Cultura la frontieră | Cu Igor Cobileanski, un cineast pasionat de conflictul dintre„omul mic” și „lumea mare”

Igor Cobileanski, scenarist și regizor de film

Pentru că este stabilit de ani buni la București, unde are o intensă activitate de scenarist și regizor de film, odată venit la Chișinău, nu puteam rata întâlnirea cu Igor Cobileanski.

A debutat ca actor în 1988, în filmul „Durerea”, după scenariul lui Emil Loteanu, alături de Svetlana Toma, Vasile Brescanu ș.a. A urmat studiile la Facultatea de Regie Film și TV din cadrul Academiei de Teatru și Film din București (1991-1995).

Igor Cobileanski este un cineast care, după spusele sale, se încadrează în perioada marilor crize din anii ‘90, când industria filmului nu funcționa în Moldova. Întors de la București, pentru Igor Cobileanski o șansă mare a fost să colaboreze cu „Casa lumea deschisă”, fondată de Lorina Bălteanu, președinta SOROS Moldova, care reușise să-i motiveze și pe alți tineri: Marin Turea, Leontina Vatamanu, Sergiu Babără ș.a. să rămână în meserie,să nu se piardă în activități străine de vocația lor.

Și-a adunat un palmares impresionant ca regizor și scenarist. Filme artistice: „Când se stinge lumina” (2005), „Sașa, Grișa și Ion” (2006), „Plictis și inspirație” (2007), „Tache” (2008), „La limita de jos a cerului” (2013), „Afacerea Est” (2016). A realizat, de asemenea, mai multedocumentare și un serial de acțiune pentru HBO.

Igor Cobileanski pune la îndoială teza că noii cineaști moldoveni ar imita „noul val” al cinematografiei românești: au altă tematică, altă stilistică, altă filozofie, încă-și mai caută reperele, felul de a povesti. Dar, sigur, ceea ce îi face să semene cu confrații lor din dreapta Prutului este dorința de afirmare, lipsa de complexe, ambiția.

L-am întrebat ce-ar învăța un tânăr pasionat de film la școala de cinema din București?:

„Este șansa de vedea opere de mare valoare din istoria filmului. Facultatea de Cinema din București, poate și cea de la Gdansk, sunt singurele din Europa care încă mai filmează pe peliculă și astfel poți cunoaște „chimia celuloidului”. Meseria asta nu se rezumă doar la cinemaul digital, este o îndeletnicire mult prea costisitoare, dar și aducătoare de satisfacție pentru directorii de imagine”.

Mai spune Igor Cobileanski: „O cameră de filmat nu este decât extensia talentului tău. În același timp, ce vezi tu prin obiectiv, nu e ceea ce filmează camera, pentru că există o oglinda care-ți trimite imaginea prin obiectiv și imaginea... produce magie.” O cameră de filmat poate releva fațetele ascunse ale realității, cum i se întâmplă fotografului din „Blow-up”, filmul-cult al lui Michelangelo Antonioni.

A face film este un lucru extrem de complicat, pentru că presupune nu doar viziunea ta ca regizor, dar și o comunicare foarte specială cu alți meseriași încadrați în producția unui film: scenografi, directorii de imagine, operatorii de sunet... Ei ar trebui să vibreze cu gândurile tale, să rezoneze cu conceptul tău.

Despre sursele de inspirație ale lui Igor Cobileanski „Întotdeauna m-au fascinat oamenii care aparent nu au ce spune, aparent insignifianți. Există o presiune permanentă pe umerii lor, presiune care îi face cumva să dispară, să rămână striviți în acest conflict pe care îl are „omul mic” cu „lumea mare”.

L-am întrebat pe Igor Cobileanski despre proiectele viitoare, de pildă, dacă nu ar dori să abordeze trecutul recent, sovietic, cenzura, represiunea mai subtilă a regimului la adresa intelectualilor în anii 70-80. Răspunsul său este afirmativ:

„Aș face un film despre formația de muzică ușoară „Noroc”. Ar fi un film foarte muzical, dar și foarte dramatic, pentru că acolo sunt niște oameni care au avut de suferit foarte mult: și pe dimensiunea creativă, și cea politică și cea socială”.

Își dorește, de asemenea, să ecranizeze romanul Lorinei Bălteanu, „Legată cu funia de pământ”, al cărui personaj, o fetiță, este un martor excepțional al dramelor din satul basarabean.

Discutăm cu Igor Cobileanski și despre educația prin cinema, un proces complex, care începe din copilărie, când se pun bazele, se implantează dragostea, empatia, solidaritatea cu semenii tăi. Or, filmul este un mijloc puternic de a cultiva aceste calități.

Vă invităm să priviți dialogul nostru cu Igor Cobileanski și să-i vedeți filmele, artistice și documentare.

📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te