Your browser doesn’t support HTML5
Europa Liberă la week-end Cristian-Filip Lipcanu
Cristian-Filip Lipcanu s-a născut la 24 august, 2009, Chișinău. Este elev al clasei a 4 -a la Liceul Teoretic Mircea Eliade din capitală.
Luni
Pentru mine săptămâna începe așa cum probabil începe pentru mii și mii de copii din Moldova, cu sculatul, cu spălatul pe dinți și cu toate celelalte, uneori cu nervi. Până la 7.30. Pentru la ora 7.30 trebuie să ieșim foarte repede din casă. Tata zice că avem nevoie de câteva minute în plus pentru a nu intra în ambuteiaj. Câteva secunde și gata am întârziat. Pe la 7.45, obligatoriu, e deja un fel de tradiție, eu, mama și tata ascultăm în mașină concursul ,,Ai cuvântul”. De obicei noi ghicim mai multe cuvinte decât participantul la concurs, ceea ce ar însemna că suntem cei mai deștepți din mașina noastră. La școală suntem fix la 7.57. Îmi salut colegii și toți o salutăm pe doamna noastră învățătoare, îi spune Larisa Prisăcaru, probabil ați auzit de ea pentru că e profesoară cunoscută. Mie, sincer să vă spun, mi-e dragă de profesoara mea, pentru că pur și simplu mi-e dragă, nu știu exact cum de explicat lucrul acesta, dar doamna, de când vin eu la acest liceu, m-a învățat doar de bine și mi-a fost ca un fel de părinte, chiar.
Nu știu de ce adulții spun că lunea e zi grea, adică știm noi câte ceva, dar pentru copiii e o zi ca toate zilele – ore, teme, teste și după ore. După ore, rămânem la program, ori fiecare merge la alte ocupații. Eu lunea după-amiază merg la fotbal de exemplu, la clubul ,,Gloria” de la Botanica. Acolo, antrenorul, domnul Vasile Țepordei, vrea să facă din noi să fim toți ca Messi, dar până la asta mai este. Eu nu știu dacă voi juca vreodată la Barsa sau la Real Madrid, eu deocamdată vreau să mă mișc și să comunic cât mai mult cu băieți de-alde mine.
Marți
Marți, imediat după ore, eu merg să cânt la acordeon. Știți ce înseamnă acordeon? Numai să nu credeți că e un instrument muzical ca toate instrumentele. E la Centrul de creație Lăstărel, în apropiere de Ambasada Americii. Acolo marția și miercurea la amiază mă așteaptă domnul Alexandru Brăgută, profesorul meu de acordeon. De circa patru ani mă așteaptă ca să-mi spună de fiecare dată că numai prin muncă voi reuși. Eu încă nu mă consider un mare maestru la acest instrument, dar de cântat încerc să cânt. De Crăciun am fost la nanu Arcadi, unde am avut primul meu concert. Circa zece oameni mi-au aplaudat, drept că, numai nanu pricepe în muzică. Am câștigat și niște bani din cântat, pentru prima oară. Toți de jur împrejur îmi spun că sunt bravo, în sens că am ales acordeonul. Poate, numai că majoritatea care mă laudă habar nu au ce-s acelea game, arpegii și cât sunt de grele. Recunosc au fost și zile când plângeam și cântam. Domnul Alexandru vrea noi să știm nu doar cântecele să cântăm. El vrea noi să pricepem serios în muzică.
Miercuri
Miercurea e zi cu mai multe activități, adică cu toate trei – lecțiile, acordeonul la prânz și fotbalul de seară. De obicei le reușim pe toate, asta în cazul în care nu stăm cu orele în trafic. A merge pe pod spre Botanica, uneori e un coșmar. După fotbal pregătesc lecțiile pentru joi, tot pachetul, adică istoria, matematica și engleza. Apropo, Liceul nostru se numește român-englez, iată de ce avem engleza mai multe zile pe săptămână, cu doamna Diana Ganaciuc. Acum toți învață engleza și toți absolvenții liceului nostru știu a vorbi fluent. Rusa deocamdată e opțională. Am înțeles că, pe timpuri, totul era invers. Mie mi se pare că trebuie de știut și rusa. La mine în casă e așa: mama știe engleza, tata franceza, iar eu trebuie să știu tot. Mi-ar plăcea să cunosc și germana.
Joi
Este o zi obișnuită, un fel de pauză pentru că lipsește și sportul și muzica. Unde mai pui că, pentru vineri nu prea avem cine știe ce multe de pregătit pentru acasă. Așa că, îmi permit, ori să mergem cu băieții la fugărim puțin porumbeii în scuarul Catedralei, ori să stau puțin în telefon. Ei, puțin e puțin spus. Câteodată mai exagerez, recunosc. Știu că prea mult telefon mobil dăunează. Știu pentru că mi se spune de multe ori lucrul acesta, părinții uneori mă și ceartă. Bine, eu abuzez, dar cu măsură, dacă se poate de spus așa ceva. Să știți că acum majoritatea copiilor stau mult cu nasul în telefon, pe jocuri. Vom crește mai mari și, probabil, ne va trece și acest obicei prost. Pe de altă parte, eu văd că și maturii stau numai cu nasul în telefon.
Vineri
La școală vinerile sunt zile puțin mai specifice, în sens că doamna învățătoare ne organizează altfel lecțiile, suntem mai liberi și mai degajați. Citim în grupuri, facem proiecte de grup, meșterim câte și mai câte, iar câteodată privim filme tematice, filme bune, cum ar fi de exemplu ,,Milica”. Apropo, Emilia Jereghi este colega noastră de clasă. Și trebuie să vă spun că multe dintre colegele mele de clasă și de bancă chiar au ajuns pe scenele mari, la concursuri internaționale, da-da, de exemplu Bianca Oanța sau Smaranda Burlacu. Bineînțeles că noi ne bucurăm pentru succesele lor. Băieții mai mult cu sportul, știți cum e, ca băieții. Dar sunt și băieți care cântă la pian. Iar Vlaicu este campionul Moldovei la șah, deocamdată între elevi.
Sâmbăta
Sâmbăta dimineața, deseori ai mei mă scot în parc. Asta dacă nu plouă. Spun că face bine la sănătate. Ora de aer curat. Eu cunosc fiecare metru pătrat din Parcul Valea Trandafilor. Copilăria mea este strâns legată de acest parc. Și-mi place să merg acolo, mai cu seamă acum, după renovare.
Uneori sâmbăta mergem la bunici. Tata zice că e nevoie de un sat ca să crești un copil sănătos din toate punctele de vedere. E bine să ai bunei în viață. Ai mei au niște probleme de sănătate, chiar destul de grave. Oricum, eu mă duc la ei în sat cu cea mai mare plăcere, mai ales vara, să-i văd, să-i ajut în măsura posibilităților și să mă întâlnesc cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei - Emanuel, din satul Paicu, Cahul, căruia îi zic Emi, dar el nu se supără. În sat, noi copiii simțim altă libertate, alt aer. Nu există semafoare care să ne spună când și pe unde trebuie să mergem. Tu decizi. Acolo dacă ai posibilitatea de a fura niște harbuji, tot tu hotărăști.