Your browser doesn’t support HTML5
Un punct de vedere săptămânal în dialog
Gheorghe Cojocaru: „Printre evenimentele din istoria secolului trecut care au avut un impact deosebit asupra evoluțiilor teritoriului dintre Prut și Nistru se înscrie și Congresul militarilor moldoveni, convocat o sută de ani în urmă la Chișinău, în plină revoluție rusă și în penultimul an al Primului Război Mondial. Congresul și-a ținut lucrările între 20 și 27 octombrie 1917, cu participarea a circa 900 de delegați din partea diverselor unități militare și în prezența unui numeros public.”
Europa Liberă: Și puteți să ne spuneți ce obiective urmăreau acești militari, ostași de rând, subofițeri și ofițeri întruniți la Chișinău acum o sută de ani?
Gheorghe Cojocaru: „Autonomia Basarabiei, în primul rând, și formarea unui Sfat al Țării, a unei Diete provinciale care să-și asume cauza autodeterminării naționale a teritoriului dintre Prut și Nistru. Până la data convocării Congresului s-au făcut mai multe încercări de a constitui un organism care să preia în mâinile sale destinul Basarabiei, însă toate acele tentative ale unor forțe politice civile au eșuat. Singura forță care se putea impune în acele împrejurări în care omul cu arma avea un cuvânt greu de spus, erau militarii, mai ales prin spiritul lor de disciplină și capacitatea de organizare.”
Europa Liberă: Și totuși, cine erau acești militari, ce cunoaște opinia publică astăzi despre ei?
Gheorghe Cojocaru: „Erau feciorii acestui pământ, unii dintre cei mai buni, care se bucurau de o mare autoritate în unitățile de care aparțineau și care aveau mandatele comitetelor ostașilor moldoveni, practic, de pe toate câmpurile de bătălie ale Frontului de Est. Erau mateloți din peninsula Crimeea, de la Marea Baltică sau ostași din Odesa, Nicolaev sau de pe Frontul Român. Cu întreaga activitate organizatorică coordona un Comitet Central Moldovenesc, stabilit la Chișinău în luna iunie a anului 1917, în frunte cu subofițerul Gherman Pântea. Liderii militarilor basarabeni au depus eforturi temerare pentru a învinge rezistența cercurilor conducătoare de atunci, care nu priveau cu ochi buni procesul de emancipare a fostei gubernii țariste a Basarabiei.”
Europa Liberă: Ce susținere au avut rezoluțiile adoptate de Congres în mediul populației basarabene și ce impact au avut acestea?
Gheorghe Cojocaru: „O adeziune puternică, mai ales în condițiile în care, după lovitura bolșevică de la Petrograd, se atesta o disoluție vertiginoasă a sistemului administrativ și economic, iar insecuritatea vieții și criminalitatea atingeau cote amenințătoare. În acest context, marea reuniune a ostașilor la Chișinău avea misiunea de a prelua întreaga responsabilitate pentru viața oamenilor și destinul provinciei, iar hotărârile adoptate atunci au pus bazele politico-juridice ale acestui proces. Astfel, în mai puțin de o lună de zile de la încheierea Congresului, la Chișinău își deschidea lucrările un prim parlament al teritoriului dintre Prut și Nistru, Sfatul Țării, printre membrii căruia se numărau și deputații aleși la istoricul for ostășesc. Astăzi, privit la distanță de o sută de ani, Congresul militarilor moldoveni apare ca o pagină luminoasă înscrisă în istoria contemporană a Basarabiei.”