„Cerul s-a închis, iar noi am rămas la sol”. Povestea unui pilot al aviației civile ucrainene

Ucraina a închis cerul pentru aviația civilă, imediat cum a început războiul, pe 24 februarie. De atunci, aproximativ 1500 de piloți ucraineni rămân la sol. Printre aceștia sunt și câteva sute de foști piloți militari, pe care însă nici armata ucraineană nu-i poate angaja acum, chiar dacă ar avea foarte multă nevoie de ei. Motivul e simplu: nu ajung avioane pentru toți, spune Vladislav Petrenko, președintele Asociației piloților de linie din Ucraina, într-un reportaj la Current Time TV.

„Cerul s-a închis, iar noi am rămas la sol”. Povestea unui pilot al aviației civile ucrainene

Piloții ucraineni rămân la sol, cât timp spațiul aerian este închis pentru aviația civilă. Vladislav Petrenko este unul din acești piloți, ajunși șomeri imediat cum a început războiul.

„Trebuia să zbor pe 26 februarie. Dar, evident, după ce a început [războiul], cerul s-a închis, iar noi am rămas [pe pământ].”

Războiul din Ucraina ține la sol 1500 de piloți de avioane

Aproximativ 1500 de piloți civili sunt astăzi șomeri. Nu este loc pentru ei nici în armată, unde actualmente nu ajung avioane.

„Avem 400 de piloți militari. Sunt tineri cu vedere bună și reacție rapidă, care știu să piloteze avioane militare. Dar nu avem 400 de avioane. De exemplu, eu sunt specializat în aviația militară de transport. Însă la centrele de recrutare ni se spune că nu au nevoie de noi.”

Pregătirea unui pilot militar diferă însă radical de cea a unui pilot civil, spune Vladislav Petrenko. Iată de ce, din punct de vedere psihologic, în primul rând, recalificarea unui pilot civil este foarte de dificilă.

„Cursantului unei școli de aviație civilă i se repetă mereu, timp de patru ani, că nu este nimic mai importantă decât siguranța zborului. Pe când un pilot militar învață că lucrul cel mai important este să-și îndeplinească misiunea.”

Vladislav Petrenko

Petrenko este președintele Asociației piloților de linie aeriană din Ucraina. Ca să-i ajute pe piloți să nu-și piardă abilitățile, el încearcă să găsească un simulator de zbor, în străinătate.

„Britanicii și spaniolii au fost primii care au luat legătura cu autoritățile noastre. Există o opțiune pe care nu am făcut-o publică, deocamdată, o ferim de deochi. Sperăm să începem antrenamentul pe un simulator de avion, în luna octombrie. Toată lumea înțelege că, de îndată ce va fi pace, Ucraina va avea nevoie de piloți. Salariile nu sunt mici, impozitele-s foarte mari. Fiecare pilot, cred, întreține prin taxe doi profesori și doi medici”.

Vladislav Petrenko locuiește aproape de aeroportul Borispol din Kiev, peste care s-a așternut liniștea acum, o liniște cu care nu se poate deprinde.

„Încă nu m-am obișnuit. Îmi lipsesc avioanele. Aș vrea să mă uit la cer și să văd ceva acolo”, spune Vladislav, care adaugă însă imediat că rămâne optimist, întrucât un pilot caută mereu soluții și nu-și pierde niciodată speranța.