri despre această persoană care dacă are un păcat este unicul, că și-a sacrificat cariera și merge din sat în sat ca să le explice oamenilor ce și de unde pornește, care sunt motivele pentru care am ajuns în situația de astăzi. Deci, unicul ei păcat e că a renunțat la carieră și și-a sacrificat viața pentru politică și pentru un viitor pe care ni-l dorim mai frumos și mai bun.”

Europa Liberă: Cei 101 deputați de unde ar trebui să-și înceapă activitatea?

Stella Berghi: „Ținând cont de experiențele legislaturilor precedente, eu îmi imaginez că nu va fi o majoritate parlamentară și deci iarăși o să se înceapă cu trasul jăraticului la turta fiecăruia, lucru care chiar este dezgustător. În timp ce satul arde, la noi în Parlament baba se piaptănă. Avem nevoie de o majoritate parlamentară onestă, intransigentă, care va putea trage pe umerii săi tot greul și până la urmă să obțină niște legi viabile care să funcționeze, pentru că noi suntem foarte buni la alcătuit legi pentru cei mai tari și mai mari și prea puțin ne gândim la lume, le promitem salarii, nu știu ce le mai promitem și până la urmă nu se întâmplă nimic.

E nevoie de o clasă politică nouă. Eu cred că cei care deja au demonstrat că sunt incapabili, că sunt impotenți, că sunt depășiți prin mentalitatea lor și prin politica pe care au promovat-o până acum ar trebui să cedeze locul la o clasă nouă politică. Este adevărat că clasa nouă politică este mult mai modestă ca număr, dar eu sper foarte mult să se întâmple așa cum se spune în vorba ceea: „Puțini, dar buni”. Chiar dacă în Parlament nu va fi majoritatea parlamentară în mâinile Maiei Sandu, dar acei puțini deputați care vor face opoziție să încerce să-i trezească și să-i facă să muncească onest.”