Your browser doesn’t support HTML5
Dodon vrea confruntare, Plahotniuc colaborare?
„Există riscul major ca dușmanul numărul unu al Republicii Moldova, al moldovenilor, să fie românii!... Ei sunt prietenii noștri, sunt vecini, dar eu nu vreau să se ajungă la ceea ce s-a ajuns, de exemplu, între Ucraina și Rusia.” Aceste fraze halucinante sunt rostite de cineva care se vrea un președinte legitim al Republicii Moldova, dar nu reușește. În siajul victoriei manipulate a lui Vladimir Putin, Igor Dodon a decis că poate vorbi orice, că poate profera amenințări fără consecințe pentru el.
Vitalie Ciobanu
Acest „delir”, cum l-a catalogat presa, ar trebui să deranjeze, să înfurie actuala guvernare, măcar în numele onoarei și prieteniei pe care pretinde că o are cu partidul de guvernământ din România, PSD.
Nu vom intra în analize juridico-penale ale afirmațiilor lui Dodon, o vor face specialiștii în drept și poate chiar psihanaliștii, dar ne întrebăm așa, la nivelul cetățeanului îngrozit de conflicte și războaie, ce e în mintea lui Igor Dodon de tot decretează țări-inamice, ce-l justifică să-i incite pe moldoveni la ură, la românofobie?
Răbufnirea geopolitică a lui Dodon e ca un alt „duș rece” după realegerea lui Putin. Socialistul vorbește din vârful buzelor, ca printre altele, despre sărăcie, corupție, exod, despre miliardul furat, în schimb blamează, apăsat, „imperialismul românesc”, împotriva căruia promite să creeze un adevărat „front național”. Orbire, inconștiență, discurs iresponsabil?... România este primul nostru partener economic, ne oferă surse alternative de energie, ne ajută la reconstrucția satelor, obiectelor de interes public, infrastructurii, susține prin numeroase proiecte cultura, educația, cercetarea în Republica Moldova. Pe plan diplomatic e cel mai fidel avocat al Moldovei în tentativa acesteia de a se alătura familiei europene. Așadar: de ce ajută România Republica Moldova? Pentru că vrea să o anexeze? Dacă asta-i intenția, nu era mai simplu și mai ieftin să trimită niște „omuleți verzi”, cum face Putin?... Foarte ciudat imperialismul ăsta românesc!
Cei care îi scriu discursurile lui Dodon încearcă să manipuleze, însă trucurile lor s-au perimat de mult. Socialistul face un mediocru joc de suprafață, apărând eroic statalitatea, deși are un comportament de slujitor al Rusiei și chiar ajunge să afirme că separatiștii transnistreni sunt mai puțin periculoși decât unioniștii. Să fie cum spune prezidentul? Haideți să facem o comparație: separatiștii au rupt o parte din teritoriul țării, nu recunosc legislația moldoveană și găzduiesc bucuroși o armată de ocupație, care tot exersează forțarea Nistrului cu blindatele. Unioniștii flutură steaguri și semnează declarații simbolice de Unire, dorind să se alăture celor cu care împărtășesc o limbă, o cultură și o istorie comună, în cadrul Uniunii Europene. Care dintre ei vi se par mai periculoși?...
„De ce ne vârâți pe noi în aceste conflicte ale voastre, globale?, se mai întreabă Dodon, în același interviu pentru Radio Europa Liberă, referindu-se la disputa dintre Rusia și Occident pe tema Transnistriei. Dați-ne pace nouă aici să facem regulă, să reunificăm țara și să ne ocupăm de problemele noastre, de economie, avem o mulțime de probleme…” Nimeni nu ne bagă în conflicte globale, domnule Dodon, dar vine timpul să faci o alegere. Moldovenii nu pot inhala, simultan, „noviciok” și democrație. Cam asta-i treaba cu „neutralitatea” în lumea de azi. Și sper ca tot mai puțini conaționali de-ai noștri să cadă în plasa acestui poncif retoric răsuflat (parabola „mielului blând și prost”) al forțelor prorusești din Moldova.
Dodon nu este strunit de actuala guvernare, lui nu i se reproșează atacurile românofobe, tot mai vehemente, în schimb partidelor din Opoziție, care refuză „mărul otrăvit” al coordonatorului, Partidul Democrat le impută că se vor face vinovate de victoria PSRM-ului la Chișinău pentru că nu vor să susțină un candidat comun cu PD.
Acest reproș, de altfel, pare să fi fost și principalul subiect al declarațiilor de marți ale Partidului Democrat, formulate în urma ședințelor sale, devenite decisive pentru agenda săptămânală a basarabenilor. Asta pe lângă anunțul cu vădită tentă electorală, potrivit căruia Republica Moldova renunță la serviciul militar obligatoriu. PD-ul atacă formațiunile din Opoziție pentru a-și camufla propriile vulnerabilități (adică faptul că nu riscă să înainteze un candidat propriu pentru primăria din Chișinău, tocmai el, marele partid de guvernământ!), dar nu face nimic pentru a-și remonta cât de cât credibilitatea avariată.
Pentru a se face credibilă, actualei puteri nu i-au lipsit niciodată ocaziile. Luni, Comisia de la Veneția a constatat din nou că puterea de la Chișinău a ignorat recomandările sale cu privire la inoportunitatea schimbării legii electorale, deoarece votul mixt, într-o democrație fragilă ca cea din Moldova, implică riscul coruperii deputaților aleși în circumscripții uninominale. Or, insistând asupra votului mixt, PD nu face decât să întărească suspiciunile celor care afirmă că în realitate Plahotniuc își dorește o alianță cu socialiștii după alegeri (cărora le fortifică șansele electorale), nu cu partidele proeuropene pe care le probozește în fiecare marți de lipsă de cooperare.
Pe lângă săgețile aruncate de liderul PD, nu încetează nici atacurile holdingului la adresa partidelor proeuropene care „ignoră” pericolul rusesc. Există comentatori care o „demască” sistematic pe Maia Sandu, acuzând-o că este naivă, ireconciliabilă, că refuză colaborarea cu partidul de guvernământ, că nu are o viziune geopolitică adecvată. Numele președintei PAS apare în titluri, în cele mai insidioase formulări, dar aceiași comentatori uită să arunce o privire, măcar din când în când, și spre Vlad Plahotniuc, care a avut o contribuție esențială la alegerea lui Dodon președinte. „Balaurul” socialist este în bună măsură creatura actualei puteri.
În sprijinul colaborării mult dorite și care, probabil, este fixată ca un imperativ al staff-ului PD, sunt citați, mai nou, europarlamentari care îndeamnă Opoziția antioligarhică să facă alianță (chiar și) cu Plahotniuc pentru a opri revanșa rusească. Acestor sugestii Opoziția le-a răspuns prompt și previzibil: veniți și vedeți realitățile din Republica Moldova, veniți și vedeți democrația construită de Partidul Democrat! Veniți și vedeți cum arată un act de justiție în RM, unde principalul acuzat de furtul bancar, Ilan Shor, se plimbă nestingherit, organizează concerte și chiolhanuri la care uneori sunt invitați și europarlamentari, găzduiți generos la Orhei, de care după aceea PPE-ul, cel mai important partid din Parlamentul European, se desolidarizează oportun...
O săptămână în Moldova în care Dodon ne-a arătat că luptă cu un dușman iluzoriu, iar Plahotniuc că vrea să colaboreze cu cei pe care îi subminează programatic.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.