Două icoane pictate pe cutii de muniție se află chiar în centrul Catedralei Schimbării la față a Mântuitorului , o biserică modernă de obicei luminoasă, dar întunecată și rece acum, din cauza penei de curent provocate de atacurile rusești asupra infrastructurii energetice ucrainene.
Icoanele sunt operele artiștilor ucraineni Oleksandr Klimenko și Sofia Atlantova, ne spune Andri Dudcenko, un preot în vârstă de 40 de ani care slujește în catedrală, în timp ce încearcă să le lumineze cu o lampă cu halogen.
Potrivit creatorilor lor, icoanele nu sunt doar martori ai războiului care a început în Donbas în 2014 - și care s-a intensificat dramatic odată cu invazia Rusiei în Ucraina în februarie -, ci și simboluri ale victoriei vieții asupra morții și parte a unui efort de finanțare a unui nou spital și centru de reabilitare.
Aceste icoane nu ar putea fi expuse în orice biserică din Ucraina.
Catedrala Schimbării la față a Mântuitorului aparține Bisericii Ortodoxe din Ucraina (OCU), care a obținut autocefalia - sau independența ecleziastică - în 2019, o evoluție crucială în conflictul său cu Biserica Ortodoxă Ucraineană (a Patriarhiei Moscovei) (UOC), care a dominat mult timp peisajul spiritual al Ucrainei.
Catedrala Schimbării la față a Mântuitorului
În ciuda denumirii quasi-identice, bisericile diferă într-o chestiune fundamentală: relația și atitudinea lor față de Rusia.
Căutarea „independenței spirituale”
Privită de mulți din Ucraina, de multă vreme, ca ramură a Bisericii Ortodoxe Ruse, Biserica Ortodoxă Ucraineană (a Patriarhiei Moscovei) a fost acuzată de mult timp că promovează ideologia represivă și de control a așa-numitei „lumi rusești (russki mir)” în Ucraina și că nu are o poziție clară față de conflictul declanșat de Moscova acum nouă ani, spune pentru RFE/RL Anatoli Babinski, istoric al Bisericii Ortodoxe de la Universitatea Catolică Ucraineană din Lvov. Cu toate acestea, abia recent, biserica loială Moscovei a început să aibă probleme reale.
La jumătatea lunii noiembrie, a apărut online un videoclip care arăta credincioșii de la Lavra Pecersk - mănăstirea rupestră din secolul al XI-lea și sit din patrimoniul mondial UNESCO care este sediul Bisericii Ortodoxe Ucrainene - cântând un cântec pro-rusesc cu versurile „Mama Rusia se trezește”. La scurt timp după aceea, Serviciul ucrainean de securitate (SBU) a deschis o anchetă penală cu privire la acest incident și a efectuat razii la mănăstire.
De atunci, SBU a efectuat percheziții similare la numeroase mănăstiri aparținând de Biserica Ortodoxă Ucraineană și la alte situri, într-o operațiune de „contraspionaj", după cum a denumit-o, pentru a contracara propaganda pro-rusă și a aduna informații. De asemenea, a postat fotografii ale dovezilor recuperate, inclusiv ruble, pașapoarte rusești și pliante cu mesaje ale capului Bisericii Ortodoxe Ruse, patriarhul Kirill, care este un susținător vocal al președintelui rus Vladimir Putin și al războiului împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, potrivit lui Babinski, în ciuda unor cazuri izolate scandaloase, „nu au fost demonstrate încălcări grave ale legii”.
Ofițer SBU la intrarea în Lavra Pecersk din Kiev, la 22 noiembrie.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski - care până acum s-a ținut departe de problemele religioase, spre deosebire de predecesorul său, Petro Poroșenko - a declarat că măsurile menite să garanteze „independența spirituală” a Ucrainei vor continua și a semnat un decret prin care a promulgat decizia de a impune sancțiuni personale împotriva vicarului de la Lavra Pecersk din Kiev, a altor lideri ai UOC și a fostului deputat Vadim Novinski, cunoscut ca fiind cel mai influent susținător al acesteia în Ucraina.
La 26 decembrie, cel mai important cleric de la Lavra Pecersk, mitropolitul Pavel, a publicat un apel înregistrat video în care a declarat că Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei a fost informată că nu i se va reînnoi contractul de închiriere pentru clădiri-cheie ale complexului - inclusiv o catedrală - și că accesul va fi întrerupt după 31 decembrie.
Iar la 27 decembrie, Curtea Constituțională a confirmat legea din 2018 care ar putea impune Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Moscovei să includă cuvintele „Biserica Ortodoxă Rusă” sau „Patriarhia Moscovei” în titulatura sa - lucru pe care nu dorește să îl facă, argumentând că este o instituție ucraineană și are sediul la Kiev.
Între timp, Consiliul ucrainean pentru Securitate Națională și Apărare a cerut guvernului să elaboreze o lege care să interzică „organizațiilor religioase afiliate la centrele de influență din Federația Rusă să funcționeze în Ucraina”.
Nu este clar dacă o astfel de lege va fi adoptată și pusă în aplicare, a declarat Babinski. El a precizat că în Ucraina, constituția garantează libertatea religioasă și a spus că orice efort de aplicare a potențialei legislații ar fi complicat de faptul că UOC nu reprezintă o entitate juridică - spre deosebire de miile de parohii care o compun.
UOC a protestat față de raziile serviciilor de securitate și față de declarațiile autorităților, calificând acuzațiile împotriva călugărilor și preoților săi drept „neprobate și nefondate” și a avertizat împotriva „incitării la război intern”.
Babinski avertizează asupra altor riscuri: „Istoria Bisericii Ortodoxe arată că, ori de câte ori spune despre sine că este persecutată, devine mai puternică".
Versiunea UOC ar putea câștiga susținători pe plan internațional, afirmă Babinski, dacă autoritățile nu reușesc să le explice partenerilor occidentali ai Kievului că „au de-a face cu probleme de securitate națională, nu cu libertatea religioasă”.
O cale dificilă
Revenind la Catedrala Schimbării la față a Mântuitorului, Dudcenko - care a petrecut , la începutul invaziei, peste două săptămâni sub ocupație rusă în satul său de lângă Hostomel, în afara Kievului - spune că „nu poate înțelege cum se mai poate susține UOC după ce Patriarhul Kirill a binecuvântat războiul", referindu-se în parte la afirmațiile liderului spiritual al Bisericii Ortodoxe Ruse care spunea că pentru soldații ruși, moartea în războiul din Ucraina „le spală toate păcatele”.
Originar din regiunea Luhansk din Donbas, unde se vorbea mai ales în limba rusă înainte de invazia din februarie, Dudcenko a fost, vreme de mulți ani, membru al bisericii loiale Patriarhiei Moscovei .
Preotul Andri Dudcenko în Catedrala Schimbării la față din Kiev.
„Nu știu dacă mă pot face înțeles”, a spus el când la întrebarea despre trecutul și parcursul său, adăugând că a fost „botezat și crescut în Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei”. Timp de mulți ani, a spus el, s-a confruntat cu versiunea oficială a Bisericii aparținătoare de Moscova conform căreia celelalte biserici creștine ortodoxe din Ucraina erau „schismatice” și nu aveau „niciun har”, făcând ca tainele lor bisericești, cum ar fi botezul, înmormântările și euharistia, să fie „deșarte”.
„Aceste idei pătrund adânc în structura minții cuiva”, a spus Dudcenko. El a spus că a fost foarte fericit atunci când Biserica Ortodoxă din Ucraina a obținut autocefalia printr-un decret al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, deoarece acest lucru a creat o „alternativă canonică la Patriarhia Moscovei”.
În mod paradoxal, însă, nu a fost decizia sa să părăsească Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei cu un an înainte de aceasta. În schimb - spre deosebire de majoritatea liderilor de parohii și lăcașuri de cult din biserica legată de Moscova - superiorii săi au decis să se alăture Bisericii Ortodoxe a Ucrainei în timpul unui consiliu care avea ca scop unirea comunităților ortodoxe existente în 2018.
Dudcenko susține măsurile luate de guvern și spune că acestea ar fi trebuit să aibă loc în 2014. Dar el crede, de asemenea, că există o mulțime de "preoți pioși și cu spirit patriotic" în Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei care nu vor să o părăsească din diverse „motive instituționale și personale”.
O navă care se scufundă?
Deși controversele dădeau în foc și veștile proaste se acumulau pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei, sute de oameni au participat la slujba de duminică de la Lavra Pecersk din Kiev la mijlocul lunii decembrie, celebrată, printre alții, de liderul acesteia, patriarhul Onufrie.
Patriarhul Onufrie celebrând Sfânta Liturghie duminicală în Lavra Pecersk pe 11 decembrie.
De la începutul invaziei la scară largă, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei a încercat - sau s-a luptat - să se adapteze noii situații. Pe 24 februarie, în timp ce Rusia bombarda Ucraina și forțele sale mărșăluiau către Kiev și alte orașe, în cea mai mare invazie militară din Europa de la Al Doilea Război Mondial, Onufri a susținut „suveranitatea și integritatea” Ucrainei și a făcut apel la Putin „să oprească imediat acest război fratricid”, pe care l-a comparat cu uciderea lui Abel de către fratele său, Cain.
În luna mai, Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei a rupt în mod public cu Biserica Ortodoxă Rusă, adoptând modificări ale statutului care i-au acordat „autonomie și independență complete”.
Cu toate acestea, Babinski și numeroși observatori spun că aceste schimbări nu au modificat statutul canonic al bisericii și că, prin urmare, sunt fără semnificație reală.
Însă unii membri ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Moscovei sunt mulțumiți de schimbarea de curs. Heorhi Huliaiev, un preot care slujește la Lavra Pecersk, spune că el crede că biserica a făcut un pas în direcția corectă.
„Războiul a arătat slăbiciunile bisericii mele care erau prezente de mai înainte”, a declarat el, vorbind cu RFE/RL în timpul unei alarme aeriene la Kiev care s-a încheiat cu trei explozii în oraș, după ce 37 din cele 40 de rachete au fost doborâte de apărarea aeriană ucraineană. Preotul în vârstă de 45 de ani, care este biolog de formație, a susținut că, deși Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei are „o structură foarte conservatoare, feudală, chiar și astfel de entități se adaptează la noile condiții”.
Preotul Heorhi Huliaiev se află în fața Lavrei Pecerska din Kiev.
Huliaiev, care era preot în Donețk la începutul războiului în 2014 și care și-a pierdut recent tatăl în urma bombardamentelor din orașul Herson, din sudul țării, de unde este originar, a declarat că războiul „i-a dat curajul de a vorbi liber”. El spune că este de părere că clericii pro-ruși au „creat un sistem de control și exercită o autoritate totală asupra UOC, dar controlul lor asupra puterii poate fi rupt dacă sancțiunile și investigațiile sunt juste și sunt susținute de dovezi”.
De ce nu părăsește Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei?- l-au întrebat jurnaliștii RFE/RL. „Nu sari de pe o navă care se scufundă cu prietenii și apropiații tăi la bord”, a spus preotul, adăugând că biserica sa nu este singura instituție din Ucraina care se luptă să se elibereze de „dependența de Moscova”. „Acest proces este ca o ședință de psihoterapie pentru noi, iar Patriarhia Moscovei este ca un abuzator care ne-a folosit în interesele sale geopolitice", a spus el.