Când Evgheni Saiapin, în vârstă de 26 de ani, s-a întors în ianuarie, după două luni de luptă în Ucraina, era distrus, afectat fizic și psihologic. Nu-i spusese soției sale că pleacă, iar aceasta l-a anunțat că divorțează de el în timp ce el se recupera într-o clinică locală.
La unsprezece zile după ce s-a întors acasă, în acest mic oraș siberian, corpul său fără viață a fost găsit, împușcat și aruncat pe marginea drumului. Elena, sora lui Saiapin spune că se certase cu un bărbat care începuse o relație cu cea care urma să fie fosta sa soție. Bărbatul l-ar fi împușcat și acum este cercetat pentru uciderea sa.
„Avea nevoie de bani? La dracu, toții avem nevoie. A muncit și m-a ajutat când ne-a ars casa. Și-a întreținut copiii, și pe ai mei. Dar nu era obsedat de asta, așa cum se spune. Azi e aici, mâine nu mai e”, a spus Elena. „Nu s-a dus la război pentru bani, asta e sigur. A vrut să ajute patria-mamă. Era genul ăsta de om".
Războiul purtat de Kremlin împotriva Ucrainei a împlinit 500 de zile pe 8 iulie, iar consecințele conflictului au pătruns mai adânc în societatea rusă, deteriorând încet-încet structura vieții din această țară imensă. Impactul este și mai mare în orașele mici și izolate precum Iașkino, în care se găsește doar un singur agent economic angajator - o fabrică de dulciuri - dar unde populația se luptă cu sărăcia, alcoolismul, lipsa de oportunități și nemulțumirile mărunte ale vieții de oraș mic.
Oficialii occidentali spun că Rusia a suferit până la 200 de mii de morți și răniți de la lansarea invaziei sale în februarie 2022.
În Iașkino, un oraș cu aproximativ 13.000 de locuitori situat la aproximativ o oră și jumătate de mers cu mașina la nord-vest de orașul minier Kemerovo, 19 bărbați au fost înregistrați oficial ca fiind uciși în acțiune în Ucraina.
„Mă rog la Dumnezeu ca războiul să se încheie repede și fiul meu să nu fie luat”
Iașkino încă nu a învățat cum să-și comemoreze morții de război. O placă comemorativă pentru doi dintre cei uciși în Ucraina nu este atârnată la exteriorul Școlii Primare nr. 4, ci în interior.
Memorialul din Iașkino în memoria eroiloe localnici căzuți la datorie se află într-o școală elementară.
Acest lucru este nu doar confuz, ci și înfricoșător, consideră o localnică, Olga, care nu a vrut ca numele ei de familie să fie publicat. Stătea în fața școliiși ne-a spus că fiul ei este elev în clasa a opta.
„Toate astea ne sperie, desigur. Mă rog la Dumnezeu ca războiul să se termine repede și fiul meu să nu fie luat”, a spus ea. „Acum are 14 ani, dar dacă se prelungește, îl vor lua".
Nu doar pe clădirea principalei instituții culturale și sociale a orașului, Casa Centrală de Cultură, ci și în multe alte locuri din oraș sunt afișate tot soiul de bannere și afișe care-i îndeamnă oamenii să susțină războiul - cunoscut oficial ca o „operațiune militară specială”.
În fața Casei de Cultură, nu demult, în această vară, mamele se plimbau cu cărucioare pentru copii, în timp ce o mână de copii conduceau mașinuțe electrice în parcul de distracții. Pe o scenă instalată în fața instituției, un băiat de 12 ani mărșăluia pe scenă și cânta: „Glorie libertății, glorie Patriei noastre! Pentru uniunea fără vârstă a fraților noștri! Pentru înțelepciunea populară a străbunilor!".
La scurt timp după lansarea invaziei, autoritățile locale au amplasat un tanc T-55 dezafectat într-o zonă centrală numită Piața Eroilor. Oficialii organizează în mod regulat mitinguri patriotice și demonstrații publice acolo, inclusiv concursuri pentru elevii cine asamblează și dezasamblează mai repede o pușcă de asalt Kalașnikov.
### Vezi și... ### Despre îndoctrinare în Rusia: „Suntem generația pierdută a secolului XXI”Elena Saiapina spune că fratele ei, Evgheni, s-a oferit inițial voluntar pentru a lupta în Ucraina, dar recrutorii l-au refuzat pentru că era tatăl a doi copii mici pentru că nu avea experiență militară.
Așa că s-a înrolat la compania privată de mercenari Wagner în noiembrie 2022 - fără să-i spună soției sale. „I-au spus la biroul de înregistrare și înrolare militară: Nu ai ce să cauți acolo”, își amintește sora lui. „Dar el a decis că va merge oricum, pentru că băieții lui erau deja acolo. ”
Cu toate acestea, a spus ea, el îi sfătuia pe alți prieteni și cunoscuți să nu se înroleze pentru a lupta: „Le spunea: Frate, stai deoparte deocamdată, iar mai târziu te poți decide, poate te vei duce."
După ce s-a întors acasă pe 13 ianuarie, a spus Elena, suferea de sindromul stresului post-traumatic, fusese rănit de șrapnele la picioare și avea un braț rupt. În timp ce se recupera în spital, soția sa l-a anunțat că divorțează de el.
„Spunea că patru din cei 12 oameni din unitatea sa au supraviețuit”, își amintește Elena. „La început, au fost ținta lunetiștilor; el de pildă a fost lovit de un glonț în cască. Apoi a început artileria, s-au lovit de un zid de foc, obuze și șrapnele”, spune ea.
Fosta soție a lui Sayapin a refuzat să comenteze pentru RFE/RL, spunând că „viețile personale nu trebuie să fie expuse public”.
„Nu prea avem mult de lucru pe aici, trebuie să înțelegeți”
Cu toate acestea, nu toată lumea din Iașkino susține războiul.
Toamna trecută, o femeie de 31 de ani a fost amendată cu 50de mii de ruble (adică 550 de dolari) după ce a fost găsită vinovată că a încercat să organizeze un protest împotriva războiului. Ea a fost trecută pe o listă neagră pe rețelele de socializare numită „Zidul rușinii”. Femeia nu a răspuns la mesajele RFE/RL care a solicitat un comentariu.
Umbra războiului și a morților se întinde deasupra orașului, așa cum se întâmplă în nenumărate orașe din întreaga Rusie. Dar și nevoile vieții de zi cu zi apasă asupra locuitorilor.
„Oamenii cred că, dacă trăim într-un orășel, nu avem nevoie de bani. Dar prețurile noastre sunt la fel ca în orașele mari”, se plînge Svetlana Kazanțeva care se plimbă cu copiii în apropierea Casei Centrale de Cultură. Ea spune că majoritatea caselor din oraș nu au apă potabilă; oamenii trebuie să cumpere apă îmbuteliată sau să se aprovizioneze la un izvor de la periferia orașului.
Copii se joacă pe monumentul de război din Iașkino.
Deși 19 bărbați au fost înregistrați oficial ca fiind uciși la datorie în Ucraina, nu este clar câți dintre ei au fost trimiși să lupte, fie ca trupe mobilizate, fie ca voluntari în cadrul Grupului Wagner, cum a fost cazul lui Saiapin.
Cu toate acestea, cei mai mulți merg la război în Ucraina tocmai din cauza lipsei de locuri de muncă și a perspectivelor de angajare, spun mulți locuitori.
„Soțul meu a fost mobilizat, dar nu prea se înghesuie să lupte acolo”, ne-a spus o altă femeie care a cerut să rămână anonimă. „În primul rând, nu are rost, dar, pe de altă parte, măcar face ceva bani pe-acolo. Noi nu prea avem de lucru în oraș, trebuie să înțelegeți".
O altă femeie, care și-a dat numele Elena Aliieva, spune că fiul ei s-a întors din Ucraina după ce și-a încheiat contractul. Ea a spus că, în loc de salariul de 200.000 de ruble (2200 de dolari) care i-a fost promis, a primit doar o mică parte din această sumă.
„Contractul s-a încheiat, dar au spus că s-ar putea să-l recheme înapoi în serviciu. El nu vrea să se întoarcă”, afirmă Aliieva.
„Din câte știm, și acum este o mizerie totală: sunt întârzieri (în obținerea salariilor). Uneori sunt prost plătiți”, a spus ea.
Dacă reușești să te angajezi la fabrica de dulciuri, salariul este bun, a spus ea, dar trebuie să muncești 12 ore pe zi
„În alte părți din oraș, în general, ești plătit doar cu mărunțiș. Așa că oamenii se duc la război", a spus ea, ridicând din umeri. „Ce altceva să facă?”