La 41 de ani, Paul Radu (directorul executiv al Organized Crime and Corruption Reporting Project si co-fondatorul Investigative Dashboard si RISE Project), este nu doar câștigătorul a zeci de premii și burse internaționale (Stanford Knight Journalism Fellowship si Daniel Pearl Award for Outstanding International Investigative Reporting, ca să enumerăm doar două dintre ele), ci și unul dintre cei mai experimentați jurnaliști de investigație din lume. L-am cunoscut la Bruxelles, invitat fiind la un eveniment despre corupția din statele din Parteneriatul Estic, la care a venit special din America de Sud, unde pune bazele unei rețele de jurnalism de investigație. Vorbește calm, dar ferm despre evaziunea fiscală practicată prin paradisurile fiscale, despre cum își spală banii puternicii lumii, de la președintele rus Vladimir Putin, la cel azer Ilham Aliev, despre cum, pentru investigațiile sale, a cumpărat arme și femei de la traficanți sau a stat de vorbă cu unii dintre cei mai periculoși criminali ai planetei. Mulți i-au oferit bani în schimbul tăcerii. Un preț mic față de pagubele pe care unii dintre subiecții investigațiilor știau că ar fi putut să îl plătească după explozia unor bombe informaționale ca Panama Papers, Swiss Leaks, Offshore Leaks.
Pentru publicul moldovean este cunoscut mai ales pentru reportajul Asasin în Lege, în care a arătat împreună cu echipa de la RISE project adevărata față a unor oligarhi moldoveni. „UE este o vacă bună de muls pentru oligarhi”, spune Paul Radu într-un interviu acordat Europei Libere, în care mai arată că sumele investite de UE în programe anti-corupție în țările din Parteneriatul Estic sunt mult mai mici decât sumele investite de oligarhi (prin cumpărarea de proprietăți cu bani murdari, de exemplu) în UE.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviurile Europei Libere: Jurnalistul Paul Radu răspunde la Strasbourg întrebărilor Iolandei Bădiliță
Europa Liberă: Paul Radu, ați spus în cadrul unui eveniment organizat la Bruxelles că dacă e să vorbim de Europa, cei mai mulți bani se fură, se sifonează din țările din estul Europei, unde populația este săracă. În același timp, aproape că este o regulă că banii ajung în țări europene bogate. Vorbiți-ne despre această ecuație a corupției pe continentul european.
Paul Radu: „În organizațiile în care lucrez vorbim foarte mult cu persoane implicate în criminalitate, cu politicieni corupți etc. Și vorbim cu ei și despre UE. Acești oameni văd UE ca pe o vacă de muls, de unde pot să fure mai mulți bani. Însă chiar când ne uităm la investițiile pe care le face UE în domeniul anti-corupției, în țări precum Moldova sau Ucraina, vorbim de diferențe de ordin de mărime foarte mare: sute de milioane contra miliarde. Și aici este o mare, mare problemă, pentru că oricâți bani ar investi UE în aceste țări în programe anti-corupție, dacă se permite în continuare spălarea de bani la nivelul la care se face acum - de exemplu, în Moldova s-au spălat în ultimii ani cel puțin 21 de miliarde de dolari, printr-o singură bancă, situată în Chișinău; așadar vorbim de 21 de miliarde de dolari - în condițiile în care PIB-ul Moldovei este de 8 miliarde de dolari, chiar mai puțin de-atât.
Și atunci, oricât ai încerca să combați corupția la Chișinău, vine un val dinspre est, un val de bani corupți, care distruge tot, pentru că acei bani nu vor trece doar prin sistemul bancar, ci vor angrena corupție în sistemul judiciar. Avem judecători corupți din R.Moldova, care au contribuit la spălarea acelor bani. Va duce la generarea corupției în rândul poliției, a serviciilor secrete, și, evident, în politică. De aceea, UE trebuie să facă mult mai mult decât să investească în R.Moldova și să acorde asistență. Toate lucrurile astea sunt bune. Dar ceea ce trebuie să facă este să îi oprească pe oligarhi și pe hoții de mare nivel să investească banii pe teritoriul UE.”
Europa Liberă: Asta înseamnă că politicile anti-corupție ar trebui întărite la nivelul UE în paralel cu statele candidate sau partenere cum este Moldova, cărora UE le cere, ca o condiție pentru asistența financiară și promisiunea apropierii de UE, combaterea corupției.
Paul Radu: „Exact. Este aproape inutil să gândești în context de națiune-stat, și să spui, uite, noi, UE, o să rezolvăm corupția din R.Moldova, în condițiile în care corupția din R.Moldova este legată de corupția din UE, și din Rusia, și din Statele Unite, chiar.
O grămadă din banii furați din Moldova ajung în proprietăți din Statele Unite. Noi am descoperit multe astfel de cazuri. Nu e vorba doar de UE, ci de tot Occidentul, toate țările dezvoltate unde există bani mulți, și există unități anti-corupție puternice. Aici trebuie făcute câteva lucruri simple: trebuie declarați beneficiarii reali ai tuturor companiilor de pe teritoriul UE. În Austria, de pildă, îți poți înființa o fundație privată, o așa numită privat Stiftung, care îți oferă același nivel de secretizarea ca un offshore pe care îl înființezi în insulele Cayman. Avem pe teritoriul UE destule astfel de exemple.
În România există companii destul de multe care au contract cu statul și care au eliberat acțiuni la purtător. Deci nu poti să știi cine se află în spatele acestor acțiuni. Este același nivel de secretizare ca și în Panama, ca și în Insulele Virgine Britanice. Este puțin ipocrit să spui că toate zonele offshore fac o grămadă de pagube economiilor europene, în condițiile în care și Europa face același lucru.”
Europa Liberă: Aș vrea să limităm un pic discuția la fostele state sovietice, astăzi obiect al Politicii de Vecinătate a UE, și să vă întreb dacă există o schemă a sifonării banilor între aceste state și UE.
Paul Radu: „Crima organizată nu are frontiere. Nu putem vorbi de geopolitică când vorbim de crima organizată, care este transfrontalieră, și are un singur interes: banul. Dincolo de asta, atunci când ne uităm la rețelele de crimă organizată vedem legături cu perioada Războiului rece până la sfârșitul anilor '80, vedem că foarte mulți dintre cei care au preluat puterea în estul Europei, în fostele state sovietice, vedem că acești oameni au folosit rețelele înființate în anii '70 și '80, care erau folosite pentru spălare de bani împotriva vestului sau pentru trafic de droguri împotriva vestului. Era acest razboi ideologic, dar foarte mult din acest război era bazat pe bani. Și atunci erau folosite o mulțime de offshore-uri împotriva regimurilor din vest. Dincolo de asta vedem exemple de cooperare extraordinară între cartelurile mexicane care fac afaceri cu droguri. Sinaloa, de exemplu, și-a spălat ani la rând bani prin bănci din Europa și mai ales din Letonia. Vedem grupări de crimă organizată din Vietnam sau China care folosesc bănci europene din est pentru a spăla bani.”
Europa Liberă: Și cum îi spală?
Paul Radu: „Este un sistem foarte inteligent pe care l-au pus la punct, pentru cei familiarizați cu securitatea pe internet, este un fel de Thor, un sistem distributiv, compus din foarte multe nivele. De pildă, dacă eu produc bani în Vietnam din droguri, să spunem, și am nevoie să spăl acești bani, ceea ce am să fac este să îi împart în mai multe unități, și îi virez în bănci din estul Europei.
Foarte multe transferuri făcute de firme de tip offshore, firme care să fie britanice, dar care să aibă conturile în Cipru, sau pot să aibă conturile în SUA. Și atunci, ce fac aceste grupări de crimă organizată, este că folosesc infrastructura creată de criminali din est care sunt specializați în spălare de bani, și îi pun laolaltă, bani amestecați de mexicani, români, ruși, din alte părți, îi amestecă deci și prin alte conturi îi trimit în alte offshore-uri. Sunt rețele formate uneori din 20 de nivele de companii și conturi.
O parte din acești bani vor ajunge să fie investiți în UE, de exemplu în proprietăți în Marea Britanie sau în sudul Franței. Aici este problema pentru mulți investigatori, mai ales din estul Europei: este greu să ai acces la baze de date care să îți ofere informații despre cei care dețin bunuri imobile sau mobile în UE. De pildă, dacă vrei să afli cine deține o vilă undeva pe Coasta de Azur sunt foarte mulți pași pe care trebuie să îi faci chiar ca autoritate din estul Europei. Or, criminalitatea organizată are atu-ul ăsta că se mișcă foarte repede. Sunt oameni foarte inteligenți, care călătoresc mult, care sunt de multe ori mai bine pregătiți decât procurorii care trebuie să le instrumenteze cazurile, și atunci până când obține procurorul dovezile din al doilea sau al treilea stat, până reușește să demonteze tot acest sandvich de companii…”
Europa Liberă: Banii sunt curați, investiți, iar „investitorul” este prezentat in media cu mare respect de către autorități, primind laude pentru investiția facută.
Paul Radu: „În plus, criminalul și-a mutat deja modelul de afaceri în altă parte a lumii… Deci ei dau o lovitură și fug. Sunt oameni care se mișcă foarte repede, sunt foarte flexibili, și de aceea, fără o cooperare mult mai bună la nivel internațional, chiar și în UE, fără un parchet european, cu procurori care să înțeleagă spălarea de bani și cum funcționează criminalii, nu se poate face aproape nimic împotriva lor.
Vedem că unii dintre cei mai puternici oligarhi din R.Moldova sunt implicați în spălări masive de bani, în achiziții făcute în UE, nu sunt interesați de transparență. Din contră. Ei sunt oameni care folosesc interpuși în afacerile lor, se folosesc de tot felul de firme de offshore create pe teritoriul UE. Or, oamenii ăștia au o influență foarte mare și în politică și în media din regiune. Sunt multe aparențe. Sunt oameni care clamează că doresc ca țara lor să intre în UE, dar, de fapt, prin tot ceea ce fac încearcă să oprească eforturile de integrare, pentru că le-ar dăuna afacerilor.
Văd și exemplul României unde foarte mulți dintre oligarhi au probleme în justiție. Și atunci, oamenii aștia nu vor să ajungă în aceeași situație. Însă nu vor nici să alieneze relația cu UE, pentru că vor să poată să călătorească, vor să își poată face afacerile pe mai departe în UE.”
Europa Liberă: Să aibă unde să investească banii furați…
Paul Radu: „Da, să investească. Și atunci există un interes din partea lor să mențină Moldova într-o zonă incertă, unde nu este nici 100% pro-UE, nici 100% pro-Rusia. Aici nu este vorba de ideologie. Deloc. Nu e vorba de UE contra Rusia. Nu. Este vorba efectiv de afaceri și de o mână de oameni care dețin mare parte din banii acestor țări.”
Europa Liberă: Cum se pot urmări banii sifonați, banii furați? Haideți să vorbim despre miliardul dispărut din Moldova.
Paul Radu: „Jurnaliștii pot să lucreze destul de bine cu date publice. Se obțin mai ușor datele din exteriorul unei țări, fiindcă aceasta este puterea crimei organizate: este transfrontalieră. Însă acesta este și punctul slab.
De aceea, o rețea de jurnaliști poate mult mai ușor să instrumenteze un caz de corupție și crimă organizată, de spălare de bani, cum e cel al miliardului de dolari dispărut din Moldova, decât procurorilor locali din aceste țări. Și asta pentru că noi, ca jurnaliști, putem să obținem aceste documente din toate jurisdicțiile mai ușor, fără să facem cereri oficiale, fără să așteptăm Ministerul de externe din fiecare țară, de exemplu, și ne putem face mult mai ușor treaba. Însă evident că documentele pe care le obținem noi nu pot fi folosite în instanță.
Un procuror, până la urmă, trebuie să se prezinte tot cu documentele obținute pe cale oficială. Însă aici este o intersecție interesantă. Noi facem workshop-uri inclusiv pentru procurori, pentru lucrători din bănci sau diverse agenții de securitate, și le arătăm cum pot să se folosească de informațiile deschise ca să își înceapă investigația. De pildă, un procuror care are nevoie de o informație din Cipru, despre o companie din Cipru, nu trebuie să aștepte să meargă pe canale oficiale. O poate obține online în câteva minute. Poate afla, spre exemplu, că acea firmă din Cipru este, de fapt, deținută de o alta din Seychelles. Atunci trebuie să facă o nouă cerere oficială.
În momentul în care folosește metodele noastre de muncă are o imagine de ansamblu: firma din Cipru este deținută de o firmă din Panama, firma din Panama este deținută de una din Anglia și tot așa. Poate face, ca atare, toate cererile oficiale o dată. Deci poate scurta timpul de investigație foarte, foarte mult. Noi am făcut parte și din proiectul Panama Papers. Astfel de proiecte și altele - primim de multe ori astfel de scurgeri de informații care pot fi sub formă de baze de date.”
Europa Liberă: Le primiți? De unde?
Paul Radu: „De la oameni, de la avertizori de integritate din toată lumea, oameni care sunt parte din anumite sisteme. Uneori este vorba chiar de criminali, care pot furniza informații despre anumite personaje.”
Europa Liberă: Care, poate, sunt în război cu alți criminali.
Paul Radu: „Da, care sunt în război. Este o lume foarte volatilă, lumea criminalității organizate.”
Europa Liberă: Azi poți fi prieten cu cineva care mâine îți devine dușman.
Paul Radu: „Evident. La Panama Papers nu știm originea acelei scurgeri de informații. În alte cazuri primim informații de la oameni de bună credință din sisteme guvernamentale sau oameni care au fost victime ale unor grupări de crimă organizată, și, repet, uneori chiar de la criminali care vor să se răzbune pe alții. În momentul în care informația este foarte disponibilă și o putem verifica (putem să facem un fact-check-ing foarte riguros și putem continua ancheta noastră), facem publice toate aceste informații.”
Europa Liberă: Știu că încercați să puneți pe picioare o rețea de investigație jurnalistică în America de Sud. V-aș întreba dacă există un model specific, pe zone geografice, sau e pur și simplu vorba de oameni care vor să ascundă bani obținuți ilegal și apoi să trăiască liniștiti fără a-și face griji cu privire la originea banilor din care trăiesc.
Paul Radu: „Ceea ce facem noi este să recreem pe parte jurnalistică ceea ce fac cei implicați în crimă organizată. Și oamenii ăștia au rețele transfrontaliere. Nu există un specific cultural. De pildă, în America de Sud, locul unde muncesc acum, ai foarte multe centre de investigație sau instituții media care fac jurnalism local de investigație extraordinar. Însă ca să poți să scrii de criminalitate organizată, ca să poți să arăți publicului ce se întâmplă cu adevărat trebuie să ai o cooperare transfrontalieră. Este vorba, deci, de o cultură globală. Criminalii organizați sunt primii agenți ai globalizării. Jurnaliștii sunt la fel. Noi putem coopera foarte ușor fără probleme de frontieră, religie etc.”
Europa Liberă: Panama Papers. Cum a fost munca la acest proiect? Sunteți mulțumiți de ce a rezultat?
Paul Radu: „Panama Papers a fost în sine un model de cooperare extraordinar condus de ICIJ (), organizație din care eu fac parte încă din anul 2003, și cu care am făcut multe investigații. Foarte, foarte interesant la Panama Papers a fost dimensiunea colaborării. Până la Panama Papers am avut alte proiecte de tip Swiss Leaks sau Offshore Leaks, însă au fost cu anvergură mai mică.
La Panama Papers, ICIJ-ul a creat un sistem de colaborare securizat, unde nu numai că am împărțit informațiile, am avut toți acces la informații, dar am și avut acces la un forum unde am putut discuta între noi. De pildă, în România, am colaborat la Panama Papers cu colegi din Austria sau Algeria dar și din alte țări, un proiect global care a antrenat jurnaliști din foarte multe țări, jurnaliști cu același interes să arate ce înseamnă firmele offshore și legăturile lor cu corupția, să arate că oficiali din țările lor sunt implicați în corupție folosind sistemul aceste de offshore care există în lume. Ca impact, Panama Papers a avut și încă are impact în toată lumea (a dus la demisia unui premier, în Islanda) pentru că proiectul nu este terminat. Noi continuăm să publicăm și în foarte multe țări apar informații noi. Nu ai un deadline cu astfel de baze de date, pentru că există informații care poate să nu pară relevantă în acest moment, dar care poate să devină foarte importantă într-o lună sau un an de-acum încolo.”