Stadiul actual al crizei coronavirusului pare să facă loc analizelor care privesc mai de sus realitatea. Se discută de pildă despre soarta liderilor pe timp de criză. Iulian Chifu se oprește în articolul de pe blogurile Adevărul la cazul lui Vladimir Putin, a cărui cotă de popularitate a scăzut dramatic în toate sondajele. Și nu era neapărat reacția așteptată acum. Politologii spun că există o etapă a ralierii „în jurul steagului”, adică în jurul liderului și, în orice caz, nimeni nu întoarce foaia, nu schimbă liderul pe timp de criză. Liderul sau partidul plătesc însă negreșit la final. „Chiar dacă gestionează bine o criză sau câştigă un război, decidenţii care trec o ţară printr-o criză cu multiple victime pierd următoarele alegeri”. Cazul lui Putin uimește și prin faptul că s-a dovedit pur și simplu „necompetitiv” pe timpul pandemiei, spune Chifu. Nivelul la care a scăzut în sondaje arată că a apărut „o respingere substanţială la nivel popular, o emoţie majoră acumulată”.
Profesorul de studii diplomatice la Universitatea Oxford si director al unui grup de cercetări diplomatice, Corneliu Bjola, îi acordă un interviu Magdei Jităreanu pentru ziare.com. El răspunde la întrebarea „Ce tip de lider va fi considerat legitim: cel liberal, cel populist sau, asa cum arata lucrurile, cel autoritar?” Pornește de la cele două categorii stabilite de Max Weber: liderul de vocație și liderul șarlatan. Cel dintâi face totul cu pasiune, spre binele comunității care l-a ales și evită radicalismele necugetate. Liderul „șarlatan” este exact opusul: nu face nimic temeinic, e obsedat numai de sine și de imaginea sa „și e dominat de o patimă a inconștienței dusă la absurd”. Exemple ar fi, pentru ultima categorie, D. Trump, B. Johnson, V. Putin, Jair Bolsonaro, sau, în plan intern, Dragnea, Dăncila, Firea. Nu se îndoiește de dezastrul care ar fi fost dacă în România s-ar mai fi aflat la putere Dragnea și Dăncilă și e convins că societatea a devenit acum mai exigentă. „Cei care votează de aici încolo lideri populiști trebuie să fie perfect conștienți că la moment de criză, o astfel de decizie îi poate costa scump, inclusiv viața”. O problemă mare are însă, în opinia invitatului Magdei Jităreanu, președintele Klaus Iohannis : a preluat în 2014 un stat de drept funcțional, stat care, „în perioada 2016-2019 a fost gradual eviscerat: eșafodajul democratic a rămas în picioare deși rezemat neglijent de gard, dar conținutul - legile și instituțiile legate de justiție - a fost înlocuit cu rumeguș cleptocratic”. E greu de spus dacă Iohannis va reuși să corecteze aceste probleme complicate.
În revista 22 Andreea Pora trage linie și spune că liberalii aflați la putere s-au descurcat cum au putut, mai degrabă bine în teribila criză provocată de pandemie. Sigur, testări puține, lipsa măștilor și a materialeleor de protecție – dar asemenea lipsuri au resimțit toate țările afectate. PNL a avut de gestionat și o vistierie pustiită de anterioara guvernare social-democrată, prin măririle de pensii și salarii, prin incompetența și clientelismul lăsate la cârma majorității instituțiilor din domeniul sanitar. Toate aceste circumstanțe atenuante nu vor conta însă. PNL a scăzut în sondaje 14 procente în trei luni. Previzibil. Nu e la fel însă că pesediștii nu au crescut mai deloc, semn că „totuși, printre efectele coronavirusului nu se numără amnezia”.