Cum gestionează primăria Chișinăului criza refugiaților

Copiii refugiaților din Ucraina care s-au adăpostit în Chișinău au fost înmatriculați în instituțiile de învățământ școlar și preșcolar din capitală. Autoritățile municipale susțin că au identificat locuri în școlile cu profil ucrainean și cu predare în limba română. Viceprimarul Chișinăului, doamna Angela Cutasevici, a declarat Europei Libere că nici până astăzi primăria capitalei și guvernul nu au reușit să stabilească un dialog pe tema refugiaților. Executivul anunțase anterior că a creat două instrumente prin care sprijină autoritățile publice locale în criza refugiaților - pentru împărțirea între primării a resurselor bugetare dintr-un fond special și pentru repartizarea ajutoarele umanitare venite din străinătate.

Iată câteva din ideile formulate în dialogul purtat de Valentina Ursu cu Angela Cutasevici:

• „Reacția promptă a municipiului Chișinău la criza refugiaților a fost apreciată de toate organismele internaționale”
• „Sunt peste 3.000 de familii care au găzduit refugiați, familli care au primit acel sprijin financiar, dar numărul acestora va crește, fiindcă cererile sunt în prelucrare și validare”
• „Cei mai mulți dintre refugiați sunt aici pentru o perioadă determinată sau cumva așteaptă să se termine războiul și să revină la casele lor”
• „Criza refugiaților a acutizat anumite neclarități sau lipsa de comunicare care există între APC și APL”
• „Avem și acum 9 milioane de lei oferite de către guvern, dar real nu-i putem absorbi”
• „Avem planificată intervenția în cazul creșterii numărului refugiaților”

Cum gestionează primăria Chișinăului criza refugiaților

Angela Cutasevici: „Criza refugiaților ne-a luat prin surprindere, pentru că nici Chișinăul, nici Republica Moldova nu a avut experiența gestionării crizei refugiaților și din data de 24 februarie, când a fost declanșat acest război, primii refugiați au intrat pe teritoriul Chișinăului, noi foarte prompt am activat primul centru de cazare temporară a refugiaților. Este vorba de Centrul Moldexpo. Inițial, ne gândeam că ei au să vină să doarmă, le oferim spațiu de dormit, spălat, mâncare, dar era nevoie de intervenit prompt. De gestionarea refugiaților s-a ocupat tot managementul Primăriei Chișinău, primarul general, toți viceprimarii, toți șefii de direcții, toți angajații direcțiilor, pentru că trebuia să dezvoltăm un model viabil, ținându-se cont de necesitățile refugiaților. Și vreau să vă zic că noi am avut diverse etape ale crizei refugiaților. Primele zile au fost zile când eram și noi, și ei foarte stresați, peste câteva zile, când li s-a interzis bărbaților să iasă din Ucraina, a venit următoarea criză de acutizare a crizei, când veneau mamele singuratice cu copilașii în brațe, mamele care își lăsaseră fiii în război. Erau niște crize de alt gen și, respectiv, noi interveneam imediat. De exemplu, pedagogul social a apărut din observațiile pe care le-am avut din primele ore, am avut situații când mamele intrau cu câte 11, 17, 18 copii, dar chiar și mame cu un copil-doi erau foarte dezorientate și, respectiv, trebuia să venim cu suport în supravegherea copiilor, în protecția lor, în observarea respectării drepturilor, să fie hrăniți copiii la timp, să fie îmbrăcați, spălați ș.a.m.d., pentru că erau deseori momente când mama lăsa copilul undeva și uita de el. Deci erau situații la care trebuia pur și simplu să le facem față și noi am reușit lucrul acesta și chiar vreau să zic că reacția promptă a municipiului Chișinău la criza refugiaților a fost apreciată de toate organismele internaționale.”

Europa Liberă: Câte centre aveți astăzi?

Angela Cutasevici: „Inițial au fost dislocate pe etape, sigur că a fost mai întâi unul, pe urmă tot așa mai departe. Vreau să accentuez faptul că Primăria Chișinău a intervenit cu suport și în centrele care nu sunt gestionate de către primărie, în entități cum ar fi căminele studențești, noi și acolo am dus și paturi, și albituri, alimentația a fost asigurată prima perioadă doar de municipalitate, în parteneriat cu Asociația „MĂR”, iarăși dezvoltând modelul creat de noi. La un moment dat au fost maximum 43 de centre, dintre care 16 au fost acreditate și dislocate în instituțiile municipale. Pe moment avem un singur centru, Centrul multifuncțional Patria-Lukoil, unde avem și spații de cazare, dar și servicii pentru oamenii refugiați care trăiesc în comunitate, care trăiesc în orașul Chișinău și în suburbiile capitalei. Prima perioadă, noi am oferit suport și celor care nu trăiesc în Chișinău sau zona Chișinăului, dar având o lipsă acută de produse alimentare, de produse igienice a trebuit să ne concentrăm totuși pe acei care sunt nemijlocit în Chișinău.”

Europa Liberă: Puteți să ne spuneți dacă e cunoscut numărul exact al acestor refugiați ucraineni care au ales să rămână în Republica Moldova? Din cei aproape 100 de mii de refugiați din Ucraina, câți sunt astăzi în municipiul Chișinău?

Angela Cutasevici: „Cifrele sunt foarte diferite, nu avem o cartografiere foarte clară a acelor refugiați. Având și suprafața orașului, și numărul mare de populație, nu putem ajunge în fiecare casă să vedem dacă este vreun refugiat sau nu, respectiv noi avem niște indicatori pe care îi utilizăm. De exemplu, sunt peste 3.000 de familii care au găzduit

refugiați, familli care au primit acel sprijin financiar, dar numărul acestora va crește, fiindcă cererile sunt în prelucrare și validare. Avem 600 de copii în școli, 270 în grădinițe; avem o tabără de zi pentru refugiați cu 119 copii; avem peste 300 de copii integrați în instituțiile non-formale, în centrele de creație, în centrele extrașcolare, în centrele comunitare pentru copii și tineri. Încă un indicator important pentru noi este că la Centrul Lukoil oferim refugiaților posibilitatea de a primi ajutor umanitar în formă de produse alimentare, igienice, haine, respectiv într-o perioadă de o lună de zile noi am înregistrat 10.670 de cereri de ajutor umanitar, dintre care avem un număr de 2.963 de familii care au în îngrijire 4.589 de copii și acestor familii li s-au oferit 6.148 de pachete. Deci sunt niște indicatori care ne ajută să constatăm că numărul este destul de mare, posibil că noi nu-i avem pe toți în vizor, dar acum ne dorim să lansăm o campanie pentru comunitatea refugiaților. E vorba de campania „Ajută să te ajut”. Ne dorim, în primul rând, cartografierea copiilor.”

Europa Liberă: Pentru că trebuie să-i încadrați, în primul rând, în sistemul de protecție, după care în sistemul educațional?

Angela Cutasevici: „Exact. Mai întâi, trebuie să identificăm dacă nu cumva avem copii în situații de risc. Dacă privim din perspectiva riscului, pentru că toți copiii refugiați ar putea să fie încadrați în situații de risc, pentru că elementar, conform legii, copilul dacă are un certificat de naștere, spre exemplu, rupt, pentru a-i noștri, mă rog, se întâmplă, mergem și-l recuperăm, îi facem duplicatul, aici putem privi acest copil și aplica o altă formă de protecție, întrucât putem avea suspiciuni de trafic de ființe ori de alte forme de abuz asupra copilului. De aceea, noi trebuie să examinăm, să luăm la evidență toți copiii refugiaților, având mai multe platforme de comunicare cu ei, respectiv să-i cartografiem, după care să intervenim deja cu suport. Eu, în calitate de viceprimar, fiind responsabilă de domeniu, chiar din prima zi am solicitat suport și din partea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, căci avem nevoie de date exacte, câți copii sunt raportați la Chișinău, date de referință care ne-ar ajuta în gestionarea situației.”

Europa Liberă: Dar majoritatea dintre ei au tutelă, cei care nu sunt cu părinții?

Angela Cutasevici: „Sunt diferite categorii. Avem situații când sunt cu părinți, dar și aici nu este neapărat că toți nu sunt în zonă de risc, pot fi, fiindcă avem cazuri când copilul fiind cu mama alături, mama în urma crizei de durere pe care o are a mers în alcoolemie,

a devenit dependentă de alcool. Copilul a rămas nesupravegheat și atunci e bine că l-am identificat la timp, asta e ceea ce am identificat noi, dar astfel de cazuri nu excludem că pot fi și în comunitate. Oricum trebuie să-i luăm în evidență pe toți și, respectiv, să intervenim cu management de caz, pe unii îi vom avea la evidență după managementul de caz, conform Legii nr. 140, iar alții vor fi pur și simplu monitorizați și periodic raportați la anumite tipuri de servicii pe care le prestăm noi și a doua într-adevăr ar fi instituționalizarea lor, oferirea de oportunități și informare. Al doilea rol al acestei campanii ar fi informarea comunității refugiaților despre serviciile pe care le prestăm, pentru că ei cunosc, dar totuși e nevoie de intensificat această comunicare.”

Europa Liberă: În școli, copiii se integrează ușor?

Angela Cutasevici: „Da, copiii se integrează ușor, nu am avut dificultăți de integrare, avem două moduri de integrare a lor. E vorba de copii care sunt înmatriculați cu acte în regulă și vor să aibă și note, și finalizări, și participări la examene. Cei mai mulți dintre refugiați sunt aici pentru o perioadă determinată sau cumva așteaptă să se termine războiul și să revină la casele lor și copiii sunt înmatriculați ca audienți și atunci acolo se aplică un alt mecanism de evaluare.”

Europa Liberă: Ei merg la școlile cu predare în limba rusă?

Angela Cutasevici: „Avem copii și în școlile românești. E drept că sunt copii care au rude aici ori vin din zona Bucovinei, deci sunt copii care merg și în clase românești.”

Europa Liberă: La anumite etape au apărut și neînțelegeri între primăria capitalei și guvern pe tema refugiaților fugiți din calea acestui război. S-au aplanat aceste probleme?

Angela Cutasevici: „Criza refugiaților a acutizat anumite neclarități sau lipsa de comunicare care există între APC și APL. Era cazul să ne consolidăm, tot am încercat, au fost tentative, am avut și ședințe comune, dar s-au agravat anumite situații de comunicare, avem și acum, de exemplu, 9 milioane de lei oferite de către guvern, dar real nu-i putem absorbi.”

Europa Liberă: De ce?

Angela Cutasevici: „Pentru că există mai multe impedimente.”

Europa Liberă: Concret?

Angela Cutasevici: „Iată, bunăoară, conform mecanismelor de gestionare a crizei refugiaților centrele de plasament vor fi create și gestionate de Direcția generală de asistență socială. Respectiv, direcția noastră municipală nu are sedii și spații pe care le-ar putea gestiona, de aceea au fost conectate toate serviciile municipale unde există spații. Până și Piața Centrală are un bloc administrativ care a fost eliberat și acolo au fost create zone de cazare. Avem, de exemplu, Direcția educație, care a utilizat spațiile căminului sau Sala de sport, Direcția de cultură, care a folosit Centrul de cultură și atunci aceste entități, neavând dreptul să gestioneze criza, fiindcă e o procedură mai complicată ca să legalizăm activitatea lor, am făcut mai multe demersuri.”

Europa Liberă: Și ați primit răspuns?

Angela Cutasevici: „Am primit răspuns, însă nu a fost satisfăcută acea solicitare a noastră. Respectiv, momentele acestea cumva nu au fost înțelese, disputa aceasta a fost între mai multe autorități, nu doar la Chișinău.”

Europa Liberă: Și care e soarta acestor bani?

Angela Cutasevici: „În măsura în care am putut să-i absorbim, dar am primit un răspuns cu referire, de exemplu, la mecanismul de raportare a banilor pentru criza refugiaților, nu este inclusă transportarea refugiaților, dar mai ales în primele zile mergeau autocarele de la Direcția transport și luat refugiații și noi ofeream suport să-i deplasăm, chiar și la Iași am dus, și la aeroport, și în diferite zone. Deci, noi am avut multe alte cheltuieli adiționale decât cele prevăzute în mecanism, chiar și elementarul: camere de supraveghere, Serviciul de pază, pentru că noi am contractat Serviciul de pază, întrucât numărul de refugiați era destul de mare. La un moment dat, în spațiul de la Moldexpo noi într-o zi am avut 3.000 de oameni, dintre care unii cazați, alții erau pe teren și poliția era alături, dar era insuficientă.”

Europa Liberă: Și din 9 milioane cât ați cheltuit?

Angela Cutasevici: „Cred că peste 3 milioane.”

Europa Liberă: În rest, cele aproape 6 milioane rămase nu le puteți absorbi?

Angela Cutasevici: „Din păcate, încă nu le putem absorbi. Sigur că încercăm să găsim mecanisme legale. Pentru noi e importantă legalitatea cheltuirii banului public, dar, totodată, banii care au fost investiți pentru criza refugiaților tot sunt bani publici. Acesta e paradoxul, pentru că banii oferiți de la guvern sunt tot bani publici și banii municipali incluși în criza refugiaților tot sunt bani publici. De aceea, cred eu, că ar fi corect ca să vină suportul dacă este guvernamental, atunci să vină deja tot suportul, să se adapteze și la nevoi, pentru că ele sunt foarte particulare. Noi avem mămici care pur și simplu vin și cer o oliță sau cadă să spele copilul, produse alimentare, că nu sunt compatibile anumite produse sau lactate...”

Europa Liberă: Dar situația cu ajutorul umanitar care vi se oferă dvs. ca să-l oferiți refugiaților e mai clară?

Angela Cutasevici: „Noi nu am primit ajutor umanitar de la APC absolut nimic.”

Europa Liberă: Adică de la nivelul central nimic-nimic nu ați primit?

Angela Cutasevici: „N-am recepționat absolut nimic.”

Europa Liberă: Dar ați solicitat?

Angela Cutasevici: „Da, și nu o singură dată, chiar din prima zi, avem toate solicitările. Cred eu, pe parcursul primei luni când tot am fost insistenți la toate tipurile de solicitări, și oficiale, și neoficiale, și electronice, și orale, de diferite tipuri, nevoile au fost diferite la diferite etape. Primele perioade aveam nevoie de paturi, albituri, prosoape, pe urmă aveam nevoie de alte tipuri de ajutoare și la câte solicitări am făcut, pe alocuri am primit răspunsuri foarte întârziate, dar ajutor propriu-zis nu am primit. De aceea, noi am făcut apel la partenerii pe care i-am avut, la orașele cu care suntem înfrățiți, la cei cu care avem relații de parteneriat, am primit donații și de la Cluj, cu care suntem în negocieri pentru a stabili relații de parteneriat, am avut foarte multe donații de la agenți economici locali, de la organizații internaționale.”

Europa Liberă: Ați luat bani și din bugetul primăriei?

Angela Cutasevici: „Da, în primele zile noi am fost nevoiți să acoperim cheltuielile. Noi nu eram pregătiți ca să avem paturi, saltele etc., deci prima sumă cheltuită de municipalitate a fost de 5 milioane, care au fost oferite din rezerva municipală, din banii din fondul de rezervă și au fost distribuiți anumitor entități care urmau să adapteze spațiile pentru refugiați.”

Europa Liberă: Nimeni nu știe cât va dura acest război și, mai ales, pentru cât timp se vor reține aceste persoane refugiate din Ucraina în Republica Moldova, dar dvs. cel puțin ar trebui să aveți o strategie pe termen scurt, pe termen mediu, ca să știți cum gestionați în continuare acest dosar al refugiaților.

Angela Cutasevici: „Da, într-adevăr, noi avem planificată intervenția în cazul creșterii numărului refugiaților. În cazul în care rămâne situația așa cum este acum, noi avem deja sistemul dezvoltat, cu toate tipurile de servicii, trebuie să intensificăm comunicarea, trebuie să ne cunoaștem mai mult în sens de raportări, relații dintre refugiat și autoritate, asta este foarte clar, dar avem sigur că scenarii de intervenție în cazul când deja avem pentru fiecare 300 de persoane creștere de număr, avem iarăși lista necesităților, pe care de asemenea am transmis-o, dar spațiile care au fost adaptate anterior noi le-am conservat.”

Europa Liberă: Și ele oricând pot fi reactivate?

Angela Cutasevici: „Exact. Noi deja avem un model care a fost exersat, pentru că au fost perioade de vârf, când am avut niște crize de comunicare foarte aprinse, când dl primar spunea: „Ajutați-ne, activați și alte centre, pentru că noi nu mai avem posibilitate”. Într-adevăr, atunci era vârf de criză, când noi chiar nu ne mai descurcam. Am avut foarte multe tipuri de crize și pe interior, după cum am și zis, valul acesta de intrări și profilul oamenilor, dar am avut și dificultăți, de exemplu, de alimentație a diferitelor etnii, pentru că tradiția culinară este foarte diferită.”

Europa Liberă: Apropo, când e vorba despre refugiații din Ucraina, nu neapărat trebuie să se creadă că doar cetățeni ai Ucrainei fac parte din această categorie, pentru că la momentul declanșării acestui război în Ucraina se aflau foarte multe alte naționalități?

Angela Cutasevici: „Exact. Studenți străini, prima perioadă am gestionat foarte mulți studenți de diferite etnii, din alte țări și, respectiv, trebuia să-i ajutăm. Îmi amintesc o echipă de studenți din Odesa, originari din Maroc, dintre care un singur student știa să vorbească rusa...”

Europa Liberă: Bine, dar aceștia merg în țara lor de origine?

Angela Cutasevici: „Da, dar oricum ei au stat până și-au găsit transport, pentru că atunci au fost și zborurile închise, noi i-am cazat, i-am hrănit. Chiar dacă ei tranzitau țara noastră, au fost cazuri că au stat și o săptămână, și două. Situația aceasta a refugiaților ne-a învățat multe, în primul rând să intervenim și să oferim ajutor. Pedagogul social prima perioadă era non-stop, era 24 din 24 de ore, asistența socială la fel era prezentă 24 din 24 de ore. Apropo și acum avem serviciul de asistență socială, care lucrează la Lukoil, unde sunt și cazați, ei stau non-stop acolo în suportul refugiaților.”

Europa Liberă: Ce va fi cu soarta celor care sunt cazați în familii, pentru că, să admitem, o lună îi cazezi, a doua, a treia, dar la un moment dat s-ar putea ca și acele familii care au găzduit refugiații să spună că nu mai au posibilitate?

Angela Cutasevici: „Au fost făcute mai multe programe internaționale, cu suportul donatorilor străini pentru a oferi suport financiar și familiilor-gazdă, și refugiaților. Periodicitatea o vor stabili finanțatorii, noi nu suntem implicați în acest proces, facilităm cumva informarea, am oferit spațiu preturilor pentru informare și înregistrare, deci ceea ce ține de partea logistică, noi suntem receptivi. Există o altă posibilitate de a ajuta familia care a ținut în gazdă refugiați și a fost un suport unic de 3.500 de lei care li s-a

oferit celor care au găzduit refugiați și știu că se mai propun și alte forme de suport atât familiilor, cât și refugiaților. Sigur că nevoile sunt mult mai mari decât le poate acoperi oricine, pentru că ele sunt mari și foarte particulare, fiindcă ei au venit când era zăpadă, în cizme, acum trebuie să schimbe totul, începând de la ciorapi ș.a.m.d. Cea mai mare criză a fost pentru copii, și UNICEF afirmă că războiul are față de copil și, într-adevăr, cei mai traumatizați, pe lângă emoțiile și trăirile care vor avea un impact nefast, există și partea asta că copilul intră, de exemplu, la o lună, dar stă aici încă alte două luni. Respectiv, hăinuțele sau nevoile lor curente se schimbă și atunci e foarte greu să ajuți și să intervii. De aceea, într-adevăr, copiii și mamele cu copii suferă foarte mult. Îmi amintesc de o mamă foarte speriată, tinerică de tot, cu un copilaș îmbrăcat într-o salopetă în brațe, hăinuța era ridicată și se vedea piciorușul gol al copilului, adică avea doar ciorăpei. Ea a fugit când în curtea vecină a explodat și a zis că n-a reușit să ia nimic, doar rucsacul cu hăinuțele copilului care era la îndemână, dar n-a reușit să-l îmbrace, n-a reușit nimic...”

Europa Liberă: Drame adevărate...

Angela Cutasevici: „Exact, drame adevărate. Îmi mai amintesc o mamă cu doi copilași gemeni și cu un alt copilaș care încă nu avea 3 ani de mânuță. Ea a mers 5 kilometri pe jos, cu căruțul și cu celălalt copilaș în brațe, era foarte epuizată, ea însăși fiind slabă și firavă de tot, cum numai a intrat în centru a și leșinat. Au fost și situații când decompensau persoanele dependente de insulină, pentru că nu aveau insulina cu ei și la un moment dat noi am fost nevoiți să creăm și în Moldexpo spațiu pentru reanimare, ca să-i stabilizăm. Deci au fost foarte multe situații în care pur și simplu a trebuit să intervenim. La Lukoil, toată lumea știe că avem și serviciu psihologic, ei pot veni acolo să facă consultația psihologică, tot acolo se pot înscrie la anumite ședințe de consiliere, fie logopedică, fie psihologică; avem pedagog social care rămâne acolo, avem medici, asistență medicală primară care se află acolo non-stop, dar avem și suport din partea medicilor din Japonia și avem foarte mulți refugiați care vin să se consulte la medicii din Japonia și multe alte servicii care sunt conectate la necesitate, că e important să vii în suport, pentru că nevoile lor sunt diferite, absolut diferite.”