Uluitoare imagini color, puse la dispoziție recent în rezoluție înaltă de un muzeu francez, surprind o mare parte a lumii când aceasta era pe cale să fie schimbată de tehnologie și geopolitică, acum 100 de ani.
Această imagine a unui tânăr sârb tranșând o oaie în 1913 la Krușevaț, centrul Serbiei, este una din zecile de mii de fotografii istorice color puse recent la dispoziție în rezoluție înaltă de Muzeul Albert Kahn.
Trei femei fotografiate la Openica, în ceea ce este acum Macedonia de Nord, în 1913.
Muzeul, situat în vestul Parisului, a fost redeschis în aprilie după o renovare de mai mulți ani, în cadrul căreia a fost dotat și cu un portal digital.
Lunetist senegalez fotografiat fără arma sa la Fez, în Maroc, 1913.
Aproximativ 72.000 de fotografii cu rezoluție înaltă dintr-un proiect numit Arhive ale Planetei au fost puse la dispoziție online pentru descărcare de către muzeul de la Paris.
Băiat păstor catolic în sudul Bosniei 1912.
Înainte, aceste imagini puteau fi văzute doar în calitate proastă pe un website în care era greu de navigat.
Biserica Parohială Orășenească din Budapesta în 1913. În fundal se văd arcadele Podului Elisabeta, distrus în al Doilea Război Mondial. În zilele noastre, un pod suspendat simplificat trece Dunărea în același loc.
Proiectul Arhive ale Planetei a fost lansat în 1909 de bancherul francez Albert Kahn imediat după ce autocromia, prima tehnologie de film color viabilă, a devenit disponibilă comercial.
Vânzători de semințe pe o stradă pietruită din Priștina, în ceea ce azi este Kosovo, 1913.
Kahn a fost un mare bancher al Franței, care și-a pus la bătaie mare parte din avere pentru proiecte filantropice.
Două dansatoare din Sevilla, Spania, 1914.
Cu ambițiosul său proiect fotografic, Kahn a încercat să documenteze lumea când aceasta era transformată de globalizare.
Sârb cu fiul său la Konjic, Bosnia, 1912.
În unele cazuri, fotografii lui Kahn au făcut primele poze color în țările în care lucrau.
Bărbat pozat lângă cuptorul comunal, la Openica, în ceea ce e acum Macedonia de Nord, 1913.
Jean Brunhes, directorul proiectului lui Kahn a spus despre Archivele Planetei că „folosesc instrumente ce tocmai s-au născut, pentru a surprinde și păstra fapte ale unei planete care stă să moară”.
Femeie catolică din Sarajevo, Bosnia, aratându-și tatuajele în 1912. Obiceiul tradițional catolic din Bacani al tatuajelor la femei a dispărut sub comunism în Iugoslavia după al Doilea Război Mondial.
O duzină din cei mai buni fotografi ai Franței au fost angajați de Kahn să călătorească în toată lumea cu misiunea de a „păstra o dată pentru totdeauna aspecte, practici și activități umane a căror dispariție fatală e doar o chestiune de timp”, a explicat bancherul.
Cai păscând pe un deal la Openica, în ceea ce e acum Macedonia de Nord, 1913.
Un purtător de cuvânt al Muzeului Albert Kahn Museum spune că arhiva refăcută online va „permite descoperirea unei vaste selecții de lucrări”.
Bărbat în costum traditional la Kestri, Grecia, în 1912. Fotograful spune că bărbatul avea cel puțin 1,80 metri înălțime.
Purtătorul de cuvânt a adăugat că „refolosirea imaginilor este încurajată ferm, din cauza disponibilității online a unei mari părți a colecțiilor grație licenței Creative Commons”.
Santinelă la ambasada sovietică din Ankara, Turcia, pe 30 decembrie 1922, ziua înființării Uniunii Sovietice.
Tehnologia de film color autocromă folosită de fotografii lui Kahn a fost introdusă în Franța în 1907 și a devenit imediat o senzație.
Tăbăcar pe malul unui râu din Skopje, în ceea ce e azi Macedonia, 1913.
Un comentator nota în 1908 că tehnica autocromă reproducea „culorile naturii în cel mai uimtor de realist mod”.
A family in Paris in 1914.
Filmul autocrom utiliza milioane de „pixeli” din granule de amidon din cartofi presate într-o emulsie pentru a crea fotografii color.
Bărbați înarmați aparent păzind o farmacie armenească din Adana, în ceea ce e astăzi estul Turciei, în 1919. Legenda originală a pozei spune: „Siria, Adana, farmacie armenească”.
Nuanțele pastelate, ușor pătate, ale imaginilor autocrome au fost descrise ca fiind de „culoarea viselor”.
Vânzător de limonadă la Belgrad, Serbia, în iarna lui 1913.
Legenda originală a fotografiei de mai sus spune că cele două butoiașe cu limonadă erau vopsite în culori vii albastru, roșu și alb ale steagului sârb, iar asta arată că fotografiile autocrome aveau culori semnificativ estompate în comparație cu realitatea.
Armean de la Djulfa, în ceea ce azi e Azerbaijan, 1927.
Plăcile fotografice autocrome erau ușor de folosit, dar scumpe și dificil de expus.
Tronul Naderi din Iran fotografiat în Palatul Golestan de la Teheran în 1927. Tronul încrustat cu pietre prețioase e vechi de aproximativ 300 de ani și a fost folosit ultima dată la încoronarea Șahului Mohammad Reza Pahlavi în 1967. La ora actuală se află într-un depozit.
Principalul dezavantaj al tehnologiei autocrome, spun cei care au folosit-o, era sensibilitatea scăzută la lumină, și din cauza asta era nevoie de timpi lungi de expunere.
Un „ascet călător” cu trupul dat cu cenușă și un companion la Lahore, în ceea ce azi e Pakistan, 1914.
Timpii de expunere pentru pozele autocrome durau secunde întregi, chiar în zilele luminoase, iar asta însemna că scenele în mișcare pe străzile aglomerate erau imposibil de surprins în mod adecvat, iar portretele aveau nevoie de posturi de pozat stricte.
Fată din Vladaya, Bulgaria, 1918.
Fotografii angajați de Kahn au călătorit în mai mult de 50 de țări, unde au făcut 72.000 de poze color, și au înregistrat aproximativ 100 de ore de film alb-negru.
Inginerul H. Sassey, a cărui naționalitate nu e dezvăluită, în fața cortului său, în timpul unei expediți de prospectare pentru Liniile Ferate Afgane, în 1928. Încercările de la începutul secolului 20 de a construi linii de cale ferată în Afganistan au fost abandonate în mare parte din cauza tulburărilor sociale.
Înregistările pe film erau folosite de fotografii lui Kahn pentru a surprinde viața de zi cu zi pe care fotografiile color erau incapabile să o imortalizeze într-o imagine clară.
Statuia Muncitorului și a Colhoznicei din oțel inoxidabil deasupra Senei, la Paris. Monumentul a fost piesa centrală a pavilionului URSS de la Expoziția Universală organizată la Paris în 1937.
Kahn a fost forțat să pună capăt proiectului său fotografic imediat după ce Marea Depresiune a zguduit piețele financiare ale lumii.
Vedere aeriană a monumentului Muncitorului și a Colhoznicei, în stânga, înfruntând Vulturul Imperial de pe Pavilionul Germaniei Naziste, în dreapta. La patru ani după realizarea acestei fotografii în 1937, Hitler a lansat Operațiunea Barbarossa, de invadare a Uniunii Sovietice.
Kahn a dat faliment în 1932. A încetat din viață în 1940, curând după ce forțele naziste au ocupat Franța.
Se spune că proiectul vizual pe care el și fotografii lui l-au lăsat posterității conține câteva din cele mai importante fotografii color făcute vreodată.
Articol scris de Amos Chapple. Traducere de Lucian Ștefănescu.