„Corupția trebuie combătută de la rădăcină. Iar rădăcinile sunt chiar cei din vârful puterii…”

Din sumarul ediţiei:

Administrația de la Tiraspol a anunțat că lucrează la elaborarea unui plan de combatere a corupției pentru următorii șapte ani. Locuitorii regiunii sunt însă sceptici cu privire la sinceritatea efortului declarat de combatere a corupției. Uzina metalurgică de la Râbnița, unul dintre cei mai mari plătitori de impozite din regiune, pare să aibă probleme economice, dar și ecologice. Și analistul occidental Vladimir Socor comentează declarația privind reglementarea transnistreană adoptată la Consiliul ministerial al OSCE de la Bratislava de la începutul acestei luni.

„Corupția trebuie combătută de la rădăcină. Iar rădăcinile sunt chiar cei din vârful puterii…”

Pentru început, buletinul de știri, cu principalele evenimente ale săptămânii trecute.

Premierul Ion Chicu

Premierul Ion Chicu a dat noi asigurări că R. Moldova nu va suferi vreo criză energetică la iarnă. Vorbind vineri la o ședință de guvern, Chicu a spus că Ucraina s-a oferit „să ne ofere gaze naturale și energie electrică după 1 ianuarie, în cazul în care vreo una din schemele de furnizare nu funcționează”. Precizarea vine după ce opoziția a avertizat că R. Moldova ar putea rămâne fără gaze după Anul Nou, dacă Rusia și Ucraina nu vor ajunge la o înțelegere privind livrarea de gaze naturale, după expirarea actualului contract pe 31 decembrie. „Într-un regim excepțional, țara vecină este gata să ne ofere gazul respectiv. Eu sunt sigur că noi nu o să ajungem la acest scenariu, dar vreau să afirm încă o dată și să constat cu satisfacție că vecinul nostru, Ucraina, este gata să ofere această asistență”, a spus Ion Chicu.

Aflat în vizită la Moscova, ministrul moldovean al agriculturii, dezvoltării regionale și mediului, Ion Perju, a declarat, citat de IPN, că a primit asigurări că și la anul legumele, fructele, produsele conservate, și vinurile moldovenești vor intra pe piața rusă fără achitarea taxelor vamale. Această scutire, a spus Perju, le va aduce producătorilor din Republica Moldova economii de peste 300 de milioane de lei. Într-o postare pe Facebook, Perju a mai spus că Rusia va extinde lista exportatorilor moldoveni și că în plan general relațiile moldo-ruse sunt în plin avânt, după șase ani în care ar fi fost „înghețate”.

Șeful executivului de la Tiraspol, Alexandr Martînov, susține că investițiile în economia regiunii transnistrene au crescut anul acesta de 1,5 ori mai mult, decât anul trecut. Martînov însă nu a dat și cifre concrete. Într-un interviu de bilanț, difuzat vineri de televiziunea oficială de la Tiraspol, șeful executivului a zis că această creștere s-ar datora legii privind investițiile străine adoptate în 2018. „Eu călătoresc des în diferite țări, purtăm negocieri cu companii mari. Mulți ne spun că avem o politică economică bună, o lege a investițiilor și mai bună, dar există o problemă – nerecunoașterea internațională a republicii”, a spus Alexandr Martînov. Potrivit lui, unii investitori, inclusiv occidentali, i-au sugerat că ar veni în Transnistria, dacă, spre exemplu, o bancă serioasă din Rusia le-ar oferi garanții. Martînov a adăugat că administrația nerecunoscută de la Tiraspol a propus această idee spre examinare vicepremierului rus Dmitri Kozak.

În același interviu de bilanț, șeful executivului a spus că economia transnistreană a crescut cu numai 1% anul acesta, principala cauză fiind reducerea drastică a producției Uzinei Metalurgice, din cauza măsurilor protecționiste adoptate pe plan internațional.

Președinții Ucrainei și Rusiei, Volodimir Zelenski și Vladimir Putin, au căzut de acord, după discuțiile de pe 9 decembrie, de la Paris, asupra unui „acord amplu și complet de încetare a focului” în estul Ucrainei. Este vorba în primul rând de un schimb „total” de prizonieri, care, potrivit lui Zelenski, ar urma să aibă loc pe 24 decembrie, și despre crearea unor puncte, în lungul frontului, din care să se retragă forțele combatante: armata ucraineană și milițiile separatiste, susținute de Rusia. Acest aspect ar urma să fie pus în aplicare până în martie 2020. Atât Zelenski, cât și Putin au declarat la Paris, la conferința de presă ținută după miezul nopții, că sunt mulțumiți de faptul că dialogul a fost relansat, după trei ani de blocaj. Războiul din estul Ucrainei, izbucnit după ce Rusia a anexat abuziv peninsula ucraineană Crimeea în martie 2014, a făcut până acum peste 13 mii de morți. Rusia neagă categoric că s-ar fi amestecat în acest conflict sau că ar sprijini direct milițiile separatiste.

Matrioșca cu Vladimir Putin și Volodiir Zelenski.

Canalul rus de televiziune TNT a scos din programele sale serialul „Slujitorul poporului” după ce a arătat primele trei episoade ale primului sezon pe 11 decembrie. Emisiunea în care actualul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski (care este actor) joacă rolul unui profesor de istorie ales președinte din greșeală, a fost înlocuită în programele de joi și vineri. TNT a declarat presei locale că nu a avut niciodată în plan să difuzeze toate episoadele serialului ucrainean în pofida a ceea ce anunțau spot-urile promoționale. Întrebat dacă președintele rus Vladimir Putin va viziona sitcom-ul, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, le-a spus reporterilor că președintele „nu are timp” să se uite la televizor. În reclama pentru emisiune, televiziunea , care are 35 de milioane de spectatori săptămânali, a precizat că serialul este „o utopie care nu are nicio legătură cu Ucraina lui Zelenski”.

***

Administrația de la Tiraspol a anunțat că lucrează la elaborarea unui plan de combatere a corupției pentru următorii șapte ani, care ar trebui să fie prezentat până pe 3 februarie. Presa din regiune anunță că la inițiativa liderului transnistrean va fi creat un grup de lucru prezidat de un reprezentant al procuraturii de la Tiraspol, iar instituțiile și direcțiile, precum și Banca centrală din regiune vor transmite propuneri și planuri de măsuri pentru combaterea corupției.

Oamenii de rând din regiune sunt sceptici însă că administrația de la Tiraspol ar fi capabilă să combată eficient corupția. „E ca și cum ar lupta împotriva lor înșiși”, au declarat mai mulți trecători pe străzile de la Tiraspol și Bender, intervievați de corespondenții noștri în regiune.

Vox:

- E cam greu să lupți cu tine însuți. E ca în Rusia – a devenit ideea noastră națională, e greu să lupți cu ea. Asta se cultivă de la naștere. Trebuie schimbate mentalitățile, dar asta e foarte greu. Așa că brusc și repede corupția nu va putea fi învinsă.

- Eu cred că nu va fi foarte eficient. În China, de exemplu, organizațiile neguvernamentale se ocupă de asta. Și la noi vor avea succes numai dacă oamenii vor avea ocazia să apeleze la vreo instituție. Eu tot am unele informații – de exemplu la multe restaurante angajații lucrează câte 15 ore, fără ai aibă posibilitatea nici să se odihnească, nici să mănânce. Și după astfel de condiții toți tinerii preferă să plece în străinătate. Vă imaginați ce neobrăzare? Iată de ce oamenii trebuie să aibă posibilitatea să semnaleze cazurile de corupție.

- Ca prim pas este bine că s-a făcut. Important e să înceapă. Iar apoi vor urma poate și alți pași, cu timpul. Eu sper întotdeauna la mai bine, sunt optimistă din fire.

- Doar clasa muncitoare poate lupta cu corupția. De exemplu la noi la uzina Kirov nu se achită salariile din aprilie. Proprietarii sunt din Ucraina. Nu sunt achitate nici impozitele, nici fondul de pensii și muncitorii au de suferit, nu au stagiul de muncă.

- Nu prea se vede ca cei de sus încearcă să facă ceva. Cum a fost până acum așa și este.

- Corupția trebuie eradicată din interior. Este un fenomen în care sunt implicați cei de la putere. Așa că instanțele de sus trebuie să le controleze pe cele inferioare. Sincer, nici nu știu cum se poate influența aceste procese, pentru că, în esență oamenii cei mai importanți sunt și cei implicați în corupție și nimeni nu-i poate sancționa.

- Corupția trebuie combătută de la rădăcină, la fel ca un copac. Iar rădăcinile sunt chiar cei din vârful puterii – guvernul și așa mai departe. E ca și cum ei ar lupta cu ei înșiși.

***

În ultimul timp sunt tot mai dese știrile privind poluarea puternică a aerului și apei la Râbnița, unde funcționează două întreprinderi mari și importante pentru regiunea transnistreană – Uzina metalurgică și combinatul de ciment. Presa din regiune publică periodic știri despre faptul că aerul din localitate este irespirabil. Săptămâna trecută șeful executivului de la Tiraspol a convocat factorii de decizie de la Râbnița pentru a discuta acest subiect. Conducerile celor două uzine, la fel ca și instanțele de control sanitar și ecologic au declarat însă că toți parametrii ecologici sunt în limitele normale. Una dintre concluziile ședinței a fost că la cele două întreprinderi vor fi constituite posturi de control obștesc, care vor colecta și trimite la analize mostre de aer și apă.

Uzina metalurgică de la Râbnița este unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul regiunii separatiste, iar administrația de la Tiraspol își face griji pentru situația ecologică a celor două întreprinderi pentru că acestea și-ar putea pierde dreptul la export în cazul în care s-ar confirma că încalcă normele ecologice. „Dacă parametrii ecologici internaționali nu sunt respectați, accesul pe piețele internaționale poate fi închis pentru întreprinderile noastre. Și costurile ar fi foarte mari”, a declarat responsabilul de dezvoltarea economică a regiunii transnistrene, Serghei Obolonik.

Dar încălcarea normelor ecologice se pare că nu este singura problemă cu care se confruntă Uzina metalurgică de la Râbnița, după cum ne-a declarat expertul economic de la Tiraspol, Serghei Melnicenko.

Serghei Melnicenko: „Punctul de pornire pentru aceste informații pot constitui datele oficiale ale serviciului de statistică, care spun că În zece luni ale acestui an producția industrială a fost de 10,5 miliarde de ruble transnistrene, ceea ce însemnă o scădere de 3,7 la sută față de anul trecut. Cauzele ar ține de conjunctura de pe piețele externe și măsurile de apărare a producătorilor interni din țările-partenere și unele probleme de transportare a mărfurilor.

Economia transnistreană este dependentă de activitatea a două-trei întreprinderi mari – în primul rând a Uzinei metalurgice de la Râbnița, a Centralei electrice de la Cuciurgan și a întreprinderilor din holdingul Sheriff – Tirotex și altele. Dar producția metalurgică înregistrează o scădere foarte mare – volumul producției în primele 10 luni ale anului a constituit doar 70 la sută față de anul trecut. Un impact mare l-au avut investigațiile anti-dumping împotriva uzinei, salturile de preț de pe piața mondială de fier uzat și scăderea prețurilor la produsele finite.”

Europa Liberă: Dar care a problema concret la uzina metalurgică de la Râbnița, de ce a scăzut producția?

Serghei Melnicenko: „Concret, la uzina metalurgică una din cele mai mari probleme este că livrările de fier vechi nu mai vin din Ucraina, ci din România. Costul fierului vechi a crescut. Dar nici măcar nu acesta este factorul principal de scădere. Cel mai important este problema la calea ferată – în zona în care se intersectează căile ferate ale Republicii Moldova, Ucrainei și Transnistriei există blocaje și există și o insuficiență de vagoane și asta încetinește producția la uzina metalurgică.

O altă problemă din cauza căreia producția a scăzut cu o aproape treime în acest an este că, atunci când a plecat Baltaziev – țineți minte că era un antreprenor girat de fostul șef al regiunii – atunci întreprinderea a fost trecută în proprietatea statului și a fost nevoie de bani din buget pentru relansarea uzinei. Primul flux financiar a fost din buget, iar al doilea – din partea Agroprombank. Și acum vine momentul în care uzina trebuie să restituie atât creditul luat din buget, cât și pe cel către bancă. Asta, pe fundalul faptului că lucrurile la uzina metalurgică nu merg foarte bine, iată de ce conducerea acesteia a cerut Sovietului suprem, președintelui și executivului pentru un nou ajutor financiar pentru că altfel întreprinderea ar putea rămâne fără mijloace circulante. Această situație este o demonstrație cât se poate de bună a faptului că diversificarea economiei este un lucru foarte bun.

Pe de altă parte, în primele zece luni ale anului se observă o creștere a vânzărilor în domeniul electroenergetic. Luna octombrie a adus un record al anului – 374,5 milioane de ruble transnistrene, cu 24 la sută mai mult decât cu un an în urmă. Această creștere este pusă în legătură cu creșterea cu 6% a livrărilor în Republica Moldova. Și există un anumit optimism legat de faptul că schimbarea puterii la Chişinău și atitudinea binevoitoare a acestui nou guvern și a președintelui față de vectorul estic de dezvoltare va permite în luna martie semnarea unui nou contract de livrare de curent electric de la Centrala de la Cuciurgan, proprietara căreia este compania rusească RAO ES.”

Europa Liberă: Nu vedeți și o componentă politică în decizia Ucrainei de a nu mai livra fier vechi regiunii transnistrene?

Serghei Melnicenko: „În legătură cu fostul președinte al Ucrainei, Poroșenko, se spunea că Agroprombank, care face parte și el din holdinul Sheriff, nu ar fi acordat credit Uzinei metalurgice dacă oligarhatul, prin intermediul lui Plahotniuc, nu s-ar fi înțeles în privința livrărilor de fier vechi din Ucraina. Dar imediat ce puterea s-a schimbat, acest flux s-a oprit. Așa că eu cred că această componentă politică este foarte prezentă aici, i se văd urechile, cum s-ar spune.”

Europa Liberă: Dar care sunt interesele Chişinăului în Uzina metalurgică? A existat un mare scandal când fostul premier Pavel Filip a semnat o scrisoare în care solicita președintelui Ucrainei Petro Poroșenko să deblocheze exporturile Uzinei metalurgice.

Serghei Melnicenko: „Acest lucru este în legătură cu faptul că Pavel Filip era un reprezentant al Partidului Democrat. Și cine conducea atunci Partidul Democrat? Tocmai am spus un pic mai sus. Deci, firul logic este evident. Cred că noua putere de la Kiev nu are neapărat ceva împotriva uzinei metalurgice de la Râbnița, ea acum pur și simplu luptă cu ceea ce a fost înaintea ei. Iar regiunea transnistreană nu are contacte directe cu Ucraina încă din 2014. Și nici măcar încercări nu se fac, deși factorul ucrainean nu trebuie ignorat.

Singurul lucru care îngrijorează Transnistria este acordul la care a ajuns Kievul și Chişinăul privind întărirea controlului vamal la frontieră. S-a anunțat că va fi mărit numărul de vameși moldoveni la punctul de trecere de la Cuciurgan. Asta, pe lângă planurile anunțate mai demult prin care Ucraina și Republica Moldova vor să deschide 12 noi posturi de control mixte vamale și de grăniceri pe toată lungimea segmentului transnistrean al frontierei moldo-ucrainene. Acesta este factorul care îngrijorează cel mai mult pentru că există semnale că din luna februarie la Cuciurgan se va trece la o nouă etapă de control – una în care nu doar vor fi fixate fluxurile de mărfuri și persoane, ci vor fi impuse taxe vamale.

Cea mai mare rezonanță o are situația cu medicamentele, pentru că registrele de import moldovene și cele transnistrene nu coincid. Această problemă a fost examinată de un expert al Organizației Mondiale a Sănătății care a fost de părere că nu ar trebui să existe niciun fel de probleme pentru importul medicamentelor în Transnistria. Noi importăm în principal medicamente din Rusia, Ucraina și India, iar la Chişinău se importă medicamente din Europa de vest și din România. Așa că și această problemă va apărea la începutul anului viitor, dacă cineva va dori să „strângă șuruburile” prin intermediul comerțului extern. Așa că dacă ne va ocoli o eventuală criză a gazelor de la 1 ianuarie 2020, ne-ar putea aștepta alte presiuni din această zonă. Iar o a treia provocare este cea legată de semnarea contractului de livrare a curentului electric de la Centrala de la Cuciurgan. Așa că avem garantat un început de an foarte vesel.”

Europa Liberă: Ce arată statisticile, care sunt destinațiile principale pentru exporturile Uzinei metalurgice de la Râbnița?

Serghei Melnicenko: „În mod tradițional este piața României, apoi câteva țări din Orientul Apropiat.

În general, în acest an a crescut un pic exportul către est, se are în vedere de fapt Rusia. Dar nu sunt cifre care să schimbe ceva radical – raportul la export rămâne cam același. O parte importantă revine Republicii Moldova, țărilor Uniunii Europene, Ucrainei și apoi țărilor din est – destinația formală ar fi Uniunea Eurasiatică, dar de fapt este vorba despre o anumită creștere a exporturilor către Rusia.”

***

Asistentul adjunct pentru afaceri europene și eurasiatice al secretarului de stat al SUA, George P. Kent a vizitat recent Republica Moldova și s-a întâlnit cu noul premier Ion Chicu, cu fruntași ai Partidului Democrat și cu fosta prim-ministră Maia Sandu. Oficialul american a oferit un interviu postului nostru de radio, iar colega mea Diana Răileanu l-a întrebat și despre perspectivele soluționării conflictului transnistrean.

Europa Liberă: Din punctul Dvs. de vedere, unde este locul Republicii Moldova în dialogul strategic dintre est și vest? Este o punte sau un „ultim bastion” spre est?

George P. Kent: „Păi, se pare că eu „citesc” hărțile puțin diferit. Îmi amintesc că atunci când am venit în Republica Moldova am asistat la o discuție în care se vorbea despre „marele vecin din est” al țării. Am întrebat interlocutorii dacă se refereau la Ucraina, iar răspunsul a fost „nu, nu, ne referim la Federația Rusă”. I-am întrebat atunci dacă s-au uitat pe hartă. Marele vecin al Republicii Moldova spre est este Ucraina, o țară cu 44 de milioane de oameni.

SUA tratează fiecare țară după merite și, prin urmare, relația dintre SUA și Republica Moldova are la bază sprijinul nostru pentru suveranitatea și integritatea teritorială a țării. Deci, pentru noi, Moldova nu este o punte de acces către nicăieri, Moldova este o țară cu care avem un parteneriat bun și puternic și cetățeni pe care vrem să-i susținem.

SUA vă este un partener, fie că este vorba de negocieri în cadrul formatului „5+2” pentru asigurarea integrității și suveranității Moldovei, fie că este vorba de dezvoltarea unor instituții publice puternice, instituții judiciare independente care sunt importante pentru fiecare cetățean. Sunt importante și pentru investitorii străini care pot veni aici cu investiții, pot crea noi locuri de muncă și pot contribui la prosperitatea ce ar permite cetățenilor moldoveni să trăiască cu demnitate acasă, nu peste hotare, în căutarea unui loc de muncă. Și cred că acest lucru reprezintă cu adevărat sarcina fiecărui guvern: acela de a crea condițiile necesare pentru ca cetățenii să ducă acasă un mod de viață productiv, cu o societate și comunitate sănătoasă și prosperă”.

Europa Liberă: SUA sunt și observator la negocierile pentru reglementarea transnistreană. Ce rol are Transnistria în strategiile de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană și Occident?

George P. Kent

George P. Kent: „Cred că Transnistria reprezintă o moștenire nefericită a Moldovei ca stat care și-a obținut independența față de fosta Uniune Sovietică, prin urmare, există o probleme de reintegrare, de reafirmare, cu înțelegerea faptului că va exista un statut special pentru această parte a teritoriului Republicii Moldova.

Eu cred că problema a constat și în faptul că au existat instituții judiciare ineficiente, inclusiv forțele de ordine, și aici mă refer nu doar la Republica Moldova, dar și la Ucraina, care au permis ca Transnistria să existe și nu din motive politice reale, dar pentru că existau oameni care pur și simplu făceau o mulțime de bani de pe urma acestei situații. Și se câștiga financiar nu doar în Transnistria, dar și în Odesa, care reprezintă un port de intrare, și în Moldova, și există oameni și în România, și chiar în Uniunea Europeană, care sunt implicați în aceste afaceri.

Prin urmare, eu cred că contracararea rețelelor specializate pe contrabandă și corupție în Republica Moldova și în țările vecine, ar reprezenta cheia rezolvării și eliminării existenței unei regiuni artificiale, care nu are nicio bază de existență în realitate”.

Europa Liberă: Se vorbește intens despre succesul formatului Normandia în cazul Ucrainei. În ce măsură acest format este unul potrivit pentru alte conflicte înghețate în regiune și, poate, și cel transnistrean?

George P. Kent: „Nu aș spune acest lucru. Nu cred că acel format particular poate fi aplicat în cazul Republicii Moldova. Aici există un format de negocieri sub egida OSCE, care este „5+2”. Așa numitul format Normandia, din care fac parte Franța, Germania, Rusia și Ucraina, a fost creat în 2014, când liderii acestor state s-au întâlnit pentru prima dată în Normandia. Aceștia se vor revedea, luni, 9 decembrie, la Paris, pentru prima dată în trei ani. E de bun augur faptul că va avea loc această întâlnire, chiar dacă s-ar putea să nu ducă la rezolvarea conflictului, cel puțin este important ca să existe un dialog continuu între părți.

Din fericire, oamenii nu mai mor zilnic, așa cum se întâmpla cu câțiva ani în urmă, când cu sprijinul Federației Ruse, țară agresor, cetățenii ucraineni erau omorâți pe teritoriul propriului stat. Deci, acestei situații trebuie să i se pună punct, iar Federația Rusă ar trebui să încheie războiul care l-a pornit împotriva Ucrainei și să îndeplinească angajamentele pe care președintele Vladimir Putin și le-a asumat la Minsk în septembrie 2014 și februarie 2015”.

***

Republica Moldova va insista în continuare asupra „retragerii trupelor militare străine de pe teritoriul său” - este declarația ministrului afacerilor externe și al integrării europene, Aureliu Ciocoi, făcută la Consiliul ministerial al OSCE. El a spus că autoritățile statului insistă asupra lansării discuțiilor despre cel de-al treilea pachet al procesului de negocieri în formatul „5+2” și anume: adoptarea unui statut special pentru Transnistria ca parte componentă a țării. Analistul occidental Vladimir Socor crede că în actualul mandat președintele Igor Dodon nu va reuși să obțină rezultate în baza politicii „pașilor mici”.​

Europa Liberă: La această reuniune de la Bratislava, Chișinăul a cerut într-un discurs ținut de șeful diplomației, Aureliu Ciocoi, retragerea trupelor și munițiilor străine de pe teritoriul Republicii Moldova. A avut și o întrevedere cu omologul său rus, Serghei Lavrov, cu care a discutat de asemenea despre o soluție cuprinzătoare și durabilă, așa cum spune el, pentru conflictul transnistrean. Credeți că Serghei Lavrov este de acord cu această solicitare făcută de Aureliu Ciocoi privind retragerea trupelor și munițiilor de pe teritoriul Republicii Moldova?

Vladimir Socor

Vladimir Socor: „Rusia condiționează retragerea trupelor cu adoptarea unei soluții politice a conflictului sau, cel puțin, cu un avans considerabil în direcția adoptării unei soluții politice. Este ceea ce se numește „sincronizare”, cuvântul „sincronizare” văd că nu mai apare sau apare foarte rar în limbajul oficial, dar noțiunea ca atare rămâne din partea Rusiei – de a sincroniza retragerea trupelor rusești cu soluționarea politică a conflictului, soluționare printr-un statut special pentru Transnistria.”

Europa Liberă: Experții spun că ar fi un lucru dăunător să se condiționeze acordarea unui statut de retragere a trupelor rusești de pe teritoriul Republicii Moldova.

Vladimir Socor: „În primul rând, este contrar dreptului internațional, deoarece dreptul internațional recunoaște suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, fără condiții impuse de o terță parte. Asemenea condiții ar fi, de exemplu, modificarea Constituției Republicii Moldova sau acordarea unui statut special unei părți a Republicii Moldova. Acestea sunt condiționări impuse de Rusia și demonstrează faptul că Rusia în realitate nu recunoaște suveranitatea Republicii Moldova. O recunoaște pe hârtie, dar în practică Rusia împiedică Republica Moldova să exercite acea suveranitate pe care Rusia o recunoaște pe hârtie; o împiedică, în primul rând, prin prezența militară rusească și prin sponsorizarea unei forțe militare proprii a Transnistriei, și prin instalarea și protejarea conducerii de la Tiraspol, instalată din afară și susținută, inclusiv economic, de către Moscova.”

Europa Liberă: Dar ce să înțelegem atunci când șeful diplomației, Aureliu Ciocoi, spune că poate fi luată în considerare și transformarea misiunii actuale de pacificare, pe care însă a pus-o în legătură cu soluționarea finală politică a conflictului?

Vladimir Socor: „Da, tocmai această legătură la care vă referiți Dvs. reprezintă, de fapt, ideea sincronizării, fără să pronunțe cuvântul „sincronizare”, dar vă reamintesc că sincronizarea a fost acceptată de către Republica Moldova încă de la mijlocul anilor ‘90. Din 1994 sau ‘95, dacă îmi amintesc corect, Republica Moldova a acceptat principiul sincronizării retragerii trupelor rusești cu soluționarea politică a conflictului din Transnistria prin adoptarea unui statut special. Deci, Republica Moldova într-o poziție de slăbiciune, chiar de incompetență, aș spune, a acceptat acest principiu de atunci încoace. Partenerii internaționali ai Republicii Moldova – și nu mă refer la Rusia, mă refer la partenerii occidentali – nu pot fi mai pro-Moldova decât este Moldova însăși.

Republica Moldova a făcut niște cedări unilaterale grave, mult mai grave decât cele consimțite vreodată de către Georgia sau de către Ucraina într-o asemenea situație. De fapt, nu mai avem – de mult timp – nu avem un front comun între Republica Moldova, Ucraina și Georgia, victime deopotrivă ale conflictelor declanșate de către Rusia. Republica Moldova de mulți ani, de decenii, de fapt, a ieșit din acest front comun prin cedări unilaterale față de Rusia, consimțite încă din anii ‘90.”

Europa Liberă: Dar de ce nu se deschide totuși acest coș trei al negocierilor privind statutul politic special al regiunii transnistrene ca parte componentă a Republicii Moldova? De ce atât de greu se ajunge la acest aspect?

Vladimir Socor: „Conform logicii impuse de Moscova și acceptate de către Republica Moldova de multă vreme încoace, trebuie întâi construită încrederea între cele două maluri prin măsuri de ordin social, economic și umanitar și abia după aceea să se treacă la ceea ce se numește coșul al treilea – rezolvarea problemelor politice și de securitate.

Atâta timp cât Rusiei nu-i va conveni să rezolve acest conflict, Rusia va impune această logică – întâi probleme social-economice, umanitare, abia apoi probleme politice și de securitate. Iar Rusiei nu-i convine să rezolve conflictul în viitorul previzibil, deoarece nu-l poate rezolva în favoarea ei, dar preferă să mențină Transnistria ca un cap de pod rusesc. Și subliniez faptul că Republica Moldova de multă vreme a acceptat această logică, iar guvernarea actuală nu aduce nimic nou în această privință, guvernarea actuală pur și simplu moștenește politica și cedările consimțite de guvernările anterioare. Acum să vedem ce s-ar întâmpla dacă s-ar deschide coșul al treilea, dacă am începe să discutăm despre problemele politice și de securitate. Atunci imediat ar veni în discuție conținutul concret al unui statut special al Transnistriei drept precondiție pentru a discuta și a aplica retragerea trupelor rusești. Mă întreb dacă opinia publică din Republica Moldova conștientizează faptul că nu depinde de Chișinău să acorde un statut special Transnistriei.

Conform logicii procesului de negocieri, repet, impuse de Rusia și acceptată de multă vreme de către Republica Moldova, conținutul statutului special trebuie negociat pe bază de egalitate între Chișinău și Tiraspol. Aceasta înseamnă fie un statut special pentru Transnistria, care ar paraliza Republica Moldova din interior, fie continuarea situației actuale de conflict nerezolvat, dacă Chișinăul nu consimte la cedări fatale pentru Republica Moldova. Și, de fapt, atâta timp cât nu avem stat de drept în Republica Moldova, nicio reglementare scrisă pe hârtie nu va funcționa în practică așa cum e scrisă. Reglementarea va fi un subiect de înțelegeri neformale, netransparente între diferiți actori politici pe malul drept și pe malul stâng al Nistrului în lipsa unui stat de drept.”

Europa Liberă: Iar între timp, autoritățile de la Chișinău, atât președintele Igor Dodon, cât și șeful diplomației, Aureliu Ciocoi, chiar în discursul de la ministeriala OSCE a vorbit și despre noul concept de politică externă echilibrată a Republicii Moldova, care înseamnă disocierea de confruntările geopolitice, dar mai cu seamă necesitatea găsirii celei mai bune formule pentru un statut de neutralitate recunoscut internațional, care este deja prevăzut în Constituția Republicii Moldova și, așa cum spune ministrul de externe moldovean, poate fi bazat pe cele mai bune exemple, inclusiv ale țărilor membre ale OSCE. De ce această insistență a recunoașterii pe plan internațional a neutralității și dacă va exista vreun răspuns din partea vreunui stat la această solicitare a Chișinăului, dl Socor?

Vladimir Socor: „Aici avem trei chestiuni care trebuie examinate fiecare în parte. Întâi: problema munițiilor de la Cobasna, ridicată de către dl ministru Ciocoi în discursul său, dânsul a cerut măsuri pentru evacuarea sau distrugerea acestor muniții periculoase de pe teritoriul Republicii Moldova. Știm că Rusia a făcut propuneri în acest sens, așteptăm să vedem conținutul concret al propunerilor rusești. Problema următoare este cea a neutralității.

Președinția dlui Igor Dodon și ca atare și guvernarea actuală și-au modificat concepția privitoare la neutralitate, nu se mai discută despre garantarea neutralității, se conștientizează faptul că garantarea este complet iluzorie și nu va exista niciodată, se vorbește despre recunoașterea internațională a neutralității. Eu nu am nicio alergie de ordin ideologic față de ideea de neutralitate și de asemenea pot să înțeleg foarte bine afirmația dlui ministru Ciocoi precum că Republica Moldova nu dorește să participe la confruntări geopolitice. Foarte adevărat! Republicii Moldova nu-i sunt pe măsură confruntări geopolitice. Republica Moldova are atâtea probleme pur și simplu disperate de organizare internă și dezvoltare internă, încât numai de geopolitică nu-i arde. Care ar fi foloasele recunoașterii internaționale a neutralității? Garantată neutralitatea nu va fi la nivel internațional, este exclus așa ceva.

Care ar fi foloasele unei recunoașteri negarantate a neutralității? Trebuie să căutăm explicații dacă ar fi folositoare Republicii Moldova o recunoaștere internațională a neutralității, dar negarantată. Ce ar aduce în plus? Care ar fi valoarea adăugată? Care ar fi beneficiile? Eu nu știu. Mă întreb, personal nu le văd, dar se poate discuta despre ele. Problema neutralității este o chestiune care poate fi în mod legitim discutată. Deocamdată nu a fost analizată în mod serios. Se vorbește despre ea la conferințe internaționale de către politicieni în fraze generale, dar ea se cuvine a fi analizată în mod serios de către specialiști.”