Cum a decurs singura întâlnire a unui președinte moldovean cu regina Elisabeta a II-a

„Dacă țin bine minte, regina a elogiat vinurile moldovenești”, își amintește fostul redactor la Secția română a BBC World Service despre întâlnirea din 1996. Președintele moldovean cu soția au făcut atunci o vizită neoficială în Marea Britanie, fiind primiți de regină la Palatul Buckingham.

„Mi se pare că regina le-a făcut un cadou, le-a dat în dar portretul ei și al prințului Philip”, spune fostul redactor al BBC. Astăzi în vârstă de 78 de ani, Dorian Galbinski, după numele de microfon Dorian Galor, a tradus și la prima întâlnire cu regina a primului diplomat moldovean la Londra, Tudor Botnaru, în 1995. Până atunci, mai tradusese o singură dată pentru Elisabeta a II-a din română, în 1978, când a fost în vizită la Londra Nicolae Ceaușescu.

De vorbă cu jurnalistul Dorian Galbinski, cel care a tradus la întâlnirea reginei Elisabeta a II-a cu Mircea Snegur

Despre vestea morții reginei

Europa Liberă: Locuiți în Marea Britanie cea mai mare parte a vieții, ați devenit cetățean britanic, ați lucrat multă vreme în secția de limbă română a BBC World Service, ați tradus pentru regina Elisabeta a II-a. Cum ați primit vestea despre moartea reginei?

Dorian Galbinski: Cu mare tristețe. N-a fost o surpriză, pentru că, lucrând atâția ani în mass-media, știm să traducem semnele și primul semn că ceva nu e în regulă a venit cu trei zile înainte, când s-a anunțat că, din cauza unor probleme de mobilitate, Majestatea Sa nu se poate întoarce la Londra ca să primească demisia primului ministru demisionar, Boris Johnson, și s-o însărcineze pe Liz Truss cu formarea noului cabinet.

Deci, am știut că, dacă regina cu trecutul ei de puternic simț al datoriei, nu poate veni la Londra, nu se poate deplasa, înseamnă că e mai grav decât ni se spune. Apoi, a doua zi, după această întrevedere cu primul ministru, regina trebuia să aibă un fel de conferință, care a fost amânată.

Ieri, când s-a anunțat dimineață că regina este sub supraveghere medicală, mi-am dat seama că e mult mai grav decât credeam, pentru că aproape niciodată nu se dau comunicate medicale despre starea sănătății reginei. Și chiar i-am spus soției, ieri pe la prânz, zic: „Cred că astăzi se anunță decesul reginei, pentru că trebuie să fie foarte grav”. Și așa a fost.

Deși regina având 96 de ani, toată lumea se aștepta ca sfârșitul să vină la un moment dat, curând, totuși a fost o senzație de șoc și care s-a exprimat cel mai bine prin venirea a sute de persoane azi-noapte, pe frig și ploaie, în față la Palatul Buckingham, la reședința regală de la Windsor, lângă Londra, la Balmoral, castelul din Scoția, unde se afla regina. Sute de persoane care au venit și au adus buchete de flori, au fost filmate plângând. Este, totuși, încheierea unei epoci.

Regina a domnit 70 de ani, cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii. Și nu-i vorba aici numai de longevitate, este vorba de acest simț puternic al datoriei și de identificarea reginei cu supușii ei. Nu cred că un alt monarh, din trecut sau din viitor, cât va mai dura monarhia, va avea același simț al datoriei și faptul că (eu sunt convins că se simțea foarte prost în ultimele săptămâni) a insistat, totuși, să-l primească pe primul ministru, când putea foarte bine să delege această sarcină prințului Charles, cum era atunci. Nu! A ținut să fie ea până în ultima clipă, până când nu s-a mai putut.

Deci, pentru acest simț al datoriei și pentru această abnegație și devoțiune pentru populație a fost adorată timp de 70 de ani, cât a domnit.

De vorbă cu jurnalistul Dorian Galbinski, cel care a tradus la întâlnirea reginei Elisabeta a II-a cu Mircea Snegur

Despre întâlnirile reginei cu primii demnitari moldoveni

Europa Liberă: Sunteți unicul om care a participat la întâlniri ale reginei Elisabeta a II-a cu demnitari moldoveni, ca traducător...

Dorian Galbinski: A mai fost o colegă care a însoțit un demnitar moldovean la regină, Alexandra Ionescu, pe numele ei de microfon Ruxandra Obreja, fosta mea colegă de la BBC. Dar, da, e adevărat...

Europa Liberă: Ne puteți spune cine au fost acești demnitari moldoveni?

Dorian Galbinski: Îmi pare rău că am uitat numele. N-am ținut niciodată un jurnal, n-am luat note, a fost primul ambasador al Republicii Moldova în Marea Britanie. Cred că era...

Europa Liberă: Tudor Botnaru?

Dorian Galbinski: Așa, exact, Tudor Botnaru.

Europa Liberă: Iar cel de-al doilea demnitar moldovean pentru care ați tradus la o întâlnire cu regina a fost primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur.

Dorian Galbinski: Da, președintele Snegur și cu soția au venit chiar înainte de alegerile pe care dl Snegur le-a pierdut. Au făcut o vizită neoficială în Marea Britanie și o vizită neoficială la Palatul Buckingham, unde au fost primiți de regină și mi se pare că regina le-a făcut un cadou, le-a dat în dar portretul ei și al prințului Philip, dacă țin eu bine minte.

Europa Liberă: Vizita ambasadorului Botnaru a avut loc în 1995, iar vizita lui Mircea Snegur – spre sfârșitul lui 1996. Ne puteți spune cum a decurs întâlnirea președintelui Snegur cu regina?

Dorian Galbinski: La o întâlnire protocolară nu se ating subiecte politice în general, o vizită de curtoazie, în definitiv. Dacă țin bine minte, regina a elogiat vinurile moldovenești, generalități, cum se vorbește la asemenea întâlniri.

Volumul lui Dorian Galbinski Viața trece ca un glonț (Humanitas, 2021) este câștigătorul primei ediții a Premiului „Romulus Rusan“ pentru cartea de literatură a memoriei (2022).

Europa Liberă: În timpul scrierii ultimei dvs. cărți, Viața trece ca un glonț, apărută recent, ați rebobinat cu siguranță multe amintiri. Ce vă amintiți din atmosfera întâlnirii lui Mircea Snegur cu regina, dacă vă amintiți gesturile celor doi, a fost o atmosferă degajată sau dimpotrivă?

Dorian Galbinski: În general, atmosfera era foarte degajată. După primele secunde, când timiditatea de la început, pentru că ești intimidat, totuși, când intri pentru prima dată la regină, dar ea avea talentul ăsta de a te face să te simți în largul tău foarte rapid. Era, cum spun englezii, cu capul pe umeri și picioarele pe pământ, putea să te facă să uiți că vorbești cu regina Marii Britanii. Deci, după primele secunde de timiditate, atmosfera a fost extraordinar de degajată.

Europa Liberă: Ați spus că regina auzise de vinurile moldovenești. Ce altceva știa despre Republica Moldova la acea vreme, din ce vă amintiți?

Dorian Galbinski: Asta-i că au trecut mulți ani și, nenotând nimic, nu-mi mai amintesc foarte multe, dar era despre ce speră moldovenii să le aducă viitorul, cum merge noua democrație, lucruri de genul acesta.

Imagini din viața Reginei Elisabeta a II-a

Despre plimblatul cu caleașca regală în compania ambasadorului moldovean

Europa Liberă: Ați avut doar trei ocazii să traduceți din engleză în română și invers pentru regina Elisabeta a II-a. Prima a fost în 1978, când Nicolae Ceaușescu a vizitat Marea Britanie. Ce sentimente ați avut atunci când a trebuit să traduceți în română pentru vorbitori de română care nu veneau din România, ci de altundeva, reprezentanți ai altei țări?

Dorian Galbinski: Absolut nicio problemă. Eu chiar glumeam cu oficialitățile de la Ministerul de Externe că știu o limbă în plus, adică pe lângă română știu și limba moldovenească.

Dar atunci când a venit dl Botnaru – vreau să fac o mică paranteză – a fost cazat la un hotel foarte bun din Londra și tradiția este că diplomații, când își prezintă scrisorile de acreditare, vin la palat în caleașca trimisă de regină. Eu m-am prezentat la hotelul dlui Botnaru dimineața, eram în costum de gală, un frac, dumnealui la fel, ne-am urcat în trăsura trimisă de Majestatea Sa, era o zi călduroasă de vară, dacă țin eu bine minte, Londra plină de turiști și trecea această caleașcă deschisă și noi doi în frac pe pernele caleștii, sute de oameni ne-au fotografiat, fără să știe cine suntem, și sunt convins că mai există poza noastră pe șemineurile multor japonezi, turiști americani sau din alte țări. Și așa am ajuns la palat în caleașca trimisă de Majestatea Sa.

La prima ocazie, cu ocazia vizitei președintelui României, Nicolae Ceaușescu, am fost traducătorul familiei regale, dar n-am tradus pentru Majestatea Sa, am tradus pentru prințesa Ana, pentru prințul Charles, cum se numea pe atunci, și pentru alți membri ai Casei Regale. Traducătorul lui Ceaușescu era atunci dl Sergiu Celac, care a devenit ulterior ambasador de partea română, iar de partea britanică era colegul meu de la BBC, Larry Galia. Am tradus direct pentru regină, după aceea – pentru dl Botnaru și pentru președintele Snegur.

Vă repet, dacă aș fi știut atunci, dacă aș fi avut cea mai mică intenție să-mi scriu memoriile, aș fi ținut un jurnal, dar n-am ținut niciodată un jurnal. Singurele documente pe care le mai am sunt cele de la vizita lui Ceaușescu, mai am după aceea documentarea de la vizita primarului Chișinăului la Londra, căruia i-am fost interpret, după aceea am fost interpretul dlui Lupu, când era spicherul parlamentului, am fost cu o delegație moldoveană la Belfast, timp de câteva zile, în Irlanda de Nord. Am avut foarte multe joburi de interpretare pentru delegații din Republica Moldova.

Despre faima vinurilor moldovenești în Marea Britanie

Europa Liberă: La Chișinău circulă o legendă de multă vreme despre faptul că regina ar fi comandat câteva lăzi de vin din Republica Moldova atunci, la începutul anilor ’90. Cunoașteți ceva despre aceasta?

Dorian Galbinski: Nu, dar nu m-ar mira, pentru că vinurile românești și cele moldovenești au avut și au în continuare mare trecere în Marea Britanie. La banchetul oferit de președintele Ceaușescu la hotelul Claridge's la sfârșitul vizitei sale oficiale regina-mamă, lângă care stăteam, era foarte încântată de vinurile românești. Așa că nu m-ar mira să fi comandat câteva lăzi de vin din Moldova. Oricum, acum se găsesc vinuri moldovenești în magazinele din Marea Britanie.

Despre moștenirea reginei și așteptările de la domnia lui Charles al III-lea

Europa Liberă: Ce moștenire rămâne în urma reginei?

Dorian Galbinski: O moștenire lungă și foarte bogată. Chiar azi-dimineață se spunea la radio că regina a pus litera „U” în denumirea Marii Britanii, United Kingdom, adică ea a fost liantul care a ținut toate aceste state în Regatul Unit; ea a fost coeziunea pentru Țara Galilor, Anglia, Scoția și Irlanda de Nord. Se aduc elogii la superlativ în legătură cu ea, cu rolul pe care l-a jucat la menținerea unității Marii Britanii, a Regatului Unit. Primul ministru a caracterizat-o, ieri, drept stânca pe care s-a clădit Marea Britanie modernă. Știu, despre morți se vorbește numai de bine, dar în cazul reginei Elisabeta orice superlativ tot nu reușește să exprime ce a însemnat ea pentru Marea Britanie și cred că pentru Commonwealth și pentru restul lumii. Se încheie o epocă, într-adevăr, se încheie o epocă, care nu cred că va fi egalată din punctul acesta de vedere în istorie.

Europa Liberă: Ce așteptări există în legătură cu domnia lui Charles?

Dorian Galbinski: Nu s-au exprimat păreri, dar, dacă ne uităm la trecutul Marii Britanii, va fi continuitate. Și va fi o continuitate destul de lină, britanicii au talentul acesta organizatoric, au un talent impecabil și știu să parcurgă etapele în liniște și în ordine. Deci, nu se așteaptă mari schimbări, schimbări radicale. Sigur, prințul Charles care a devenit rege ieri, regele Charles al III-lea va avea stilul său propriu, va avea ideile sale proprii, dar nu trebuie uitat că este rege într-o monarhie constituțională. Deci, el domnește, nu guvernează.

Europa Liberă: Dle Galbinski, vă mulțumim foarte mult!

Dorian Galbinski: Cu mare plăcere!