Ponderea electorală a unioniştilor ar constitui, conform diferitelor sondaje, între 20 şi 30 la sută. Că acest segment, neancorat deocamdată politic, va deveni în mod sigur ţinta Partidului Democrat dominant al puterii în perspectiva alegerilor viitoare unii analişti anticipează de mai multă vreme. Acum însă ar fi apărut mărturii mai concrete.
Europa Liberă: Dle Ţurcanu, Octavian Ţîcu, istoricul – cunoscut, de altfel, unionist, dar şi susţinător al demersului opoziţiei întruchipate de Maia Sandu şi Andrei Năstase împotriva regimului oligarhic întruchipat de Vlad Plahotniuc – şi-a atras zilele trecute numeroase critici după ce a vorbit public despre o categorie anume de unionişti – i-a numit d-lui „unioniştii oligarhici” – și a sugerat de fapt că ar fi cei care ar îndeplini instrucţiunile lui Vlad Plahotniuc. Dvs. i-aţi luat apărarea, spunând că „nu e departe de adevăr” ceea ce a afirmat dl Ţîcu. Vă rog să elaborăm un pic această situaţie.
Vlad Țurcanu
Vlad Ţurcanu: „Octavian Țîcu a vorbit despre o problemă care se trece sub tăcere, dar care ar trebui discutată, asta inclusiv în beneficiul românilor din Republica Moldova, a celor care sunt numiți unioniști – eu i-aș numi simplu români; eu, de exemplu, sunt mai mult decât unionist, sunt român – și vorbim despre cea mai mare problemă a forțelor politice românești, problemă care am văzut că le-a afectat și le-a subțiat electoratul acestor partide, o problemă care se referă la aceea că elemente importante din această tabără au abandonat în ultimii 10-15 ani lupta cu sistemul, iar altele într-o anumită perioadă chiar s-au contopit cu sistemul, au devenit parte din el. Și în felul acesta au cedat în mod voluntar acest câmp de rezistență împotriva sistemului unor altor formațiuni politice care au apărut în ultimii ani. Ceea ce a părut la început un flirt timid pentru o cauză nobilă, de exemplu, situarea Partidului Liberal în axa guvernamentală pentru ca să se îndeplinească – nu-i așa? – niște promisiuni electorale s-a transformat în timp într-un colaboraționism pe toate liniile fără măsură, fără criză de electoratul care bineînțeles că aștepta altceva. Și ne amintim că așa a procedat mai întâi PPCD în 2005, poate chiar și mai devreme, în 1999, când PPCD a demis alături de comuniști guvernul Sturza, iar pe urmă nici PL n-a rezistat acestei ispite de a trece de partea sistemului din rațiuni care nu au putut fi explicate și mai ales nu au putut fi acceptate de către electorat.”
Europa Liberă: Dle Ţurcanu, dar Octavian Țîcu a vorbit și despre PUN, și despre PNL și de asta v-aș întreba: Împărtășiți acest punct de vedere din moment ce la un moment dat ați avut o oarecare implicare în activitatea politică a candidatului PUN la primăria capitalei?
Vlad Ţurcanu: „Are dreptate în parte.”
Europa Liberă: De ce?
Vlad Ţurcanu: „Pentru că aceste puncte de vedere au și darul de a completa o aversiune nejustificată împotriva românilor, a unioniștilor. Aceștia n-au nicio vină. Adepții simpli, oamenii care simt cu inima că Republica Moldova trebuie să fie alături de România, că liderii unor partide care au îmbrățișat această retorică au tranzacționat voturile cetățenilor, dar este adevărat ce sugerează dl Țîcu, și anume că, pentru a se spera la o revenire în prim-planul politicii moldovenești a forțelor politice pro-românești, trebuie ca acestea să se reinventeze, să-și recalibreze strategia.”
Europa Liberă: Se pare că tocmai ne aflăm în momentul în care aceste forțe își recalibrează strategia. Unii analişti, dle Ţurcanu, vorbesc de mai multă vreme – Dvs. cu siguranță ați văzut – despre consolidarea acestui curent unionist, care a devenit demn de luat în seamă în Republica Moldova, dar odată cu el și despre faptul că acest curent va deveni negreşit ţinta partidului puterii, Partidului Democrat, aflat în căutarea unor noi segmente electorale în ajun de alegeri. Credeţi că s-a şi întâmplat, au bătut palma anumite partide considerate pro-unioniste cu puterea, sunt pe cale, abia sunt invitate spre asta? Cum vi se pare?
Vlad Ţurcanu: „Sigur, am avut destule semnale care ne-au vorbit despre asocierea unor partide considerate unioniste cu Partidul Democrat, condus de Vladimir Plahotniuc. Și numeroși lideri de opinie au trecut în acea tabără. În Partidul Democrat, cel puțin în acea tabără care susține – mai mult sau mai puțin zgomotos – Partidul Democrat, găsim persoane, lideri de opinie care îndeobște sunt români, își doresc o apropiere de România a Republicii Moldova. Problema este ce face
Partidul Democrat este un partid oportunist prin definiție, care doar speculează această temă ca și vectorul euroatlantic, de exemplu, față de care în realitate nu este atașat.
Partidul Democrat cu această opțiune, pentru că n-am văzut prea multe acțiuni din partea acestui partid care are în garnitura sa figuri politice care se află de aproximativ 15 ani la putere, n-am văzut ca acestea și acest partid să ajute la apropierea celor două state românești. Partidul Democrat este un partid oportunist prin definiție, care doar speculează această temă ca și vectorul euroatlantic, de exemplu, față de care în realitate nu este atașat. În realitate nu face poduri peste Prut ca să le fie mai ușor oamenilor să călătorească, să dezvolte parteneriate cu România, iar în 2012-2013 v-aș spune că oficiali moldoveni din partea PD zădărniceau construcția gazoductului Iași-Ungheni. Aceasta este situația, iar pentru ca să se părăsească această zonă, pe care eu aș denumi-o ca fiind periculoasă, trebuie ca partidele care împărtășesc această opțiune să revină la o altă strategie despre care vă spuneam.”
Europa Liberă: La care partide anume vă referiți?
Vlad Ţurcanu: „Mă refer și la Partidul Liberal, și la Partidul Unității Naționale, care a intrat într-o vrie, acum dovadă și faptul că între candidatul Codreanu și acest partid au existat niște divergențe extrem de puternice, inclusiv în campania electorală, lucru despre care nu s-a vorbit prea mult. Acum unele partide – mici, dar zgomotoase – vor dispărea, pentru că și-au pierdut credibilitatea în fața societății, alți lideri voi ieși în față – sinceri, bătăioși – și montați doar pe idealul românesc, nu pe beneficiile care ar decurge din activitatea lor politică. Așa se va putea părăsi zona riscantă a celor câteva procente și se va avansa natural către bazin pro-românesc care variază în jurul la 20%, poate mai puțin, poate mai mult, dar asta în funcție de prestația partidelor pro-românești.”
Europa Liberă: Există, dle Ţurcanu, și semne ale unui demers politic cumva de altă natură, cel de unificare a acestor forţe politice liberale, unioniste în jurul Maiei Sandu şi a lui Andrei Năstase. Săptămâna trecută, în cadrul unei conferinţe organizate la Chișinău de două fundaţii germane şi un think-tank local, IDIS Viitorul, au sunat îndemnuri absolut clare în acest sens. V-aș cita chiar unele din ele: „Partidele democratice, cu adevărat democratice, trebuie să fie în stare să colaboreze, atunci când democraţia şi statul de drept nimeresc în pericol”, a spus un secretar de stat din guvernul de la Berlin, Maria Flachsbarth. Au existat de asemenea și îndemnuri „să consolidăm democrația, iar ulterior să vorbim despre altceva” din partea reprezentantului Fundației Friedrich Naumann, o fundație a liberalilor germani de la Berlin. Dvs. ce credeţi despre acest demers? Ce șanse are?
Vlad Ţurcanu: „Ar trebui ca acest demers să se adreseze nu unor figuri provenind din tabăra pro-românească, ci unor entități care e adevărat că sunt difuze la ora actuală și segmentul este fragmentat.”
Europa Liberă: Ce aveți în vedere?
Your browser doesn’t support HTML5
Punct şi de la capăt: despre unionism
Vlad Ţurcanu: „Această parte a eșichierului politic nu este unitară și de aceea e greu ca entități ca acestea despre care vorbiți să poarte discuții cu partidele pro-românești, dar dacă se va decide în această tabără că voturile românilor din Republica Moldova vor venin în mod natural către Maia Sandu și Platforma DA, atunci s-ar putea ca aceasta să fie o greșeală. Dacă discuția se dorește, atunci ea trebuie să existe, nu să se folosească tot felul de subterfugii pentru a absorbi voturile românilor. Ați văzut că în campania din Chișinău de acum două luni oricum zece mii de voturi s-au dus către candidații care au îmbrățișat retorica unionistă și la fel vă spuneam că este mult mai mare. Nu cred că acei cetățeni din Republica Moldova care se consideră români vor merge către Maia Sandu și Andrei Năstase fără discuție.”
Europa Liberă: În mod firesc.
Vlad Ţurcanu: „Da, în mod firesc, de aceea este importantă...”
Europa Liberă: Ce ar trebui să se întâmple?
Vlad Ţurcanu: „Trebuie să se coaguleze această parte a eșichierului politic mai întâi de toate și după aceea trebuie ca partidele protestatare de la ora actuală să înțeleagă că acest segment este distinct totuși în materie de voturi ale cetățenilor...”
Europa Liberă: Dar cum s-ar putea asta din moment ce există, iată, această idee că Maia Sandu şi Andrei Năstase ar alunga unioniştii de la proteste? Apropo, cât de aproape de adevăr vi se par aceste idei?
Vlad Ţurcanu: „Este adevărat că există o gelozie între liderii de dincolo și de dincoace, dar asta nu are nicio legătură cu obiectivul pe care îl au și unele, și alte formațiuni politice. Trebuie să se depășească aceste intrigi, ele nu folosesc la nimic.”
Europa Liberă: Dar sunt ele induse aceste intrigi sau se întâmplă cu adevărat?
Vlad Ţurcanu: „S-ar putea, dar vorbim despre niște probleme care uneori se rezumă la niște relații personale, am putea spune. Totul pleacă de la dorința unor formațiuni politice și altora de a căpăta tot mai mult teren, de a se impune în fața electoratului, dar pe măsură ce se va apropia scrutinul parlamentar, trebuie ca aceste discuții să fie îndepărtate și ca toată lumea să se concentreze pe o singură opțiune, pe un obiectiv care să urmărească îndepărtarea de la guvernare a Partidului Democrat, care reprezintă la ora actuală sistemul în Republica Moldova. Această clasă politico-comercială, care provine din nomenclatura sovietică, care s-a adaptat între timp și care este filorusă în esența sa, indiferent de declarațiile sforăitoare la adresa Federației Ruse, una antiromânească, antieuropeană și, dacă se va reuși îndepărtarea Partidului Democrat de la guvernare, acces acolo prin metode nedemocratice, atunci toată lume va avea de câștigat. Asta trebuie să înțeleagă și unii, și alții, dar este la fel de adevărat că partidele românești sau un partid românesc puternic ar trebui să-și găsească resurse pentru a reveni la ceea ce a creat această mișcare, deci lupta împotriva sistemului și explicarea tuturor acelor avantaje care există pentru toată lumea, indiferent că provine de la sat și de la oraș. Atunci când vorbim despre opțiunea pro-românească, înțelegem care ar fi problema pe termen scurt. E acel patriotism local, care sună frumos, simulează pe așteptările multor cetățeni, dar care nu poate dura, pentru că la un moment dat toată lumea va înțelege că Republica Moldova trebuie să se deschidă, așa cum a încercat în perioada 2009-2010. Și deschiderea trebuie să fie, în primul rând, către România pentru a se dezvolta. Putem să ne amăgim încă 50 de ani că formula pe care am mers în ultimii 30 de ani are viitor. Este acea formulă care situează Republica Moldova cu un picior în spațiul euroasiatic și cu unul în Europa, dar acesta este un drum care duce spre nicăieri. Fără procurori și judecători onești pierdem tot ce agonisim cu mare trudă, deci, există sute de localități care așteaptă investiții din partea României ca să-și îmbunătățească infrastructura ș.a.m.d.”