Născut la 19 aprilie 1967 în satul Mihăileni, raionul Rîşcani, baştina marelui Eugen Coşeriu, de unde îşi trage şi el seva. Este absolvent al Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, facultatea de filologie, dar şi cu studii doctorale mai recente la Academia de Ştiinţe din Moldova. Este autorul a 22 de cărţi de poezie, istorie a localităţilor etc., redactor al revistei de cultură şi civilizaţie OAMENI. LOCURI. DESTINE. care apare la Edineţ. Este susţinătorul mai multor proiecte editoriale a tinerilor condeieri în cîteva limbi, a Universităţii Populare VASILE STROESCU, a trei tabere de creaţie - de pictură, sculptură şi poezie la Edineţ. Este primarul municipiului Edineţ din 2007, vicepreşedinte CALM de la origini pină la moment, dar şi preşedinte al reţelei primarilor de oraşe şi municipii din Republica Moldova.
Luni
E ora 4 dimineaţa. Mă macină rău insomnia. Îi regăsesc pe cei asemenea cu mine pe reţelele de socializare. Viorel Furdui, directorul executiv CALM, cu care urmează să mă întîlnesc mai spre zi, mă întreabă de ce nu dorm, întrebarea-mi fiindu-mi reciprocă. Punem pe ecran cîteva sugestii, propuneri pe care urmează să le discutăm peste zi la întîlnirea preconizată cu preşedinta ţării- Maia Sandu. Mai arunc cîteva priviri peste unele spicuiri literare, de care nu mă despart zilnic şi mă încumet să ies mai dimineaţă din casă spre a ajunge mai uşor la Chişinău, căci drumul e de peste 200 km. Privesc peste fereastră şi văd ca Dumnezeu ne-a bucurat cu multă zăpadă peste noapte. E prima zăpadă din anul acesta.
Fac baia dimineţii şi mă grăbesc să ies mai dimineaţă. Doar soţia se încumetă să mă oprească din drum şi mă aşează cu de-a sila să mănînc dis-de-dimineaţă. Iau cafeaua din picioare şi pornesc la drum. Îl iau şi pe badea Ion Bîlba, consilierul cultural al Edineţului, cum îi spun eu, pentru a rezolva mai multe probleme de acest tip la Chişinău.
În drum spre capitală, îl sun pe directorul gospodăriei locativ-comunale, pentru a afla care este situaţia cu deszăpezirea oraşului, fiind asigurat că băieţii fac acest lucru de la miezul nopţii, dar abundenţa zăpezii îi cam domină. În drum spre Chişinău discut despre mai multe eventuale proiecte culturale pe care le facem împreună peste an, punctînd anumite aspecte pe care trebuie să le rezolvăm.
Porniţi de la şase dimineaţa, ajungem pe la zece jumate în Chişinău, drumul fiind foarte anevoios. Ne despărţim fiecare cu drumul lui, făcînd un mic popas la CALM, generalizîndu-ne cîteva poziţii pe care le vom avea la întîlnirea cu doamna preşedinte.
La ora 11 suntem deja prezenţi la reşedinţa Preşedintelui RM. Suntem întîlniţi cu multă căldură, un lucru mai puţin întîlnit anterior la această instituţie. În jur de o oră am discutat cu doamna preşedinte despre problemele APL, am căutat împreună eventuale soluţii, căi de rezolvare ale acestora. E pentru prima dată în istoria ţării cînd un preşedinte din ţara de pe Bîc caută soluţii propice pentru descentralizarea şi autonomia locală. Ne grăbim în sala de protocol pentru a semna acordul de colaborare dintre cele două instituţii: Preşedinţia/CALM cu prezenţa mai multor instituţii media.
Încurajaţi de susţinerea doamnei preşedinte, ieşim din reşedinţa doamnei preşedinte cu o uşurare lăuntrică aparte. Ne întîlnim cu toţi membrii delegaţiei- 6 persoane, la CALM, unde ne aştepta o tortă specială- 10 ani CALM. E ziua specială a autonomiei locale, dar o sărbătorim într-un cerc mai restrîns, cu gîndul la toţi ceilalţi colegi.
Peste zi mai am cîteva întîlniri în Chişinău, pentru a nu face prea dese drumuri pe perioada pandemică: cu Ştefănel, feciorul meu, discut despre schimbarea biroului la ANRCETI şi schimbarea unor aspecte de serviciu, cu o colegă vorbesc despre cărţile scoase la editura BALACRON, cu care la sfîrşitul anului am scos patru cărţi susţinute de Primăria Edineţ, cu un fost consilier prezidenţial- despre formarea unui nou partid politic- PS şi posibile tangenţe şi afinităţi dintre noi, cu un agent economic- despre înnoirea cîtorva intrări în or. Edineţ şi în satele Alexăndreni şi Gordineştii Noi.
Pornesc spre centrul capitalei spre a-l lua pe badea Ion şi a porni spre Edineţ. E deja întuneric. Ne decidem să mergem cu o viteză minimă. Între timp, pînă venise colegul, reuşisem să răsfoiesc reţelele sociale şi să îi felicit pe colegii mei cu ziua autonomiei locale. Mă bucură faptul că, în timpul amiezii, au găsit timp pentru a lua un prînz împreună, ceea ce demonstrează că spiritul de unicitate îl au şi fără primar.
Ne mişcăm cu viteză mică spre Edineţ. Facem totalurile zilei. Ajungem după nouă seara acasă. Speriaţi de multiplele accidente văzute pe drum, la unul din ele, lîngă Mărăndeni, ne oferisem chiar ajutorul unor pasageri la un autobus de rută, căzut în accident. A fost o zi cu multe încercări, dar şi cu multiple reuşite sufleteşti. Culeg rapid spusele analiştilor de pe principalele canale, ca să adorm prea repede. Mîine e nouă zi. E un nou început.
Marţi
Adormisem prea profund aseară ca să mă pot trezi cu noaptea în cap, cum o fac de obicei. M-am trezit la şase jumătate, ca să reuşesc să fiu la volanta tradiţională de la primărie a subdiviziunilor administrative ale primăriei, nu înainte de a face un raid pe arterele principale ale oraşului, ca să văd pe unde mai sunt anumite nereuşite.
Le mulţumesc colegilor pentru buna organizare a adunării primarilor de oraşe şi municipii de săptămîna trecută, discutăm despre unele probleme şi proiecte, convenind asupra problemelor şi activităţilor de peste săptămînă. O terminasem rapid, pentru a fi cît mai repede la reţelele electrice din Edineţ, unde urma să rezolvăm situaţia apărută cu proiectul tehnic la bazinul şi centrul multifuncţional sportiv, pe care urmează să îl înaintăm la ADR pînă la jumătatea lunii februarie. Între timp primesc o noutate bună de la şefa GIZ Moldova, Cristina Otto, cu care discutasem săptămîna trecută, că vom fi susţinuţi cu aproape 10 milioane de lei întru diminuarea contribuţiei Edineţului la proiectul de aprovizionare cu apă a oraşului. E o noutate ce ne bucură pe toţi edineţenii.
Peste zi primesc mai mulţi cetăţeni cu probleme personale, pe care depun efort să îi ajut. Nu e zi specială de primire a cetăţenilor, nu am o zi de primire, căci îi primesc zilnic, fără ore de primire, căci cetăţeanul are nevoie de tine, de APL, atunci cînd se adresează. Încerc să fiu cît mai aproape de fiecare cetăţean în particular.
Între timp am cîteva vizite ale agenţilor economici din teritoriu, cu care elucidăm cîteva aspecte legate de irigare în noul an în agricultura Edineţului, dar şi unele aspecte legate de reparaţiile din noul an la instituţiile din subordine.
O altă întîlnire o am cu o tînără ONG-istă Diana Ikim, de la ARIS, o asociaţie obştească locală, cu care convenim asupra unui chestionar de sondare a opiniei publice a edineţenilor privind arderea frunzelor. E un mic proiect în parteneriat dintre această organizaţie şi primărie. Convenim şi asupra unei mese rotunde pentru mijlocul lunii.
Între timp primesc un telefon de la feciorul Ştefănel, care mă bucură cu o noutate, că ar vrea să propună inima şi sufletul domnişoarei ce îi este aproape de mai mult timp. Îl felicit şi îl încurajez, căci are nevoie de acest lucru.
Colac peste pupăză, o altă noutate, deja proastă, îmi macină trăirea, a căzut subit un fost subprefect al Edineţului, P. Coţoban, la doar 68 de ani, care cu o zi în urmă scapăse de Covid, avea testul negativ. Se vede că urmările şi-au lăsat amprenta.
Mai aranjez între timp nişte lucruri legate de iluminare, curăţarea adecvată a oraşului etc.
Seara, după orele de lucru, merg la stadionul municipal din Edineţ, acolo unde ne întîlnim cu prietenii apropiaţi din domeniul fotbalului. Emisiunile analitice nocturne despre ce se întîmplă în politica de pe Bîc, ce mai face M. Ghimpu la pensie şi nu numai finalizează ziua în mediul familiei.
Miercuri
Ca de obicei matinal fiind, fac cîteva legături cu o colegă de la Cîmpulung Moldovenesc, cu care vorbesc pe reţelele de socializare despre revista ÎNSEMNĂRI BUCOVINENE, despre ultimele două numere ale acesteia, unde am publicat şi eu cîte un grupaj de poezii, dar şi despre primarul de la Fundu Moldovei, judeţul Suceava, cu care am aranjat o vizită cu o înnoptare acolo pe 25 februarie, în drumul pe care îl am de făcut spre Alba Iulia.
Leg o discuţie matinală şi cu Nina Cereteu, primarul de Drochia, cu care discutăm despre proiectul de aprovizionare cu apă pe care îl implementează, întrucît chiar azi avem şi noi o licitaţie cu aceeaşi problemă.
Urmează o zi cu probleme specifice, avînd vreo 20 persoane la primire, fiecare cu problemele lor, pe care încerc zi de zi să îi ajut. Urmează peste zi o discuţie telefonică cu primarul de Bălţi Renato Usatîi despre problemele asociaţiei oraşelor şi municipiilor şi ce ar fi oportun să facem în lunile viitoare în viziunea primarilor de municipii.
Convin ulterior asupra dispoziţiei de desfăşurare a şedinţei ordinare a consiliului municipal, stipulînd o ordine de zi aproximativă cu secretarul consiliului.
După prînz revalorific împreună cu persoanele vizate certificatele de urbanism necesare pentru construcţia bazinului şi centrului sportiv multifuncţional în Edineţ. În rezultatul Întîlnirii cu cu specialiştii vizaţi, convenim asupra unui compromis în ceea ce priveşte staţia electrică pentru acest centru.
Urmează seara o vizită tradiţională la stadionul municipal, unde mă întîlnesc cu fotbaliştii de la FC EDINEŢ.
Joi
Trezindu-mă dis-de-dimineaţă, mai aşez pe hîrtie cîteva versuri, lucrez la moment la o carte de poeme într-un vers, care mă ajută să îmi rezum gîndurile şi trăirile matinale.
Ulterior fac o vizită la medic, la laboratorul spitalului local, unde depun o analiză generală a sîngelui, pentru a-mi afla starea organismului după trei luni postcovidice.
Revenit la serviciu, am o întîlnire cu un actual lider politic naţional şi cu un consilier al său, Ştefan Gligor, care a venit tocmai de la capitală pentru a se întîlni cu mine şi a discuta despre un eventual proiect politic. Discutăm despre ceea ce ne uneşte, dar şi ne dezbină, despre viziunile asupra unor eventuale reforme, despre necesitatea unui posibil referendum privind reforma administrativă şi necesitatea raioanelor în RM.
Urmează mai apoi o întîlnire cu un reprezentant al unei companii medicale din capitală (domnul Raţă) şi şefa Centrului de Sănătate Publică, avînd în vizor necesitatea de a construi un centru medical privat la Edineţ, cu construcţia unei subdiviziuni de hemodializă, destul de necesară locului, raioanelor din jur, întrucît pînă la moment toţi bolnavii mergeau de cîteva ori pe săptămînă la Spitalul din Bălţi. Reuşesc din mers să acord un interviu pentru EUROPA LIBERĂ, care au venit la Edinet să facă un reportaj despre persoanele defavorizate, în special familiile de romi.
Ora prînzului o las unei plăceri sufleteşti, avînd o întîlnire de suflet cu elevii ce fac poezie de la Liceul Teoretic D. Cantemir din localitate, împreună cu un poet de limba rusă de aici- Vasile Budesco, discutînd despre poezie, despre inspiraţie, despre muze şi nu numai.
Trist. Foarte trist. COVIDul şi-a lăsat amprenta şi asupra colectivului meu
Urmează o oră mai puţin fericită, depunînd cu colectivul o coroană de flori la tîmpla unei colege, economista primăriei- Ala Nistor, care a fost răpusă aseară de COVID, convenind cu rudele acesteia asupra procesului funerar ce urmează să aibă loc sîmbătă. Trist. Foarte trist. COVIDul şi-a lăsat amprenta şi asupra colectivului meu.
Revin la serviciu pentru a mă întîlni cu un grup de copii de la Liceul Teoretic M. Eminescu, care au venit cu prezentarea unui proiect ecologic. Mi-am asumat ca primăria să fie un partener în implementarea acestuia. A urmat întîlnirea cu un grup de preoţi din localitate, cu duhovnicul meu şi cu secretarul episcopiei locale, convenind asupra susţinerii construcţiei sediului episcopal din Edineţ.
În drum spre casă, fac vizita tradiţională la stadionul municipal. Seara adorm ascultînd emisiunile analitice preferate, dar şi cu o carte în mînă a lui Igor Munteanu IDEI POLITICE ŞI CLIVAJE IDEOLOGICE.
Vineri
O zi începută dis-de-dimineaţă cu cîteva scrieri literare pentru revista locală OAMENI. LOCURI. DESTINE. Ridic de dimineaţă rezultatele analizelor de ieri, care mă bucurase cît de cît cu o situaţie preponderent bunicică prin rezultatele favorabile. Revenit la primărie, primesc cîteva familii de romi reveniţi din Germania, pe care încerc să găsesc anumite formule ca să îi ajut pe moment. Urmează două întruniri specifice timpului- una cu reprezentanţii muzeului local, a meşterilor populari în cadrul proiectului de susţinere a turismului local în cadrul programului COMUNITATEA MEA, convenind asupra unui plan de acţiuni pentru acest an şi o întrunire cu reţeaua primarilor de oraşe şi municipii în reţeaua ZOOM despre problemele pieţelor de la COOP, cu care se confruntă aproape fiecare centru raional din republică.
Am avut și o întâlnire cu Minica Babuc, fosta ministră a educației și culturii, la muzeul din Edinet, cu care am discutat despre includerea muzeul din Edineț într-un circuit muzeistic național.
Urmează o întîlnire cu cîţiva consilieri din consiliul municipal, convenind asupra cîtorva eventuale proiecte de pavare a cîtorva artere din Edineţ şi Alexăndreni, precum şi construcţia rondoului în jurul mărului simbolic din Edineţ.
Las primăria cu jumătate de oră mai degrabă pentru a face o vizită mamei, în satul Mihăileni, raionul Rîşcani, care este la o vârstă anume şi încerc să reuşesc să o vizitez săptămînal. În drum spre casă, o vizitez şi pe sora, din aceeaşi localitate.
Mă simt mai împlinit, pentru că am reuşit să trec pe la toţi...