Născut în 18 noiembrie 1983 la Fălești. Politolog și cercetător la centrula analitic independent Expert-Grup, unde e directorul programulu „Securitatea energetică”. Implicat activ în proiecte de monitorizare a reformelor adoptate de Moldova în cadrul procesului de integrare europeană. Colaborează cu agenția IPN, unde publică articole analitice săptămânale despre dialogul UE-Moldova, relația UE-Rusia și evoluțiile din țările Parteneriatului estic. A publicat analize și studii în Republica Moldova și străinătate. A absolvit Colegiul Europei și a frecventat Programul avansat pentru dreptul și economie în Uniunea Europeană la Graduate School of Law din Riga. Vorbește engleza, spaniola și franceza și e pasionat de afacerile europene, drepturile omului și problemele legate de securitate.
Your browser doesn’t support HTML5
„Copilul din noi nu pleacă nicăieri”
Luni
Direct de la Bruxelles, unde am diagnosticat integrarea europeană a Moldovei, dar și a Ucrainei și Georgiei, am aranjat o vizită scurtă în Austria, unde de ceva timp este stabilită jumătate din familia mea. După mult timp de dor, în sfârșit brațele i-au îmbrățișat din nou pe părinți și soră, și l-au legănat pe scumpul meu nepot. Tata m-a întâmpinat la gara feroviară și am descoperit, plimbându-ne, drumul spre locuința lor. Mama nu a renunțat niciun minut la grija sa necondiționată și atotcuprinzătoare, alintându-mă cu bucatele sale triumfătoare – sarmalele și plăcintele. Iar timpul petrecut cu sora și nepotul meu au avut o încărcătură specială. Îmi iubesc la nebunie nepoții și îmi este dor de ei, dar și de părinții lor. Toți ei și părinții mei sunt parte importantă a universului meu.
Citirea știrilor și organizarea agendei pentru toată săptămâna, expedierea mesajelor de serviciu și planificarea următoarelor deplasări, sunt aspectele mai tehnice care mi-au ocupat ceva timp din ziua de luni. În rest, am încercat să mă las absorbit de spiritul de familie și tot ceea ce-l caracterizează.
Marți
Dimineața am petrecut-o cu mama și cu nepoțelul, care m-a trezit cu dulcea sa exclamare cu accent nemțesc – ‘Nanu Denis’. Dejunul pregătit de mâinile și grija mamei, savurat pe fundalul vocii zglobii a nepoțelului, care cu ușurință trece din germană la română. Este foarte curios că el vorbește cu părinții mei în română cu dialect moldovenesc, iar cu mine vrea să comunice mai mult în germană. Cred că principala motivație ca să reiau lecțiile de germană va fi anume nepoțelul. Are o sete nemaipomenită de a cunoaște tot ce-l înconjoară. „Warum?’ adică De ce? este întrebarea lui preferată la care așteaptă un răspuns bine închegat și credibil. Este practic imposibil să-l amăgești cu niște explicații neinspirate și banale.
Împreună cu sora și nepoțelul meu am reușit să evadăm din splendidul oraș, separat de Dunăre în două, a cărui denumire o puteți descoperi pe profilul meu din rețelele de socializare. Urcând la o înălțime de peste 500 metri, cu un tren simpatic din seria celor văzute în filme, am ajuns într-un parc verde, înconjurat cu un gard după care se ascundeau tot felul de dinozauri de dimensiuni enorme, foarte apropiate de cele reale. Acolo am petrecut câteva ore bune cu ei, ne-am jucat și am râs cum demult nu am făcut-o. Dinozaurii sunt o slăbiciune pentru nepoțel, la fel cum a fost și cred ca mai este pentru mine și pentru fratele meu. Totuși, copilul din noi nu pleacă nicăieri, ci așteaptă ca să apară în jurul lui nepoți, copii.
Ajungem acasă și mă pun pe lucru. Împreună cu colegii monitorizăm Foaia de parcurs a reformelor prioritare ale guvernului, pe care acesta și-o propune spre implementare până la finele anului. Acțiunile monitorizate, legate de sectorul economiei, arată câteva mișcări pozitive, dar e prea devreme pentru a celebra progrese. Vom trăi și vom vedea.
Miercuri
A sosit ziua când trebuie să-i părăsesc pe ai mei și să mă întorc în Moldova. Îmbrățișări călduroase de la părinți și soră și un „la revedere” timid din partea nepoțelului e ceea ce am memorat din această zi.
Urcat în tren, mă conectez la internet, îmi verific poșta și îmi actualizez profilurile pe rețelele de socializare. Încerc să folosesc la maxim aspectele pozitive ale tehnologiilor, care îmi deschid oportunități noi și îmi permit să călătoresc fără a mă rupe de la chestiunile de birou și activitatea de cercetare. Am stabilit câteva întrevederi și mi-am luat pumnul de vitamine și dropsuri pentru a lupta cu rămășițele răcelei care m-a induspus în ultimele câteva zile. Între timp, reușesc să descarc noul număr al revistei britanice „The Economist”, care îmi va umple timpul cu articole interesante într-o engleză britanică excelentă.
Ajung foarte repede la aeroportul din Viena, unde cumpăr două cărți minunate „Blink”, de Malcom Gladwell și „Why Nations Fail?” de Daron Acemoglu și James A. Robinson. Încep să citesc cartea lui Gladwell despre inconștiența adoptivă și capacitățile nevalorificate ale oamenilor de adopta decizii rapide și corecte. Pentru a face călătoria mai plăcută și utilă, combin audierea ediției „The Economist” cu lectura. Astfel, zborul de la Viena spre Kiev și cel de la Kiev spre Chișinău au trecut practic neobservate. Ajung acasă la Chișinău și mă pregătesc pentru o zi de joi foarte încărcată, dar și plăcută.
Joi
Încep ziua în compania unui funcționar european cu care vorbim despre progresele guvernării de la Chișinău în implementarea reformelor. Îi măturisesc că aparențele înșeală și primesc confirmarea că nimeni la Bruxelles nu mai crede în rapoartele expediate de autoritățile moldovenești. Sunt rugat să dau o recomandare sau mai multe pe care UE ar trebui să le urmeze în relația cu Moldova. Am desprins din realitatea moldovenească mai multe probleme, dar pe două le-am evidențiat – implementarea de facto a legilor și transparența în procesul decizional. În opinia mea, acestea sunt problemele majore, care împiedică reformele, le mutilează și, în final, le discreditează.
Reușesc să iau prânzul cu o prietenă care s-a stabilit relativ recent în centrul Europei, care îmi povestește cât de relaxantă a devenit viața ei, dar și despre clivajele tot mai vizibile în societatea care a adoptat-o. Este un lucru cert – Europa trece prin transformări care o vor schimba, dar și pe cei aflați de cealaltă parte a frontierei europene.
Reușesc să intervin prin telefon în emisiunea lui Dorin Galben, unde îmi exprim opinia despre demersul Maiei Sandu privind uzurparea puterii de către Vladimir Plahotniuc și „caravana” geopolitică a președintelui Igor Dodon, care nu încetează să pună interesele Federației Ruse mai presus de cele ale Moldovei. Termin ziua cu un atrenament la sală, care mă ajută să transform oboseala acumulată pe durata săptămânii într-o energie utilă. Adorm cu noi idei de cercetare și analiză. Este un fel de modus vivendi permanent – producția și realizarea de idei noi.
Vineri
Primul lucru pe care îl fac este să verific ce se întâmplă în țară și după aceea în Europa.
Recomandările Parlamentului European, de altfel foarte ambițioase, dedicate țărilor Parteneriatului estic, inclusiv Moldovei, este ceea ce mi-a captat atenția cel mai mult. Spicherul Parlamentului Adrian Candu s-a grăbit, intenționat, să le prezinte pe pagina sa de Facebook drept apreciere pozitivă a reforemelor din Moldova. Dar, cum am spus, el s-a grăbit, deoarece recomandările Parlamentului European ar putea fi amendate cu câteva mențiuni critice privind asistența macro-financiară și condiționalitățile care trebuie respectate de Moldova, inclusiv privind efectele negative ale adoptării sistemului de vot mixt. Aceste recomandări vin din partea Partidului Popular European, probabil cel mai mare inamic politic de la Bruxelles al Democraților moldoveni.
La nivel European, mă preocupă dosarul Cataloniei, care din cauza forțelor separatiste este împinsă în direcția secesionismului, contrar legislației spaniole și a rigorilor dreptului internațional. Totuși, Spania este în interiorul UE, iar democrația spaniolă este suficient de puternică pentru a rezista acestui val de separatism, spre deosebire de Ucraina, care a fost fracturată de Rusia prin instrumente foarte similare – organizarea unui referendum ilegitim controversat.
Ziua se încheie cu participarea la emisiunea „Orizont european”, unde am discutat despre ultimele evoluții de la Chișinău. Mai exact, despre sistemul electoral schimbat cu cel mixt, revendicările opoziției extra-parlamentare și alte subiecte importante pentru procesul de integrare europeană din țară.
Săptâmâna a fost reușită și chiar plăcută. Mi-am văzut o parte din familie, am întâlnit persoane interesante din țară și de la Bruxelles, și mi-am revăzut prieteni plecați din Moldova. M-am pricopsit cu cărți noi extrem de interesante și am reușit să-mi schițez noi idei pentru viitoarele analize și cercetări. Ritmul meu este mai dinamic, uneori mai dinamic decât timpul.