Recentul val de persecuție împotriva homosexualilor în Cecenia a readus în lumină particularitatea acestei mici republici autonome a Federației Ruse. Ca majoritatea nord-caucazienilor, cu excepția unora din oseți, cecenii sunt musulmani și practică un islam de tip sufi.
Islamul face parte din identitatea colectivă cecenă, iar ei au fost, istoric, motorul rezistenței la cucerirea rusă, înainte de a ajunge să-i furnizeze, așa cum o fac acum, un permanent sprijin paramilitar lui Vladimir Putin.
Faptul că ceceni au fost majoritatea celor dovediți a fi asasinat figuri majore ale opoziției ruse, de la politicianul Boris Nemțov la ziarista Anna Politkovskaia pune serioase întrebări despre eficacitatea structurilor criminale de acolo și relația lor posibilă cu autonomul guvern de la Groznîi al fidelului aliat al lui Putin, inamovibilul președinte cecen Ramzan Kadîrov.
În cultura cecenă, nu doar a fi gay, dar chiar și a fi de o altă religie decât islamul sunnit este considerat inacceptabil.
Cu tot sprijinul adus de Cecenia de astăzi lui Putin, vreme îndelungată cecenii au fost sistematic persecutați de Moscova. Ei au fost, de altfel, unul din popoarele deportate de către Stalin.
Ocuparea Caucazului de către Rusia a avut loc în același timp cu ocuparea Maghrebului (Algeria, Maroc) de către Franța. S-au petrecut în același timp, prin războaie cu localnicii musulmani. In ambele cazuri, au trebuit infrânte revolte conduse de lideri carismatici: Abd el-Kader in Algeria, Șamil al Daghestanului și Ceceniei în Caucaz.
Nu exista nicio justificare istorică sau culturala în acele jafuri coloniale. Revoltele au continuat vreme de un secol, reprimate brutal. Stalin a deportat din Caucaz popoare întregi. Diferența e că Franța s-a retras din nordul Africii la începutul anilor 1960. Și-a lepădat coloniile. Rusia, în schimb, abia ce a încheiat un al doilea război în Cecenia, unde a instalat la putere un potentat psihopat (Ramzan Kadîrov) și a impus Jocurile Olimpice de la Soci pe locul unde o întreagă populație a fost exterminată.
Și, desigur, a existat și deportarea cecenilor, pe 23 februarie 1944, de către Stalin în Kazahstan. O întreagă națiune deportată în plin război cu Germania, în scopul ștergerii ei de pe hartă și din istorie.
E greu astăzi să ne putem închipui dimensiunile patologice ale urii lui Stalin (un caucazian, gruzino-oset) împotriva celorlalți caucazieni.
Sunt cecenii fundamentaliști? Nu: tradițional ei practică un islam de tip sufi
Sute de occidentali convertiți au comis si comit orori in numele islamului. Cu toate astea, unii precum cecenii sunt considerați o nație criminogenă. Nesofisticații ceceni au devenit una din principalele victime ale războiului mediatic contemporan.
Dan Alexe în timpul filmărilor în Cecenia, la Groznîi
O știu foarte bine, pentru că indirect am participat la asta. In iarna lui 1991-1992, când puțină lume auzise măcar de Cecenia, Caucazul de nord fiind zonă strategică pentru sovietici, cecenii, cuceriți prin masacre denunțate de intelectualii ruși, printre care ajunge să-l amintim pe Tolstoi, rămânând cea mai dușmănită și oprimată nație din fosta URSS, iar până atunci accesul acolo fusese interzis.
Țara se prezenta așa :
Am făcut acolo primul meu film documetar, Ghazavat – Une promesse de guerre (1992), în care, din lipsă de experiență și sub presiunea producătorilor belgieni și francezi, lăsam de înțeles că ar fi vorba de primejdioși fundamentaliști islamici.
Dan Alexe în cursul filmărilor din Cecenia: cu Ahmed Zakaev
Realitatea era departe de asta: cecenii erau - și au rămas majoritar pînă azi - membri ai confreriilor sufi, total opuse islamismului militant. Structuri clanice de oameni a căror identitate se definește prin apartenența la un trib și la o confrerie mistică, nemilitantă, care practică o formă de tehnici colective ale extazului (ca o yoga musulmană) închise lumii din afară. Opusul islamismului militant importat din țările arabe.
Confreriile lor sufi își duc viata in jurul mormântului unui sau altuia din sfintii din trecut ai grupului, mormant numit un mazar:
Islamul cecenilor este foarte diferit de cel al afganilor sau arabilor. Este un islam de tip sufi, cu ceremonii foarte arhaice, cu rămășițe păgâne, de transa colectiva, care nu sînt acceptate de ceilalți musulmani. Iată un exemplu, filmat de mine într-un sat nu departe de Grozny:
E limpede ca o asemenea ceremonie poate fi de îndată prezentata ca reprezentand tendințe fanatice. Numai ca asta ar fi total fals. Ceremonii de transa, numite zikr (din arab: dhikr = pomenire) se tin cu orice mare ocazie, la o înmormântare de pildă:
Atât de îndepărtați sînt cecenii de islamul militant, încât pentru ei moscheea e doar locul în care își țin ceremonia zikr, ceea ce i-ar oripila pe musulmanii fundamentaliști:
Într-atât de toleranți au fost întotdeauna cecenii, încât am filmat fără probleme o ceremonie mistică chiar și într-o confrerie de femei-sufi.
Exercițiul colectiv de transă al femeilor se numește tot un zikr (dhikr). Incantând anumite formule, prin controlul respirației, dervișele pot atinge transa și ceea ce se numește fana’ (nirvana in budism). Femeile acestea fac parte din confreria Kunta Haji, varianta cecenă a confreriei sufi Qadiriya, cunoscută în întreaga lume musulmană.
In islamul cecen tradițional, de factură sufi, femeile aplică aceleași tehnici ale extazului ca și bărbații. Bărbații nu au de altfel voie să asiste la ceremoniile lor. Cum se vede, ei așteaptă afară, în curte.
Secvența finală, pe care o închei pe reflectorul soldatului de pe tanc, arată atmosfera nocturnă din Groznîi în ajunul invaziei rusești.
Demonizarea cecenilor a fost fructul lent al propagandei ruse. S-a ajuns să se creadă că acest popor care abia depășește un milion de persoane, femei, copii, batrani si handicapați incluși, adică jumatate din populația Bucureștiului, dar cu mai putine mãdulare, dupa două războaie distrugătoare, să-ți inchipui ca acesti oameni atat de putin numerosi, care pe deasupra sint astazi controlati de un guvern local total supus Moscovei, lupta in acelasi timp impotriva Occidentului pe toata planeta, face parte din categoria mitologiilor iraționale, imposibil de combătut prin logica sau evidență.
Niciodată (și trebuie insistat pe NICIODATĂ) în toți acești ani în care s-a afirmat că ceceni luptă în Afganistan și Irak împotriva Occidentului nu s-a adus nici cea mai mică dovadă: un pașaport, un prizonier, un corp, o mărturie.
In schimb, a devenit banal pentru ziaristi să scrie că talibanii sînt sprijiniți de mercenari arabi, uzbeci și ceceni.
Cecenii au devenit astăzi un „bau-bau planetar”, o națiune criminogenă, iar termenul de cecen este deja un sinonim convenabil pentru „musulman fundamentalist”.
Prin toate partile pe unde Occidentul se confrunta cu Islamul, se spune despre ceea ce e mai rău, terorist si violent ca ar veni de la militanți ceceni. Din Pakistan până in Irak, presa, politicienii si potentatii locali afirma cui vrea sa-i auda ca tot raul vine de la ceceni. Nu conteaza faptul ca nimeni nu a vazut vreodata un cecen prin partile acelea ale lumii, ca nimeni nu le vorbeste limba și că nimeni nu ar fi in stare sa-i identifice auzindu-i vorbind. In nici un caz militarii occidentali nu ar putea sa-i recunoască (în Afganistan am întâlnit ofiteri din diferite țări NATO care credeau ca se află „printre arabi”).
Totusi, mitul functioneaza, e eficace, si s-a ajuns la situatii in care un ziar atât de serios cum e, in principiu, italianul La Repubblica a putut pune in prima pagina o „informatie” care spunea ca, „potrivit unor surse militare, trupele italiene din Irak vor fi atacate de 300 de ceceni sosiți din Afganistan” !…
Grotescul falsei informatii nu a deranjat pe nimeni: cum ar putea un contingent atat de mare de luptători străini, plecati dintr-un Afganistan teoretic controlat de occidentali, să străbată Iranul, care e principalul dușman al afganilor suniți si al musulmanilor ne-șiiți in general, sa ajunga pana in Irak si sa atace trupele italiene?
Mai multe despre subiect pe site-ul Europei Libere: Demonizarea cecenilor, sperietori mondiale.
In romanul Haji Murat al lui Tolstoi (de la numele personajului istoric, răzvrătitul cecen din timpul cuceririi ruse a Caucazului), roman care descrie dementele distrugeri la care se dădeau rușii sub comanda psihopatului vice-rege Iermolov, lucruri la care Tolstoi a asistat si care l-au dezgustat profund, în roman așadar personajul Sado se întoarce în satul său, pe care îl găsește distrus.
Cu precizie jurnalistică, Tolstoi descrie ruinele, morții mutilați (propriul fiu al lui Sado) și cum rușii întinaseră fântâna și moscheea, pentru a nu mai putea fi folosite (aici pudicul Tolstoi nu dă detalii, spune doar: Фонтан был загажен)…
După care are această tulburătoare imagine :
„Nimeni nu pomenea vreo ură pentru ruși. Ceea ce simțeau cecenii, de la cel mai tânăr la cei bătrâni, era mai puternic decât ura. Nu putea fi ură, pentru că ei nu priveau javrele de ruși ca pe niște oameni, ci era un amestec de scârbă, dispreț și nedumerire în fața smintitei violențe a acelor făpturi, așa încât dorința de a le extermina, precum dorința de a extermina șobolani, păianjeni veninoși sau lupi, le venea cecenilor natural, ca instinctul de conservare…”
Aceștia sunt, așadar, acei ceceni ai lui Ramzan Kadîrov, liderul actual de la Groznîi, care, în mod paradoxal, au ajuns, sub guvernul actual, să fie uneltele lui Putin. Putin închide ochii la „bagatele” cum ar fi persecuția bărbaților gay, Rusia, la rândul ei, nefiind țara cea mai tolerantă cu minoritățile sexuale.
Încă o dată, în cultura cecenă, nu doar a fi gay, dar chiar și a fi de o altă religie decât islamul sunnit este considerat inacceptabil.