Cine fură speranța moldovenilor?

Moldoveni cât să populeze un oraș mare ca și Chișinăul muncesc și trăiesc printre străini. Un recent sondaj CBS-AXA realizat pentru Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale Viitorul (IDIS) arată că fiecare al cincilea moldovean intenționează să plece din țară în următoarele șase luni, cu 25 la sută mai mult față de anul trecut, când intenția de plecare era arătată de fiecare al șaselea moldovean.

Cine fură speranța moldovenilor?

Același sondaj sugerează că aproape 80% din moldoveni nu sunt mulțumiți, sau nu sunt mulțumiți deloc de situația economică din Republica Moldova în acest moment.

Cine fură speranța moldovenilor?

Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

Valentina Ursu

​

Republica Moldova rămâne a fi considerată săracă, coruptă, prost condusă și lipsită de oportunități. Oamenii cu care am discutat la Briceni spun că salariile nu ar fi principala cauză pentru care se pleacă din țară, ci lipsa unui viitor.

– „Cu ce să ne mândrim? Copiii s-au dus peste hotare, case pustii... Lui Babuc i-aș da o întrebare; la Halahora să vină să vadă Casa de cultură în ce stare se găsește. Ea se ocupă cu cultura? Copii nu-s, învățători nu-s... O țară de nebuni, să mă scuzați de expresie.”

Europa Liberă: Și viitorul cine îl mai face?

– „Eiii... care viitor? Ce viitor? Nu-i niciun viitor, nimic absolut.”

Europa Liberă: Și atunci, ce se va întâmpla cu această palmă de pământ?

– „O să dispărem ca națiune. Peste vreo 15-20 de ani dacă-i găsi vreun moldovean așa pe un kilometru pătrat. O să dispărem, ce? Minciuni atâtea...”

Europa Liberă: Atunci, în ‘91, când s-a proclamat independența, v-ați gândit că în 2018 va fi această situație?

– „Asta nu-i independență, asta-i diktat, diktat samîi nastoiașcii (dictatură, dictatură adevărată).”

Europa Liberă: Din partea cui?

– „Care-s la putere, demnitarii de stat, iaca aiștia.”

Europa Liberă: Dare ei spun că-s aleși de cetățeni?

– „Pe Plahotniuc cred că îl știți de-amu, așa că nu avem ce spune... Diktat, în atâta vreme să nu progreseze nimic? Noi în raion nu avem o brutărie în care să coacem pâine aici, aducem de la Edineț, de la Kalininsk.”

Europa Liberă: Și la Briceni nu e o brutărie?

– „Sunt, dar particulare, vreo două acolo. În rest, cea mai mare cantitate de pâine vine de dincolo de raion. D-apoi a fost brutărie, au fost atâtea țehuri (secții) de ambalaj, de conservare a fructelor, a legumelor... Totul s-a distrus, nu lucrează nicăieri nimic; la Corjeuți numai este unul și, gata, atâta-i.”

Europa Liberă: Cu ce asemănați Moldova azi?

La Briceni

– „Cu Somalia, poate și acolo încă-i mai bine ca la noi. Dacă ar fi să fie treabă, apoi ar veni mai jos, să umble prin sate, să vorbească cu oamenii de rând. Sunt oameni bolnavi, copii invalizi... Ce pensii au ei, cu ce se întrețin ei, ce mănâncă, iaca de aici trebuie de început, dar ceea ce-i acolo sus, asta-i un dezastru, așa să zicem.”

Europa Liberă: Se apropie alegerile parlamentare. Ce vor decide ele?

– „Nu știm pe cine... Eu personal nu știu pe cine să aleg.”

Europa Liberă: Dar ce se va decide?

– „Vectorul european. D-apoi de-amu ce-i cu Europa – nici încolo, nici încoace? Noi n-avem tărie de caracter ca să ne apucăm de treabă, singuri să ne răsuflecăm mânicile și să ne apucăm să facem treabă aici. Nu vedeți câtă vorbărie cu complexul acesta sportiv? Nu s-a făcut încă nimic, dar de-acum suntem sătui de atâtea informații.”

„Moldovei îi doresc să fie în Uniunea Europeană cu toate țările dezvoltate, nu cu dictatură rusească...”

​Europa Liberă: Dvs. sunteți mândru că sunteți cetățean al Republicii Moldova?

– „Konecino (desigur) eu îs fericit că îs moldovean. Mă mândresc cu patria mea, cu Republica Moldova, cu România. Noi suntem toți din România, dar de noi și-au bătut joc turcii 400 de ani, de buneii și răs-străbuneii noștri, acum cu rușii iaca ce au făcut. La Pridnestrovia (Transnistria) ne-au luat partea ceea Pridnestrovia, a doua e Găgăuzia; își bat joc acolo găgăuzii cum vor de Moldova noastră; aici până la Nistru își bat joc. Este o bucată de pământ aici până la Nistru.”

​Europa Liberă: Ce-i doriți Moldovei la ceas aniversar?

– „Moldovei îi doresc să fie în Uniunea Europeană cu toate țările dezvoltate, nu cu dictatură rusească...”

Europa Liberă: Și clasei politice ce-i doriți?

– „Clasei politice – să meargă tot pe dreptate, să fie dreptatea scoasă la iveală. Cu Europa să scăpăm de hoți, de sărăcie, de banditism, de mizeriile care s-au făcut până acum și care se fac și acum și care îs pridumăite (gândite) și pe mulți ani înainte de dictatura rusească.”

Europa Liberă: În 27 de ani de independență a Republicii Moldova, ce a fost bine și ce a fost rău?

– „Pentru mine numai rău a fost. Omul s-a dus la Sever (Nord) să agonisească bani și s-a înecat și eu am rămas singurică cu copiii. Și singurică numai cu aceste două mâini și cu copiii de mână m-am hrănit, mai mult nimic. De ce sărăcia-i mare? De atâta că ne fură milioanele și miliardele și nu se găsește vinovatul și noi trebuie să suferim pentru acei care nu se pot împărți acolo sus. ”

„Pentru ce să votezi pentru dânșii, că ei nu dovedesc de-și cumpără câte 10-11 case, cinci-șase mașini, dar la al meu copil nu-i dau un leu?”

​

Europa Liberă: Dar o dată la patru ani mergeți și votați?

– „Gata, măt tem că n-am să mă mai duc. În tot anul am fost, dar acum măt tem că n-am să mă duc. Au trecut trei ani de când băiatul îmi stă la pat și niciun ajutor de nicăieri. Pentru ce să votezi pentru dânșii, că ei nu dovedesc de-și cumpără câte 10-11 case, cinci-șase mașini, dar la al meu copil nu-i dau un leu?”

Europa Liberă: Și are țara viitor?

– „Dac-or muri acești bătrâni și vor prinde la putere acești tinerei, poate ei vor mai face altceva, poate vor fi mai sătui, mai omenoși, mai cu inimă asupra omului care muncește.”

„Iaca, eu am copii, nepoți și toți au plecat peste graniță, am rămas singur.”

​Europa Liberă: Ce vreți să le transmiteți politicienilor?

– „Să aibă grijă de lumea asta simplă, să nu-i ucidă moral, că ei n-au de-amu chef să trăiască cu așa mizerie.”

Europa Liberă: Și ce-i doriți Moldovei la acești 27 de ani de independență?

– „Vreau o Moldovă fără sărăcie și fără corupție!”

– „Iaca, eu am copii, nepoți și toți au plecat peste graniță, am rămas singur. Amu, la alegerile acestea, poate s-a schimba ceva, dar tot a fi așa cum l-au ales pe Năstase acum și nu l-au validat, nu facem nimic. Că justiția depinde de politică acum la noi, aici îi politică tot.”

Europa Liberă: Dar, în general, o dată la patru ani, atunci când puneți ștampila pe buletinul de vot, ce decideți dvs., alegătorii?

– „Vă spun drept, eu am votat pentru Dodon, dar m-am dezamăgit și de dânsul. Nu înțeleg ce la noi se petrece în țară aici. Trebuie să fie un partid care să fie partid puternic, chiar las’ să fie și Partidul Democrat, dar eu văd că el se discreditează, el n-are nimic, el acum primar n-a putut să pună în Chișinău, pentru că se teme.”

Europa Liberă: Un candidat?

– „Un candidat, da.”

Europa Liberă: Dar de ce se teme?

– „Înseamnă că ceva nu merge la dânșii drept, ceva nu spun drept.”

Europa Liberă: Are viitor statul?

– „Statul nostru da. Dacă la aceste alegeri se va schimba ceva, eu mă gândesc că o să fie. Dacă au să vină de aceștia de-ai lui Năstase, de-ai Maiei Sandu poate o să fie viitor.”

Europa Liberă: Dar în acești 27 de ani politicienii au încercat să acrediteze ideea că votul este geopolitic și unii au promis: Moldova mai aproape de Est, alții – Moldova mai aproape de Vest.

– „Apoi taman aici la noi îi dezbinarea asta. Noi trebuie să fim într-o direcție uniți, dar așa pe noi ne dezamăgesc partidele acestea. Prezidentul zice că ne ducem la ruși, aiștilalți se duc la Europa. Ori cu UE să fim, ori cu Uniunea Euroasiatică, dar așa nu se poate.”

​Europa Liberă: Dar, în general, alegătorii ce vor?

– „Eu tot am crezut că-s pentru Uniunea Euroasiatică încoace, ca eu să câștig bani; ei se laudă că nouă ne dă Europa bani, dar eu nu vreau să-mi dea bani, eu să mă duc să câștig singur. Banii aceștia într-un timp trebuie să-i întoarcem noi, degeaba nimeni nu dă și granturile acestea pe care le dau, ei se folosesc de dânsele și aista care muncește n-are nimic.”

Europa Liberă: Moldovenii vor să trăiască în democrație sau în dictatură?

– „Nuuu. Noi pentru asta și luptăm. Dictatura gata, s-a terminat, nu ne trebuie, dar ei vor dictatură și-i dictatură. Aici decide un om. Eu am înțeles așa – dacă ai bani, faci totul.”

Europa Liberă: Cam toți moldovenii zic că banul astăzi decide totul.

– „Banul, banul, totul, totul. Banul, banu-i amu, nu se uită el nici la mamă, nici la tată, vinde și mama pe bani.”

„Ei, așa-i moldoveanul. Înainte au fost patrioți, acum nu suntem patrioți, nu ne iubim țara, dar nici n-au pentru ce s-o iubească.”

​Europa Liberă: Dar de ce alegătorul își vinde votul?

– „Ei, așa-i moldoveanul. Înainte au fost patrioți, acum nu suntem patrioți, nu ne iubim țara, dar nici n-au pentru ce s-o iubească. Tineretul tot s-a dus... Eu le spun să vină acasă, că rămâne totul aici – am pământ, am tot, am gospodărie. Ei nici nu vor să audă.”

Europa Liberă: Dar unde-s plecați copiii?

– „În Franța. Acolo este stat care are grijă de popor, dar nu cum îi la noi. Poporul la noi a rămas al nimănui. Lor le trebuie numai să dăm votul și pe urmă...”

Europa Liberă: Dar cum vă explicați că dintr-o țară atât de săracă a dispărut un miliard?

– „Să se fure miliardul de-amu... Aici dea-mu ce, n-au știut bancherii și n-au știut guvernanții? Ce din casă dacă-s eu și soția și dispar bani, apoi ce eu să nu știu sau soția? Și asta ei spun că „noi o să recuperăm, noi, gata, am găsit”, dar nu-i arată pe nimeni. Pe unul, pe Filat l-au pus acolo țap ispășitor și acești care merg acum din ăștilalți parcă eu mă gândesc că trebuie să fie pline toate pușcăriile, dar ei au bani și iese. Șor?... Și el și-a făcut partidul lui și el obeșcește (promite) că o să fie și Moldova așa ca Orheiul, dar el nu cu banii lui face. De atâta suntem săraci.”

Europa Liberă: Ce vă doriți cel mai mult acum?

– „Eu îmi doresc ca să-mi vină copiii acasă, să-i văd, căci asta-i bogăția noastră. Eu îs sărac, dacă n-am copiii lângă mine. Moldova a rămas „surogatnaia mati” (mamă surogat), cum spune rusul. Am făcut copii care lucrează pentru binele altora și nu vin acasă, pentru că n-au unde lucra.”

Europa Liberă: Și Moldovei ce-i doriți la 27 de ani de independență?

– „Îi doresc un viitor.”

​Europa Liberă: Pe care o să-l facă cine?

– „Tinerii, dar tinerii nu-s. Dar acelor bătrâni care-s de-amu la pensie lor nu le trebuie nimic. Ei iese la votat numai pentru aceea că trebuie să iasă. Dacă nu-i tineret, viitor nu-i. De unde să-l luăm? Pensionarii până când îs în Moldova. Poate să dispară și a noastră națiune.”

– „Я имею 10 гектаров земли, имею два трактора, имею комбайн. Мне 75 лет, а ещё на комбайне работаю, на тракторе убираю, пшеницу убрал 15 тонн в этом году. Яблоки имею. Кто работает, тот имеет.” („Am zece hectare de pământ, două tractoare și o combină. Am 75 de ani, dar încă lucrez pe combină, pe tractor, am recoltat 15 tone de grâu, am și mere. Cine lucrează, acela are.”)

Europa Liberă: А какой у Вас совет для политиков? (Dar ce sfat le-ați da politicienilor?)

– „Там в парламенте они не думают о народе, они думают только за себя, а чтоб дать людям, чтоб они жили хорошо, увеличить пенсию старикам, чтоб они имели за что купить тот кусочек хлеба, вот это есть политика.” („Acolo în parlament ei nu se gândesc la popor, se gândesc numai la ei, dar ar fi de dorit să facă așa ca să trăiască bine și oamenii de rând, celor în etate să le majoreze pensiile ca să-și poată cumpăra bucățica ceea de pâine și cele necesare. Asta și ar fi politica.”)

– „Iaca n-am cu ce cumpăra un zămoșel (pepene galben), pensia o dau pe medicamente.”

Europa Liberă: De ce s-a ajuns ca lumea să fie săracă și să trăiască într-o țară săracă? De ce?

– „Țara așa-i săracă, pentru că fură, fură. Și mie nu-mi dă nimeni nimic. Eu am lucrat 25 de ani la grădiniță și am ieșit cu o pensie mizerabilă.”

Europa Liberă: Cât?

– „1.300.”

Europa Liberă: Cine face viitorul Moldovei?

– „Eu știu cine-l face?... Dumnezeu mătincă. Poate s-a îndura și de noi.”

Europa Liberă: Și dvs., cetățenii.

– „Trebuie să votăm pe cineva. Dar pe cine să votezi?”

Europa Liberă: De ce-i atât de greu să știți cui să-i dați votul?

– „D-apoi de unde să știu? Parcă toți îs buni. Iaca acum m-au pus pe mine – și n-am știut – la Șor acolo că dai cerere și nu știu ce și ne dă producte mai ieftine. Ce producte mai ieftine? 12 lei și 50 de bani kilogramul de zahăr, iar aici îi 13 lei. Apoi cu 50 de bănuți m-a cumpărat el pe mine? Mă duc să rup documentul acela și nu-mi trebuie...”

„Au zis că Șor vă dă mai ieftin mâncare, pâinea o să fie degeaba, dar ea-i doi lei, 200 de grame.˝

​Europa Liberă: El vrea votul Dvs.?

– „Da! A luat pașaportul, a luat fotografia mea, că pâinea va fi degeaba.”

Europa Liberă: Dar v-au spus de ce v-au luat pașaportul?

– „Au zis că Șor vă dă mai ieftin mâncare, pâinea o să fie degeaba, dar ea-i doi lei, 200 de grame. Îi minciună, tot minciună și nu mă duc de-amu. Am luat o dată, dar mai mult nu mă duc. Pentru ce să mă duc eu pentru 50 de copeici să mă fac de râs? M-oi duce la aceea la buhgalterie (contabilitate) și i-oi zice „ian dați documentul înapoi” și eu o să-l rup.”

Europa Liberă: Dar la alegeri o să mergeți?

– „Unde?”

Europa Liberă: La alegeri.

– „O să mă duc, dar nu știu pe cine să votez.”

Europa Liberă: De ce-i atât de greu?

– „Trebuie să mă duc, dacă nu mă voi duce, îi mai rău încă. Trebuie să te duci să votezi, ca să știi poate în viitor poate vor face ceva.”

Europa Liberă: Ce-i doriți Moldovei la acești 27 de ani?

– „Îi doresc tare bine. Să aibă grijă de bătrâni, să fie mai buni la suflet, că amu trece pe lângă tine și nu se uită. Că eu din pensia mea mă uit că omu-i fără picioare și-i dau doi lei, că poate n-are de-o pâine omul acela. Spune unul că „ei, s-or uni cu România și unde vor fi țigani”. Dar eu zic că n-am duce-o mai rău dacă ne-am uni cu România, n-am duce-o mai rău.”

– „Că ne fură, toți bandiții îs acolo și ne fură, apoi cum noi o să ajungem...”

Europa Liberă: Dar ei îs aleși de dvs., cetățenii.

– „Nu de noi, nu... Ei se aleg singuri pe dânșii. Dar de ce-s cumătri, nănași? Dar are acum vreun preț cetățeanul nostru? Îi un rob al tuturor din parlamentul acela. De la dânșii trebuie de dus și de luat interviuri de ce-și bat joc așa de popor.”

– „De la Plahotniuc, el îi miliardar, dar noi n-avem... iaca ședem aici și câștigăm o copeică și-și bat joc încă și aici...”

„Ei stau și dorm acolo și au lefuri de zeci de mii, dar omul muncitor cu o mie de lei să trăiască?”

​Europa Liberă: Cum se poate de scăpat de problemele care au afectat atât de grav statul?

– „Cum s-a făcut în Georgia.”

– „Poporul trebuie să-i scoată pe toți de acolo.”

– „Ei stau și dorm acolo și au lefuri de zeci de mii, dar omul muncitor cu o mie de lei să trăiască?”

– „Care o mie? 700 pensie am. Iaca eu am 700 de lei pensia. Cu ce să trăiesc eu? Și-s invalid din copilărie și nu vor să-mi dea grupa a doua, dar eu îs invalid și nu pot merge deloc aproape. Mi-a spus că să-i dau 500 de euro.”

– „Aratul îi scump, cultivatul îi scump, tot, tot, tot îi scump.”

– „Solearka (motorina), benzina îi scumpă, ca să prelucrezi pământul, dar producția n-ai unde o da. Șezi aici la piață și vinzi câte un kilogram de morcovi. Acesta-i bardak (dezordine).”

– „Ne-au făcut robi cu de-a sila.”

– „Ei fac ce vor ei. Vrea deputat, se face deputat, vreau aceea... Și nu întreabă de norod nimeni.”

– „Ei se cumpără unul pe altul...”

Europa Liberă: Dar ei au mandatul poporului?

– „Poporului...”

– „Acela-i falsificat mandatul acela. Acela-i nevalabil.”

– „Pe Plahotniuc aista cine-l votează? Că toți strigă: „Jos Plahotniuc, jos!”, dar el tot șede acolo și fură banii tot. A spus că de-amu țăranii... trebuie să întoarcem banii noi.”

Europa Liberă: Care bani?

– „Care s-au furat, miliardul. Apoi cum să-l întorc eu? Ce am eu de acolo, ca să întorc? De ce nu-l închide pe dânsul?”

„Trebuie de ales, dar nu știi pe cine de-amu'. Pe cine?”

​Europa Liberă: Moldova poate scăpa de corupție și de sărăcie?

– „Nu! Niciodată! Cu așa bandiți, nu.”

Europa Liberă: Dar la alegeri o să mergeți?

– „Obeazatelno! (Numaidecât!). Trebuie de ales, dar nu știi pe cine de-amu'. Pe cine?”

Europa Liberă: Vedeți problema, știți pe cine-i dați jos, dar nu știți pe cine-i aduceți?

– „Da! De pildă, înainte de votare promit marea și sarea, dar când i-au votat, a cui gură e mai aproape? A lor! Pe urmă pun neamurile, dar la țăran nu se uită nimeni.”

Europa Liberă: Dar ei când vin și vă cer votul, dvs. de ce nu-i întrebați: „Spuneți-ne ce ați făcut pentru noi, ca să știm dacă merită sau nu vă votăm?”

– „Cum nu întrebăm?...”

– „Dacă votăm pe care dorim, vsio rovno (totuna) schimbări nu se fac nimic.”

Europa Liberă: De ce?

– „Conducerea așa-i de treabă. Eu știu cum...”

Europa Liberă: Problema-i că îi dați jos pe aceștia, dar pe cine-i aduceți?

– „Noi îi alegem pe unii, dar se aleg ei între dânșii alții. Iaca ce-i de dorit, ca pe oameni care-i aleg pe aceia să-i pună la putere, dar așa, dacă am ales unul, de pildă, pentru Dodon, nu se observă nimic. El vrea să facă, omul, dar nu poate singur. ”

– „Разворовали государство мощнейшее которое было и сегодня сидим и что-то себя мним, а ничего сами не производим, позакрывали все предприятия и разворовывали, люди убежали, поуезжали, потому что отсутствует работа, а та работа которая есть – дворниками – люди с высшим образованием эту работу делать не будут. Молдова страна не бедная, Молдова страна вполне нормальная, но правительство сделало нас бедными, разворовывали. До тех пор пока не поменяется власть и не придут люди нормальные, нету будущего.” („A fost un stat foarte puternic, dar l-au furat și astăzi stăm și ne lamentăm, dar nu producem nimic; întreprinderile au fost distruse și apoi închise; oamenii au fugit, au plecat, fiindcă nu-i de lucru, doar măturători și paznici, dar cetățeni cu studii superioare nu vor îndeplini așa munci rău plătite. Moldova nu-i o țară săracă, îi o țară normală, doar că guvernarea ne-a făcut săraci, pentru că au furat totul. Până nu se va schimba guvernarea și nu vor veni oameni normali, nu vom avea viitor.”)

Europa Liberă: Cum s-a trăit în 27 de ani de independență în țară?

– „Greu. Noi vrem pensiile mărite, toți vor la putere, dar noi așa... dacă pune pensiile olecuță adaugă, apoi rupe compensația și iaca așa, suntem obijduiți.”

– „Pensia-i mică, n-am cu ce trăi. Ei bine c-au pus în buzunarele lor și și-au umplut buzunarele, dar la lume s-au întors cu dosul. Ce grijă au ei de lume?”

Europa Liberă: Dar o dată la patru ani vin și vă cer să le dați votul?

– „N-avem pentru cine vota, că toți îs numai pentru dânșii, pentru noi nu-i nimeni.”

Europa Liberă: Ia ziceți, cum s-a trăit în 27 de ani de independență?

– „Rău! Toți îs bandiți. Deputații bani au, dar la lume nu dau nimic.”

Europa Liberă: Dar Dvs. mergeți și-i alegeți?

– „Ei singuri pe dânșii se aleg. Eu nu-i aleg pe dânșii, ei trebuie dați jos toți.”

– „Ei singuri se aleg. De ce trebuie noi să-i alegem?”

Europa Liberă: Votu-i al dvs.?

– „Ei de-amu îs votați, fără votul nostru.”

– „Ei îs votați. Noi nu ne ducem la votare și ei tot votează.”

– „Я русская. Взяли пенсионные ксерокопии, взяли ксерокопии паспортов и делают для того, чтобы голосовали за Шора, за ДПМ и наше слово нигде, потому что всё, в карманы деньги пошли.” („Sunt rusoaică. Ne-au luat xerocopiile la legitimațiile de pensionar, la buletinele de identitate și fac astfel ca să votăm pentru Șor, pentru PDM, dar cuvântul nostru n-are nicio valoare, pentru că banii sunt în buzunarele lor.”

„Cred că nu s-a schimbat aproape nimic.”

– „La pensia asta de ce nu adaugă măcar 10%, dar numai șase și șase. Când era Voronin punea 20, punea 15. Eu nu eram la pensie, dar amu...”

Europa Liberă: Cum s-a trăit în anii de independență a țării?

– „Cred că nu s-a schimbat aproape nimic. Totuși, eu mă gândesc că atunci când am fost cu Rusia împreună a fost totuși mai bine, că totul depinde de sus. Îi alegem, dar lumea de-amu a înțeles ce și cum și dacă nimeni nu face ce promite, de atâta și cred că lumea și-a pierdut încrederea într-înșii. Cred că de votat au să voteze, fiindcă fiecare om îi dator ca să voteze, dar totuși schimbări cred că puține poate vor fi. Guvernarea prost conduce. Pentru dânșii conduce bine, pentru noi mai prost. Chiar și la momentul de față se vede că doar lumea în Chișinău a ales primarul, dar Plahotniuc nu-i dă voie și gata. Justiția-i a lui și-i coruptă, poliția-i de partea hoțului și gata.”

Europa Liberă: Și mai departe, cum vor evolua lucrurile?

– „Până n-au să-l dea jos pe hoț, hoțul are să conducă țara mai departe și n-o să se schimbe nimic în țara asta. A fost Voronin, după Voronin a venit Plahotniuc. Dar cât a fost Voronin tot era mai bine oleacă, că totul s-a scumpit de atunci. Atunci era benzina opt lei, și acum îi 19 lei; dolarul atunci era șase lei, dar amu-i 17. Sărăcia nu-i sărăcie, corupția aici îi mai mare, că lumea lucrează, la noi lumea îi harnică, trimit bani și din Europa, și de peste tot locul, dar corupția aici îi mai mare.”

Europa Liberă: În acești 27 de ani de independență, vă mai amintiți câți președinți au fost, câte guverne, câte parlamente ați ales?

– „Nu țin eu minte, nu știu; multe, mai ales, guverne. Președinți cine-au fost? Snegur, Lucinschi, Voronin și...”

Europa Liberă: Timofti, Dodon...

– „Dar aiștia s-au pus ei pe dânșii, aiștia ei îs puși.”

Europa Liberă: Dar de ce? Pe Dodon l-au ales cetățenii.

– „Apoi pe Dodon l-au ales cum l-au ales, dar tot Plahotniuc i-a dat voie, că să fi câștigat altul nu mai ajungea el președinte, cum nu ajunge acela primar în Chișinău, apoi așa și Dodon nu ajungea, dar Dodon îi cu Plahotniuc, merg într-o mână.”

Europa Liberă: De ce ziceți asta?

– „Ei mănâncă dintr-o strachină, numai că cu linguri diferite.”

Europa Liberă: Ce vă face să spuneți asta?

– „D-apoi ce nu se vede? Când au trebuit niște legi, peste noapte Plahotniuc l-a scos pe Dodon și dimineață l-a pus înapoi. Noaptea au făcut legile celea fără prezident și prezidentul l-au dat afară. Cine face așa ceva? Numai în Moldova. Și au semnat, Candu îi fin-su lui Plahotniuc și trebuie să meargă treaba.”

„Chiar și din opoziție dacă au să vină, tot îs susținuți și ei de cineva cu bani.”

​Europa Liberă: Credeți în viitorul țării dvs.?

– „Da, cred că o să fie totuși. Ori o să moară de bătrânețe, ori are să-l fugărească lumea din țară. Pe Plahotniuc, pe cine altul? Amu la moment îi Plahotniuc. Poate mai sunt și alții în umbra lui, că nu face el singur.”

Europa Liberă: Există modele de politicieni pentru Dvs. în Moldova?

– „La momentul de față, nu. Chiar și din opoziție dacă au să vină, tot îs susținuți și ei de cineva cu bani. La conducere ajung acei care au mai mulți bani, cineva trebuie să-i susțină cu bani mulți. Acel bogat care are mulți bani are și multă reclamă și lumea pe acela îl vede. Lumea îl vede pe acela care pune mai multe placate prin Moldova, pe acela îl vede și pe acela îl votează, că îl știe, că „uite, l-am văzut pe acela”.”

Europa Liberă: Dar în acești 27 de ani a fost împărțită societatea în cei care vor ca Moldova să se apropie de Rusia și cei care vor ca Moldova să fie mai aproape de UE?

– „Da, ei și amu îs jumătate la jumătate. Jumătate de moldoveni îs pentru ruși și jumătate îs pentru Europa.”

Europa Liberă: Și se pot uni moldovenii?

– „Nu! N-au să se unească, pentru că acela care a spus că el îi cu rușii are să fie cu rușii, iar care-i cu Europa vrea cu Europa.”

Europa Liberă: Dar înțelege fiecare avantajele de pe urma apropierii de Est sau de Vest? Ce câștigă el și țara?

– „Cel care a fost în Europa, el vrea în Europa; care a fost în Rusia, el vrea în Rusia. De exemplu, are un copil în Franța, el ține cu Europa; care are un copil în Rusia, el ține cu Rusia.”

Europa Liberă: Dvs. puteți face deosebire între Uniunea Europeană și Uniunea Euroasiatică?

– „Eu la Moscova, în Rusia n-am fost și nu pot spune; în Franța am fost, în Italia, în Germania am fost.”

Europa Liberă: Ce-i doriți Moldovei la acești 27 de ani?

– „Un președinte și un guvern care să țină la lume, ca prin Estonia și ca prin alte țări; cu interes național, și nu personal.”

* * *

Așadar, tinerii continuă să fie grupul care conduce în intenția de a pleca peste hotare – 30 la sută, dar anul acesta, spre deosebire de 2017, a crescut cu 60% intenția celor de vârstă mijlocie de a părăsi țara – 28 la sută. Fostă jurnalistă, doctor în sociologie, bloggeriță, Anda Vahnovan e plecată și ea de 20 de ani. Am întrebat-o de ce nu poate fi stopat acest exod și care le-au fost așteptările tinerilor care au părăsit țara și nu au mai revenit.

Anda Vahnovan

​Anda Vahnovan: „Am avut așteptări mai mari noi, cei plecați de acasă, dat fiind faptul că la un moment dat lucrurile chiar o luaseră într-o direcție frumoasă – se avansa în pași mari, se vorbea tot mai mult despre limba română, despre istoria română, se făceau schimbări majore și atunci ziceam că încă un pic, încă un pic, încă un pic... Și uitați-vă că acest „pic”, din păcate, nu l-am văzut realizat.”

Europa Liberă: A cui e vina? Voi sunteți alegători. Cine și unde greșește, pentru că nu există o continuitate în edificarea acestui stat?

Anda Vahnovan: „De fapt, este o conjunctură de oameni, de evenimente istorice, de momente ratate sau nepotrivite, de pregătirea, maturitatea alegătorului, cât și responsabilitatea pe care unii nu au înțeles-o corect atunci când cineva i-a votat și pe umerii acelor persoane a atârnat acea putere de decizie și acea capacitate sau forță de a face anumite lucruri. Toți, în schimb, se eschivează. Cei de sus zic că au făcut tot ce au putut, dar mai mult nu s-a putut; cei de jos zic că „nu-i adevărat, noi v-am votat, ați promis, trebuia făcut”. Este un adevăr și de o parte, și de cealaltă, zic eu, dar fiind Moldova totuși un stat destul de mic, un stat destul de trecut prin multe, fiind și o zonă geografică nepotrivită, fiind o zonă geografică a intersectării unor mari puteri, nu i-a fost ușor Moldovei. Consider că de una singură, indiferent de cine vine la putere și pe cine alegem și cum alegem, Moldova are nevoie de mama pe care a pierdut-o de foarte mulți ani în urmă pentru a-și lua copilul iarăși în brațe și a-i reda acea forță de a merge înainte, că de una singură Moldova are o capacitate limitată în a realiza lucruri mari.”

Europa Liberă: Dar voi, cei plecați, ați lăsat statul acesta orfan și a reușit străinătatea să devină mamă adoptivă pentru aproape un milion de moldoveni, dacă e să luăm în calcul ceea ce arată statisticile. Voi vă simțiți, într-un fel, datori pentru ceea ce se întâmplă în Republica Moldova ca să dregeți busuiocul? Voi v-ați despărțit și nu vă mai pasă ce se întâmplă aici?

Anda Vahnovan: „E o întrebare-capcană – nu? –, doamna Valentina? Noi, cei care am plecat, și aici eu nu mă pot identifica cu diaspora plecată, care a plecat la munci, care a plecat din disperare, care a trimis bani acasă și din acești bani totuși Moldova a supraviețuit, nu pot spune

eu în numele celorlalți. În cazul meu, făcându-mi studiile în România, nu am simțit că am plecat și am trădat țara. Am simțit că am plecat în România care urmează să se reîntregească cu Moldova și eu voi fi la fel de acasă în Ardeal cum am fost acasă în Chișinău. 22 de ani am stat în România, am învățat în Cluj la Universitate la masterat, la doctorat, ulterior, mi-am dezvoltat viața, copiii mei au învățat în România, care pentru mine România și Moldova sunt aceeași țară. Doar de un singur an sunt plecată la Londra și atunci am putut privi un pic detașat lucrurile și din punctul de vedere al celor care au plecat de foarte mulți ani, care zic că ar fi revenit și ar fi crescut copiii aici, în Moldova, dar la cum stau lucrurile în țară...”

Europa Liberă: Dar cum stau aceste lucruri că lumea e dezamăgită, că lumea și-a pierdut încrederea, că foarte mulți spun că li s-a furat speranța și mai mulți sunt cei care cred că ar fi bine cineva să schimbe situația în bine și după asta să revină ei?

Anda Vahnovan: „Eu cred că vorbim aici un pic despre două categorii de vârstă diferite. Acești mai... trecuți de 45-50, oameni care totuși o bună parte din viață și-au petrecut-o aici și care, într-adevăr, de nevoie au plecat la un moment dat, aud zicând că „voi mai munci cât voi munci, că mai am o mamă bătrână acasă, un tată bolnav acasă, mai am de dus copiii la facultate și după aceea voi reveni”. Deci, există acea redirecționare înapoi, un cerc pe care totuși doresc să-l închidă aici, acasă, în Moldova. Și există acei tineri care, haideți să recunoaștem, tinerii din ziua de azi nu sunt chiar generația de sacrificiu, nu prea fac compromisuri, ei au fost dezvoltați pe o altă bază – ca să zic așa –, au avut un alt fundal și atunci pentru ei a pleca nu este o trădare; pentru ei a pleca este o sursă de a evolua, de a vedea, de a descoperi, de a compara. Ei nu-și mai pun problema că au obligația de a veni și a schimba ceva în țară.”

Europa Liberă: Cine trebuie să facă sacrificiul pentru ca să se îmbunătățească nivelul de trai în Moldova?

Anda Vahnovan: „Nu toți consideră că trebuie să se sacrifice.”

Europa Liberă: Cine trebuie să se sacrifice?

Anda Vahnovan: „Eu nu am răspuns la întrebarea asta. Cine își asumă că își dorește sacrificarea rămânând aici și zbătându-se în fiecare zi pentru o idee, iarăși vorbim aici pe două dimensiuni – sacrificarea în plan...”

Europa Liberă: ...personal, politic...

Anda Vahnovan: „...personal sau economic, sau politic. Deci, sunt mai multe dimensiuni. Din punctul de vedere politic, aici vorbim despre o cu totul altă nișă de oameni. Aici sunt oamenii care s-au născut români patrioți și care așa vor muri. Pentru ei o altă opțiune decât de a merge înainte și de a sacrifica tot – timp, nervi, viață personală – este un mod

de viață, nu este un efort, nu este un sacrificiu, asta încerc să vă zic. Ei, pentru cei care au încercat, s-au zbătut, dar și-au dat seama că au mai trecut cinci ani și nu sunt schimbări, au mai trecut zece... și-au dat seama că totuși ei au copii în creștere pe care trebuie să-i hrănească. Or, Moldova îi limitează la o posibilitate doar mică de a se dezvolta financiar. Oamenii aceștia încep să se gândească foarte bine – avem o singură viață, oare merită acest sacrificiu? Și nu pot acuza nici o parte și nici pe cealaltă că a luat decizia de a rămâne sau a luat decizia de a pleca. Știu oameni care au venit și au stat un an în străinătate și au zis: „Nu, eu revin acasă, la greul meu, dar este al meu”. Sunt oameni care au plecat și după o jumătate de an au zis: „Nici măcar nu mă întorc să-mi mai iau vechiturile pentru care am muncit o viață întreagă și într-o lună am reușit să iau la copii doar două ghiozdane și în următoarea lună doar două perechi de papuci, pentru că eu aici dintr-un salariu i-am îmbrăcat cap-coadă și i-am hrănit luna asta”.”

Europa Liberă: Tu te identifici cu generația tânără. Ce-i în capul tinerilor de astăzi, doar aceste pofte exagerate că vor repede să obțină un job, jobul să fie bine plătit, să poată să-și cumpere mașină, să-și poată cumpăra repede apartament, să meargă vara la mare și iarna la munte? Nu sunt exagerate poftele generației acesteia tinere? Ai trecut și tu prin vârsta asta. Ce-i în capul lor la 25 de ani, la 30 de ani?

Anda Vahnovan: „Știți, haideți să vă dau un exemplu, ca răspuns la întrebare. După primul an de facultate aici, în Chișinău, mi-am dorit foarte mult să plec în România la studii cu ideea de a reveni. Și eu, și soțul meu, care este din Bălți și care este absolvent și el de facultate din România. Noi am revenit după absolvirea studiilor în Chișinău. Soțul meu făcuse avocatura, eu mă angajasem la revista „Capitala” și la facultate am predat un an de zile. Ei, între timp, a apărut primul copil. Fiind însărcinată cu al doilea copil, noi am înțeles că noi aici nu ne vom descurca financiar, în primul rând. Și atunci, indiferent de acea idee cu care ne-am întors noi – hai să revenim, hai să încercăm, hai să facem totuși ceva –, despre ce avânt patriotic putem vorbi, când eu în acei patru ani în care am stat, între 2000 și 2004, am simțit acele aripi tăiate ușor-ușor-ușor, pentru că și politicienii și-au dezamăgit electoratul...”

Europa Liberă: Și cum se recâștigă încrederea?

​Anda Vahnovan: „Încrederea odată pierdută se recâștigă foarte greu, dar dacă ne-am întoarce și la pildele biblice, în momentul în care Moise a știut că nu mai intră pe Tărâmul Făgăduit și i-a spus lui Dumnezeu că are nevoie de un predecesor sau o persoană care totuși să scoată poporul din pustiu, Dumnezeu l-a lăsat să aleagă pe cine consideră el potrivit. Și atunci, Moise l-a ales pe Eșua, parcă-i zice, care întrunea două calități de bază. Prima – era o persoană verticală care se ținea de cuvânt și a doua – era o persoană care știa să recunoască greșelile, că nu este perfect, să și le asume public și să nu le mai repete. Zic eu, dacă am pleca un pic urechea la anumite exemple care nu au fost așa, aiurea, scrise, am înțelege că și un om poate greși, și un politician poate greși, și un șef de stat poate greși, dar a-și asuma acea greșeală și, mai ales, de a nu o repeta poate fi o șansă pentru oricine de a-și resuscita o imagine și de a merge înainte cu capul sus, pentru că este uman să greșim totuși. De multe ori confuzia care se mai face, dar aici vorbim nu doar de politic, este diferența între a înțelege că există fondul și forma. Când există o direcție bine stabilită și se greșește doar la anumiți pași din acea călătorie lungă, acei pași trebuie văzuți ca și pe o greșeală oarecum firească, pentru că numai când nu se încearcă ceva nu se poate greși. Greșeala în sine este un pas firesc, dar dacă acea direcție, acel fond rămâne vertical, eu zic că acea persoană mai merită o șansă. Or, avem de multe ori tendința de a prelua una dintre greșeli și a o ridica la nivel de maximă greșeală și atunci a șterge cu radiera din spate toate meritele nu consider că este o soluție. Ar trebui să vedem și în acele personaje politice care au greșit și partea bună pe care au făcut-o totuși, dar și partea unde au dat-o în bară. Este o dezamăgire în masă, asta am resimțit eu de ceva vreme. Deci, e așa o perioadă de stand by în care, practic, toți stau și în dezamăgirea creată gândesc dacă mai are sens, gândesc dacă mai există o scăpare sau cum ar mai exista o scăpare. Situații de genul acesta s-au întâmplat în istorie de-a lungul timpului. Eu zic că lucrurile oarecum firesc se vor rezolva, pentru că lumea se mișcă, pentru că există niște forțe externe, pentru că mai decedează niște mastodonți și atunci ușor-ușor de undeva vor apărea niște raze de lumină.”

Europa Liberă: Multe voci sunt cele care spun că Republica Moldova ajunge pe muchia prăpastiei, mai trebuie un pas și cade în mlaștină și de aici următoarea întrebare pe care vreau să ți-o adresez. Iată, cât de mult te interesează pe tine, de exemplu, ce se face la Comrat sau la Tiraspol? Pentru că celui de la Chișinău mai puțin îi pasă ce se întâmplă peste Nistru sau la sudul republicii.

Anda Vahnovan: „Aici ar fi o noțiune de cultură generală și de interes general, adică nu mă interesează doar ograda mea și gardul meu...”

Europa Liberă: Mulți nu văd lumea din jur, n-o cunosc.

Anda Vahnovan: „Exact! Păi, dacă te întrebi de ce nu funcționează o mașinărie, atunci trebuie revizuite toate rotițele mașinăriei, nu doar eu am făcut ce-am putut în grădina mea, oare de ce satul e așa cum e? Păi e vorba și de un nivel de cultură, și de un nivel de interes. Or, dna Valentina, de multe ori m-am gândit la aspectul acesta când o familie vine seara de la serviciu obosită și își numără banii dacă îi ajung luna asta, nu știu pe cât îi mai interesează nici domeniul politic, nici feminismul, nici homosexualitatea. Adică-s subiecte un pic rupte de aceste necesități de bază pe care ei încă nu au reușit să și le acopere. Deci, dacă el în casa lui are lipsuri, nu-l interesează pe el Comratul în momentul acesta. De asta zic că este o stare a lucrurilor, pentru că la asta s-a ajuns. Nu mă pot supăra pe cineva cu care încerc să port o discuție și-mi dau seama că-mi zice: „O, lasă-mă, tu, cu cărțile tale. Tu crezi că eu am timp de citit când mie îmi curge acoperișul și eu de un an de zile n-am mai apucat să-l repar?”. Și-mi dau seama, într-adevăr, că lumile în care am ajuns să locuim – cei rămași și cei plecați – tot mai mult și mai mult se distanțează.”

Europa Liberă: Dar personal te preocupă soluționarea crizei transnistrene, de exemplu?

Anda Vahnovan: „Păi, Transnistria fiind parte a Moldovei, sigur că mă preocupă, dar cei care au venit în funcții și care au puterea de decizie asupra acestui fapt, ei ar trebui să se întrebe ce fac și ei ar trebui trași la răspundere atunci când n-o fac. Eu pot doar să-mi dau cu părerea, vă spun. Și iarăși subiectivă, fiind plecată de aici. Lucrurile se văd foarte diferit din exterior și asta înțeleg de fiecare dată când vin.”

Europa Liberă: Doleanța celor rămași acasă e că vor veni cei plecați, se vor implica, va curge sânge proaspăt în politica moldovenească și e unica salvare ca să fie recâștigată încrederea. E justificată, e valabilă această idee?

Anda Vahnovan: „Știți, în general, treaba asta cu așteptările false care ulterior generează dezamăgiri...”

Europa Liberă: Și mai dureroase...

​Anda Vahnovan: „Da. Eu o consider sursa tuturor frustrărilor și a marilor dezamăgiri. Nu putem avea așteptări că cineva va veni într-o zi și ne va salva. Dacă fiecare în parte va încerca să schimbe felul de a gândi, felul de a decide, dacă vor fi poate și implicați civic mai mult, să avem și noi o atitudine civică, chestia asta nu am simțit-o, sincer, în Moldova. Or, mă uit în străinătate opinia asta a simplilor cetățeni de care se ține cont, ea este importantă, cred că ar schimba anumite lucruri, dar iarăși vă spun, e atât de ușor să stai bine-mersi în casa ta din Londra și să emiți teorii și judecăți de valoare... Îi oarecum nepotrivit.”

Europa Liberă: 24 februarie e o dată care poate mobiliza diaspora pentru a participa la vot?

Anda Vahnovan: „Diaspora va veni la vot! Asta o știu sigur.”

Europa Liberă: Și ce hotărăsc aceste alegeri?

Anda Vahnovan: „Aici rămâne de văzut.”