Cine va apăra Republica Moldova?

Mai întâi, declarațiile încurajatoare ale liderului american Joe Biden, care a salutat-o pe președinta Maia Sandu în discursul său de la Varșovia – „Vedem determinarea oamenilor din Republica Moldova de a trăi în libertate atunci când independența lor este în pericol. Președinta Sandu se află aici. Vreau să știți că sunt foarte mândru să mă aflu aici, alături de dumneavoastră! Vă rog să o aplaudăm pe președinta Maia Sandu!”

Celălalt subiect, de semnificație opusă, cum spuneam, este abrogarea de către Putin a decretului său din 7 mai 2012, care stabilea principiile politicii externe ale Rusiei față de un șir de state, document în care se angaja de asemenea să contribuie la reglementarea conflictului transnistrean cu respectarea independenței, suveranității și neutralității Republicii Moldova.

Maia Sandu a avut în aceeași seară, la Varșovia, o întrevedere cu președintele Biden, căruia i-a comunicat îngrijorările sale legate de pericolele la adresa siguranței naționale și a primit asigurări că Statele Unite vor fi în continuare un puternic sprijinitor al suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova.

De la Moscova, în schimb, a venit un gest de sfidare și inamiciție, în succesiunea amenințărilor proferate de ministrul de Externe Lavrov, de subalterna sa Zaharova și, mai nou, de parlamentarul Serghei Mironov, care a admis că „operațiunea militară specială” s-ar putea extinde și în Republica Moldova.

Ce va urma?

Oficialitățile de la Chișinău afirmă că anularea decretului lui Putin nu schimbă nimic în esență, că Rusia oricum nu a respectat niciodată independența și integritatea teritorială a Republicii Moldova. O fi așa, doar că oricât de formal sau convențional a fost acest angajament, „pacifist” și „legalist”, odată renunțând la el, Rusia își dezleagă mâinile pentru orice diversiune, de pildă, pentru recunoașterea „independenței” Transnistriei, așa cum a recunoscut „independența” teritoriilor ucrainene din Donbas, pe care le-a anexat ulterior cu forța armelor.

Președintele Zelenski spunea într-un interviu recent că Rusia ar vrea să captureze Aeroportul Internațional Chișinău, pentru a lansa din vest atacuri împotriva Ucrainei. Pentru o asemenea operațiune, Moscova ar avea nevoie să debarce actuala guvernare de la Chișinău și aici ne întoarcem la avertismentele președintei Maia Sandu, din 13 februarie, despre folosirea unor trupe de comando, deghizate în civili, și luarea de ostatici. Transnistria le poate livra cu ușurință sau anumite structuri paramilitare locale.

La Conferința de securitate de la München de săptămâna trecută, Maia Sandu a vorbit despre nevoia Republicii Moldova de a fi inclusă într-o arhitectură de securitate a lumii libere, dar a invocat și faptul că moldovenii, supuși timp de decenii propagandei rusești, nu susțin majoritar aderarea la NATO.

Alianța Nord-Atlantică poate ajuta Moldova, dar se vede limitată, de pildă, nu poate livra arme letale, tocmai din cauza statutului de neutralitate al Moldovei. Unii analiști se întreabă dacă o pot face anumite state membre NATO, în baza unor acorduri bilaterale? Ar fi util ca autoritățile de la Chișinău să examineze această posibilitate.

Ca să reziști în fața pericolului rusesc ai nevoie de cetățeni informați, cu spirit critic, de cetățeni care să facă diferența dintre „invazie” și „eliberare”. Guvernării nu-i ajung câteva voturi în parlament pentru a modifica articolul privind neutralitatea. Dacă opțiunea pro-NATO ar avea un robust sprijin popular, nu s-ar mai pune problema parlamentarilor pro-ruși care se opun acestei modificări constituționale.

Dar... mai e până acolo. Există încă prea multe surse de toxicitate, cum sunt posturile de radio și TV din Transnistria, care macină încrederea moldovenilor, răspândesc frica, debusolarea, mituri despre vina Occidentului pentru războiul din Ucraina. E nevoie de mai multe eforturi pentru a combate aceste surse de dezinformare și defetism, de care profită oligarhii fugari, ce acționează în interesul Moscovei.

Protestul de duminică, 19 februarie, din fața Operei de la Chișinău, a avut la bază o revendicare de ordin social: guvernanții să achite integral facturile de iarnă ale cetățenilor. Foarte tentant! Populismul are priză la o populație săracă, prost educată, îndopată cu minciunile propagandei. Dacă e război în Ucraina, de vină e Zelenski, nu Putin – așa răspund la întrebările jurnaliștilor oamenii adunați de Șor în capitală.

La finalul mitingului de duminică, animatorii protestului au lansat spre cer porumbei și au scandat în engleză „We are Moldova!/Noi suntem Moldova!” ca să fie auziți pesemne de comunitatea internațională. Intențiile lor pașnice erau vegheate și apărate de o unitate paramilitară, bine echipată, numită „Scutul Poporului”, formată, relatează presa, din foști angajați ai structurilor de forță moldovenești, profesioniști cu relații... transfrontaliere.

Dacă autoritățile statului se vor dovedi ezitante, incapabile să asigure liniștea și stabilitatea în țară, se vor găsi, iată, alternative. Moldova va fi „apărată”, doar că inamicul va fi căutat nu la Est, ci la Vest... Sunt destule motive de neliniște.

Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția postului de radio Europa Liberă.