Cum a luptat Nate Vance de partea Ucrainei și ce relație are cu vărul său de la Casa Albă, vicepreședintele SUA, JD Vance

Nate Vance (dreapta), vărul vicepreședintelui american JD Vance (colaj RFE/RL)

Nate Vance (dreapta), vărul vicepreședintelui american JD Vance (colaj RFE/RL)

Vărul vicepreședintelui SUA, JD Vance, a luptat ca voluntar timp de doi ani și jumătate în armata ucraineană. Într-un interviu pentru redacția ucraineană a Europei Libere, Nate Vance a vorbit despre participarea sa la războiul cu Rusia, dar și despre noua politică a țării sale față de Ucraina.

Conversația cu jurnalista Irina Sisak a avut loc pe 11 martie, cu puțin timp înainte ca SUA să reia ajutoarele militare pentru Ucraina, după negocierile din Arabia Saudită. În interviu, Nate Vance ia în discuție politica mai aspră a țării sale față de Ucraina, după venirea la Casa Albă a președintelui Donald Trump și explică în ce relație se află cu vărul său, astăzi vicepreședinte SUA. De asemenea - de ce riscul de a fi capturat de Rusia pe câmpul de luptă putea pune Casa Albă într-o situație delicată, așa încât a trebuit în cele din urmă să renunțe la serviciul militar în armata ucraineană.

Irina Sisak: Ce v-a făcut să vă alăturați armatei ucrainene în 2022?

Nate Vance: Bine, în 2022, nu aveam de fapt intenția de a mă alătura armatei ucrainene. Gândul meu a fost să vin și să fac, știți, muncă umanitară. Mi-am zis că sunt cam bătrân pentru a lupta. Mă gândeam că mi-a cam trecut timpul pentru așa ceva. Iar programul meu de lucru la acea vreme era de două săptămâni la muncă, două săptămâni - libere. Așa că ideea a fost că voi merge acolo și voi ajuta în vreun fel. Dacă nu reușeam să fiu de folos, atunci aș fi plecat, nu? Nu avea rost să încurc lumea.

Apoi, am început să aducem provizii la Kiev pentru unități staționate acolo, dar și ajutoare umanitare, alimente și alte lucruri pentru civilii refugiați. Au fost unele zone la nord de Kiev, cum ar fi Bucea și altele, unde am intrat după ce au fost eliberate și am văzut cu ochii mei consecințele a ceea ce făceau rușii. Așa că am început să facem antrenamente militare și, în felul acesta, am primit propuneri de a merge în Donbas. Am acceptat una dintre aceste invitații și am ajuns acolo.

Deci nu m-am uitat pur și simplu la știri și m-am trezit spunându-mi: „O să merg la luptă”. Nu așa au stat lucrurile. A fost, mai degrabă, o suită de întâmplări și, în cele din urmă, m-am alăturat batalionului Lupii lui Da Vinci.

Your browser doesn’t support HTML5

Cum a luptat Nate Vance de partea Ucrainei și ce relație are cu vărul său de la Casa Albă, vicepreședintele SUA, JD Vance

Irina Sisak: Ați vorbit vreodată despre situația din Ucraina, despre războiul din Ucraina, cu vărul dumneavoastră, vicepreședintele JD Vance? Știa el că luptați în rândurile forțelor armate ale Ucrainei?

Nate Vance: Știa. Toată familia știa. Însă eu nu am vorbit mai deloc cu familia despre asta și probabil că reticența mea a fost exagerată. A fost, mai degrabă, o chestiune de securitate. Familia mea nu este - și nici nu mă aștept să fie - preocupată prea tare de siguranța comunicațiilor. Așa că a fost una din acele situații în care am menținut comunicarea la un nivel minim. Exista desigur o modalitate de a mă contacta, dacă ar fi avut nevoie. Și nu mi s-au cerut niciodată informații specifice despre ce se întâmplă din partea vărului meu.

Irina Sisak: Niciun fel de discuție despre situație?

Nate Vance: Nu.

Irina Sisak: Ok, deci nici măcar nu știți dacă vă aproba sau nu decizia de a merge în Ucraina?

Nate Vance: Sunt destul de sigur că nu o aproba.

Irina Sisak: Ce ne puteți spune despre faptul că v-ați încheiat serviciul în armata ucraineană? Pentru că le-ați spus jurnaliștilor într-unul din interviuri: „A devenit dificil să rămân și nu-mi puteam asuma riscul de a fi capturat”. Ați primit vreo amenințare, ați avut vreun semnal că pericolul a crescut?

Nate Vance: Nu, nu a fost vorba de asta. În majoritatea interviurilor, am spus că sunt probabil o prioritate foarte scăzută pentru ruși. Adică, sunt un tip oarecare. Nu cred că vor trimite ei o unitate specială să mă captureze pe mine. Și-apoi, de ce și-ar asuma riscul de a enerva Statele Unite?

Să zicem însă că eram pe front și unitatea noastră era capturată. Ei bine, aceasta ar fi pus guvernul SUA și Casa Albă într-o situație delicată, în care rușii ar fi avut o pârghie de presiune asupra lor. Iar eu pur și simplu nu am vrut să admit așa ceva.

Irina Sisak: Cum v-a influențat această experiență a războiului din Ucraina, ca american, în ceea ce privește înțelegerea situației geopolitice din lume și mai ales a circumstanțelor în care se află astăzi Ucraina?

Nate Vance: Felul în care percep Rusia s-a schimbat semnificativ. Am văzut cât de tenace și cât de brutali sunt în a-și atinge obiectivele. Și asta mi-a schimbat perspectiva asupra Rusiei. Nu am fost niciodată un fan al Rusiei, să ne înțelegem, dar cred că eram oarecum neutru, în sensul că nu știam prea multe despre ea. Iar după ce am venit aici și am petrecut atâta amar de timp, am ajuns la concluzia că nu se vor opri. Nu vor renunța. Dar nici nu văd cum ar putea pur și simplu să treacă peste Ucraina în viitorul apropiat, să treacă cu tăvălugul peste ea și să ajungă la granița cu Polonia.

Irina Sisak: În aceste condiții, în opinia dumneavoastră, ce ar trebui să știe acum vărul dumneavoastră despre războiul din Ucraina? Poate pentru o mai bună înțelegere...

Nate Vance: Bine, nu cunosc ce știe el acum, corect? Nu știu cum percepe el situația. Așa că e greu de zis ce ar trebui să-i spun. Adică, principalul lucru, problema principală pe care nu reușesc să o explic unora din cei care vor doar ca războiul din Ucraina să se încheie cu orice preț, este că - și să nu mă înțelegeți greșit, eu vreau să se termine, dar - trebuie să se încheie pe multă vreme, într-un mod durabil. Altfel e o pierdere de timp.

Eram cu un soldat ucrainean, care mi-a explicat acest război cam așa: „Este prețul pe care îl plătim pentru păcatele părinților noștri, care au făcut concesii Rusiei la începutul anilor '90, le-au dat tot ce au vrut și ne-au slăbit. Acum, plătim pentru asta”. Dar actuala generație de soldați - desigur, nu toți, există întotdeauna opinii diferite - această generație spune: „Dacă nu rezolvăm această problemă acum, s-ar putea ca și copiii noștri să trebuiască să lupte peste 10 ani în acest război”. De aceea sunt hotărâți să continue lupta.

Desigur, știu că Elon Musk a spus: „Pentru ce luptă ei? Pentru nimic”. Dar eu zic: „Propriile case și familii nu sunt pentru ei nimic”. Iar Rusia nu se va opri. Și nu cred - cel puțin nu pare - că actuala administrație realizează faptul că Rusia nu se va opri. Indiferent de ce acorduri semnează, se vor întoarce și își vor continua agresiunea. Deci, trebuie să punem ceva aici, mai cu dinți, pentru a preveni o astfel de întorsătură.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te