Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a pronunțat ieri două hotărâri prin care condamnă Federația Rusă pentru încălcarea dreptului la libertate și siguranță, dreptului de a nu fi supus torturii, dar și a dreptului de proprietate în regiunea transnistreană. Juriștii Asociației Promo-Lex, care s-au ocupat de dosarele reclamanților spun că actualmente există șase hotărâri în care Înalta Curte de Strasbourg constată că Rusia este responsabilă pentru încălcarea drepturilor omului în stânga Nistrului urmare a prezenței sale militare în regiune și a susținerii politice pe care o acordă autorităților nerecunoscute de la Tiraspol.
În primul caz, reclamant este omul de afaceri Vitalie Eriomenco, reținut de miliția transnistreană în anul 2011. Doi ani mai târziu așa-zisele instanțe judecătorești din stânga Nistrului l-au condamnat la 12 ani de închisoare pentru escrocherie și i-au confiscat averea. Juriștii Asociației Promo-lex atrag atenția că în premieră, instanța de la Strasbourg a constatat încălcarea dreptului la proprietate și a faptului că afacerile antreprenorului au fost preluate abuziv.
Your browser doesn’t support HTML5
Promo-Lex și cazurile de încălcare a drepturilor omului în stînga Nistrului
Vitalie Eriomenco s-a aflat în detenție timp de cinci ani și jumătate, iar Înalta Curte a mai stabilit că în această perioadă acesta a fost supus unor tratamente inumane, i s-a refuzat asistența medicală și nu i s-a permis să sesizeze Curtea printr-o cerere individuală.
Avocatul Alexandru Postică
Avocatul Promo-Lex, Alexandru Postică notează că tot în acest dosar, CEDO a constatat lipsirea de libertate în mod arbitrar și faptul că că aşa-zisele” judecătorii din regiunea transnistreană nu pot fi considerate instanțe legale:
„Curtea a subliniat faptul că așa-numitele instanțe de judecată din regiunea transnistreană nu sunt bazate pe prevederi legale compatibile cu cele constituționale și în coroborare cu normele și standardele Consiliului Europei. Prin urmare, orice detenție în baza unui mandat de arest, în baza unei ordonanțe emise de către așa numiții procurori, judecători, este din start ilegală.”
În cea de-a doua cauză, a antreprenorului Dumitru Pădureț din satul Cocieri, căruia i-a fost confiscat automobilul și mărfurile, CEDO a constatat de asemenea violarea dreptului de proprietate și a decis că încălcările comise de regimul de la Tiraspol îi sunt imputabile Federației Ruse, care trebuie să plătească cumulativ pentru cele două dosare prejudicii în valoare de 149 de mii de euro.
Alexandru Postică remarcă faptul că în cazul lui Vitalie Ereomenco, Procuratura Generală a Republicii Moldova a pornit o cauză penală în care erau vizate persoanele care l-au supus torturii și l-au privat de libertate de antreprenor, lucru care, spune Postică a salvat Republica Moldova de condamnare în acest dosar. Juristul amintește că în regiunea transnistreană nu există remedii pentru protejarea victimelor diferitor abuzuri, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului fiind cel mai eficient instrument pentru constatarea încălcării drepturilor în stânga Nistrului.
Guvernul Federației Ruse are la dispoziție trei luni pentru a contesta aceste hotărâri. Juriștii Promo-Lex precizează însă că nu există vreun caz în care CEDO să fi acceptat cererea Rusiei. În același timp, atrage atenția directorul asociației, Ion Manole, au trecut mai mult de trei ani de la pronunțarea hotărârii în dosarul școlilor din regiunea transnistreană, dar Moscova nu a plătit nici până azi despăgubirile:
„Aceste decizii și hotărâri va fi foarte greu să le executăm pentru că Federația Rusă declară că aceste hotărâri ar fi motivate politic. Noi vrem să subliniem faptul că orice hotărâre a unei instanțe internaționale este una juridică iar politicienii trebuie să se bazeze și să-și bazeze acțiunile și faptele lor, inclusiv declarațiile, pe normele juridice, ca ele să fie prioritare atunci când este vorba de acțiuni politice.”
În condițiile în care societatea civilă din stânga Nistrului a fost redusă la tăcere iar juriștilor Asociației Promo-Lex nu li se permite accesul în regiune, mai spune Ion Manole, acolo trebuie trimise misiuni de monitorizare a drepturilor omului care să scoată la iveală abuzurile.