Christian Ovidiu Cemîrtan: Despărțirile de locurile dragi și persoanele iubite sunt mereu complicate

Christian Ovidiu Cemîrtan

Jurnal săptămânal cu Christian Ovidiu Cemîrtan, elev în anul II la Gimnaziul Kulturama, din Stockholm, Suedia.

Născut la 19 martie.2003 în orașul Chișinău. Locuiește cu familia în Suedia, din august 2018. Elev în anul II la Gimnaziul Kulturama, programul teatral, din Stockholm, Suedia.

Luni

Gotland. Cea mai mare insulă suedeză și cea mai mare insulă din Marea Baltică. Locul în care am început să descopăr cultura și societatea suedeză acum doi ani. Locul în care am absolvit clasa a 9-a, aici am întâlnit oameni fără de care nu îmi pot închipui viața acum. Dupa doi ani sunt din nou aici pentru o mică vacanță.

O zi frumoasă, cu mult soare și cer senin. O zi perfectă pentru a merge la plaja de la Tofta. Îmi era dor de Marea Baltică, de sunetul valurilor care se sparg în stâncile seculare și deosebit de pitorești, de pescărușii năstrușnici care nu au griji. De când sunt pe Gotland (am venit vineri), aceasta este prima dată când am câteva ore libere pentru meditație și reflectări. Nisipul cald și sunetul mării mă ajută să uit de toate grijile, iar singurul lucru la care mă gândeam erau impresiile acestei reveniri pe Gotland. Vineri, ieșind din port m-a copleșit imediat un sentiment de nostalgie. Un sentiment puternic la care nu mă așteptam. Aveam senzația că au trecut doar două zile de când am spus adio acestui loc fermecat, nicidecum doi ani. A trebuit să ne mutăm aproape de liceul la care continuam studiile, adică în Stockholm, și din cauza pandemiei nu am mai vizitat anul trecut Gotlandul. Am fost plăcut surprins să regăsesc Visby-ul (orașul medieval, o bijuterie în care am trăit, fiind și cel mai mare oraș de pe insulă) la fel de curat, colorat și viu.

Pe neașteptate îmi sună telefonul, era mama. Mereu grijulie și iubitoare mă întreabă ce fac, cum mă simt. Desigur, i-am povestit despre gândurile și trăirile mele, iar ea cald mi-a răspuns: ”Casa noastră în Suedia e Gotlandul”. Are dreptate. Era aproape ora trei după amiază și trebuia să mă pornesc la vilă, însă nu puteam să ratez ocazia de a înota în Marea Baltică. Apa rece m-a revigorat și mi-a oferit energie pe tot restul zilei.

Seara m-am revăzut cu bunii noștri prieteni Anna, Tomas și copii lor. Ei au jucat un rol decisiv în acomodarea noastră pe Gotland. Iar ”Casa noastră în Suedia e Gotlandul” e și datorită lor.

Marți

Marți aveam în plan să vizitez insula Fårö. Situată la nord de Gotland, este de o frumusețe rară și o stațiune turistică foarte populară pe timp de vară. Pe lângă peisajele pitorești, plajele de piatră și nisip, arhitectura unică rurală și ospitalitatea localnicilor, această mică insulă este cunoscută ca locul în care și-a trăit ultimii ani de viață marele regizor suedez Ingmar Bergman. Știind câte experiențe și locuri frumoase are de oferit Fårö, am decis sa iau primul autobuz de dimineață. Mă aștepta un drum de 2 ore până la portul de unde luam mai apoi vaporul. Mi-am pregătit masca și am cumpărat biletul electronic. Din cauza pandemiei aceasta a devenit un ritual obligatoriu, un lucru de rutină.

Tehnologiile ne ajută să continuăm fluxul vieții, însă nu toți reușesc să țină pasul cu ele

Statul suedez mizează pe fiecare cetățian, iar la rândul său cetățenii au încredere în stat. Un bun exemplu al acestei relații este plata pentru transportul public. Fiecare își procură bilet online, însă pe Gotland, în autobuze au fost instalate și scannere de bilete. Tehnologiile ne ajută să continuăm fluxul vieții, însă nu toți reușesc să țină pasul cu ele (am cumpărat bilet pentru un bătrânel care nu reușea să o facă singur de pe telefonul său, și, ca mulțumire, am avut un companion de drum). Ajungând pe Fårö, m-am simțit ca într-un vis frumos de mult uitat. Doi ani în urmă, pe această insulă m-am filmat pentru prima dată într-un film de lung metraj care se va lansa în cinematografe pe 14 iulie, ”Bergman Island”, alături de marele Tim Roth. Această insulă își are farmecul său. Însă efectele pandemiei se simt și acolo. Cuvântul ”Stängt” (închis) îl poți observa la majoritatea localurilor. Puținele restaurante care mai lucrează se închid la trei după amiază. Am vizitat biserica medievală, plaja de pietre, muzeul lui Bergman, și într-un final am ajuns la o plajă de nisip. După ce am ciclat 30 de km, aveam nevoie de apa răcoritoare a Mării Baltice.

Miercuri

Rutina matinală, dejunul și o porție bună de soare îmi garantează o zi bună și relaxantă. Am decis să mă ocup de treburile casnice precum curățenia și pregătirea mâncării.

Între timp urmăream „Internetul Grăiește”. De obicei ascult această emisiune fiindcă autorii reușesc să discute despre noutățile importante din Republica Moldova într-o manieră neformală, pe alocuri amuzantă, ca o discuție între prieteni. Cred că îmi oferă o senzație de apartenență cu toate că nu am mai fost acasă, în Moldova, de doi ani. După amiază m-am revăzut cu fosta profesoară de limba română care ne-a întâmpinat cu drag în Gotland și ne-a mentorat pe tot parcursul anului școlar, pentru o mai bună acomodare. A fost o mare surpriză să descoperim că noi toți (doi frați și o soră) putem continua să învățăm limba și literatura română în Suedia. Aici statul garantează fiecărui copil dreptul la studierea limbii sale materne și sunt profesori de foarte multe limbi, așa-zise materne (mådersmål). Profesoara noastră de română, trăind deja 18 ani în Gotland, a ajutat sute de copii din România și Republica Moldova să se acomodeze ușor în școala și societatea suedeză. Între timp, am devenit și prieteni buni, ea fiind o persoană foarte dragă și scumpă nouă. Am fost nespus de bucuros să petrecem timpul împreună. Am reușit să discutăm despre politică, ascultând conferința de la Geneva a lui Biden și Putin. Apoi am discutat despre fotbal, EURO 2020 și căderea acțiunilor companiei CocaCola. Cine știa că faimosul Cristiano Ronaldo are atât de multă influență socio-economică?

Joi

Nu am avut setată alarma de dimineața și am dormit din plin. După rutina de dimineață și micul dejun am decis să fac o plimbare. Soarele lucea sus pe cer și nici un nor nu se vedea la orizont. Mergând, mă gândeam la perioada cât am trăit pe Gotland. La avantajele și dezavantajele acestui loc. În primul an, mi s­-a părut că singurul dezavantaj ar fi lipsa unei vieți sociale active pe parcursul întregului an. De la început de octombrie până la sfârșit de aprilie majoritatea localurilor sunt închise (ele fiind localuri sezoniere de vară). Un alt factor ar fi comunitatea mică comparativ cu Chișinău, de doar 60000 de oamenii. Și într-un final, necunoașterea limbii suedeze în perioada inițială era un factor dezolant. Aceste elemente m-au desbusolat și nu mi-au oferit posibilitatea de aprecia pe deplin viața pe Gotland. Reflectările mele au fost întrerupte de un apel telefonic. Prietenul meu bun Edin voia să afle ce planuri am pentru seară și să mă invite să facem un grătar și să înotăm cu încă niște prieteni. Zis și făcut. Am cunoscut câțiva colegi de-ai lui și am petrecut timpul frumos și vesel înotând într-o fostă mină de piatră. Experiența aceasta mi-a distrus orice dubiu despre faptul că poți avea o viață social activă pe Gotland. Chiar și în comunități mici vei găsi persoane interesante, hobbyuri captivante și locuri fascinante. Seara am lecturat cartea ”Loneliness”.

Vineri

M-am trezit la 8:00 fiindcă astăzi plec acasă, în Uppsala. De dimineață am început să împachetez bagajul. Mi-am amintit de ziua în care am plecat de pe Gotland 2 ani în urmă. Apoi de ziua în care am plecat din Chișinău 3 ani în urmă. Despărțirile de locurile dragi și persoanele iubite sunt mereu complicate. Însă ele te motivează sa te întorci și cu adevărat să apreciezi fiecare clipă. În același timp, orice despărțire e un nou început. Un nou început înseamnă mereu ieșirea din zona de confort. Ceea ce îți garantează dezvoltarea personală și acumularea de experiență.

Ora era 11:20, am savurat ultima înghețată în Visby și la 12:00 aveam ferryboat-ul spre Nynashamn. Am continuat să lecturez cartea ”Loneliness” și am admirat Marea Baltică în toată splendoarea ei. Sper să o revăd data viitoare din avion, zburând spre Moldova. Iar acum mă îndrept spre Uppsala. Acasă sunt așteptat de familie, va fi o reunire multașteptată după o săptămână de neuitat pe Gotland. ­­­Închei acest jurnal cu sentimentul de împlinire – am avut o vacanță în care am retrăit clipe, am adunat noi impresii și am meditat în ritmul valurilor răcoritoare.