Situat pe o stradă aglomerată dintr-o suburbie bogată în parcuri și grădini din Tbilisi, restaurantul Pan Varenki este discret. Dar, dacă faci câțiva pași în interiorul ei, cafeneaua își afișează la vedere loialitatea: culorile albastru și galben ale steagului ucrainean atârnă de balustrade, iar pe mese și pe pereți pot fi văzute autocolante cu steagurile Ucrainei și Georgiei. Trecând prin bucătăria cu pereți de sticlă de la intrare, femeile sunt ocupate să frământe aluatul și să umple vareniki - găluște ucrainene cu diverse umpluturi.
„Când nu va mai fi nevoie de munca noastră aici, în Georgia, iar ucrainenii se vor putea întoarce acasă, atunci ne vom întoarce și noi”, spune Dmitro Korin, în vârstă de 40 de ani.
Organizația sa caritabilă Unite Together a colaborat cu restaurantul Pan Varenki, care a găzduit un eveniment pentru copiii ucraineni refugiați care s-au distrat făcând găluște. Unite Together îi sprijină pe ucrainenii care s-au refugiat în Georgia după ce au fugit de război din februarie 2022.
„Georgienii au fost foarte primitori, dar nu cred că ne vom integra permanent în Georgia”, spune el. „Ne vom întoarce acasă atunci când vom putea”.
Iubesc Tbilisi și faptul că oamenii susțin Ucraina, că există steaguri ucrainene pe clădiri. Îmi încălzește inima".-- Anastasia
În februarie 2022, Korin și familia sa se aflau în vacanță cu un grup de prieteni în Gudauri, o populară stațiune de schi din munții Georgiei, când a izbucnit războiul. Deși cu o singură valiză pentru toți și câteva obiecte pentru vacanța de schi, Korin și familia sa nu s-au mai întors acasă, în Zaporojie, în estul Ucrainei.
Împreună cu alte familii de refugiați ucraineni, au locuit într-un hotel din Tbilisi, iar Korin a pus pe picioare Unite Together, pe care a întemeiat-o ca urmare a războiului. Această organizație caritabilă strânge fonduri pentru a-i sprijini pe ucrainenii din Georgia, îi ajută să se descurce pe piața chiriilor și în școli și le oferă și alte tipuri de sprijin comunitar. Fondurile strânse în Georgia sunt, de asemenea, folosite parțial pentru a cumpăra și trimite medicamente esențiale în orașele din Ucraina.
„În acele zile de început, era clar că primeam un sprijin substanțial din partea georgienilor”, spune Korin. „Oamenii au încercat cu adevărat să ne ajute - din punct de vedere psihologic, financiar, etc. Am văzut cu adevărat că ei chiar doreau să ne ajute. Ne-am gândit că poate vom sta aici doar o săptămână, dar, datorită rețelei care s-a dezvoltat și a muncii cu Unite Together, am ajuns să rămânem.”
Korin este unul dintre cei aproximativ 120 de mii de ucraineni care au trecut granița în Georgia de la invazia Rusiei în Ucraina. E drept, mulți au folosit Georgia ca rută de tranzit către alte destinații, mulți însă au rămas, primind sprijin la început din partea guvernului și, mai târziu, în principal, din partea unor organizații internaționale precum UNHCR, Agenția ONU pentru refugiați, și People In Need, un grup umanitar ceh.
Într-o țară cu o economie slabă, cu un șomaj în creștere și care se luptă deja pentru a sprijini cele peste 280 de mii de persoane strămutate intern (IDP) înregistrate - majoritatea venite din Abhazia în urma războiului din 1992-1993 - problema reducerii sprijinului pentru refugiații ucraineni din Georgia este o preocupare în rândul comunității. La fel ca Korin, mulți dintre refugiații ucraineni care au sosit în Georgia în urma invaziei Rusiei au pus pe picioare proiecte și inițiative, multe dintre acestea fiind în slujba sprijinirii altor ucraineni.
„Toată lumea din Tbilisi ne-a ajutat foarte mult, atât la școală, cât și cu familia mea”, spune Olena Kuharevsk.
Copiii ucraineni se joacă la Tbilisi, în cadrul unei activități organizate de ONG-ul Unite Together.
Înainte de a pleca în Georgia, în martie anul trecut, Kuharevsk a lucrat într-o școală privată din Ucraina. În aprilie a deschis o secție ucraineană la Școala nr. 41 din Tbilisi, unde s-au înscris 120 de copii.
Până la sfârșitul anului școlar, numărul acestora a crescut la 500. De la 1 septembrie 2022, numărul copiilor ucraineni a crescut la 1.000, o altă secție ucraineană fiind deschisă la o altă școală din Tbilisi. Având în vedere cererea mare, Kuharevsk, împreună cu colegii săi, a deschis două departamente ucrainene în Batumi, un oraș de pe coasta georgiană a Mării Negre, unde în prezent învață aproximativ o mie de copii.
„Guvernul georgian le-a dat copiilor laptopuri și articole de papetărie. Întreprinderile și școlile internaționale de aici ne-au dat ajutor. Au fost alocate autobuze pentru a aduce copiii la și de la școală”, spune Kuharevsk. „Încă mai avem probleme cu manualele ucrainene; acestea sunt disponibile doar în format electronic, iar pentru școala primară, acest lucru este foarte dificil. Nu poți învăța un copil să citească fără o carte”.
Resursele școlare nu sunt singura problemă pentru refugiații ucraineni din Tbilisi. Sute de mii de ruși au părăsit Rusia în săptămânile și lunile de după începerea invaziei la scară largă a Ucrainei astfel că se estimează că 140 de mii dintre aceștia au intrat în Georgia, țară care are un regim fără vize pentru rușii în vizită.
Picturi realizate de copii ucraineni sunt expuse la Tbilisi.
Pentru că mulți dintre rușii care s-au stabilit în Tbilisi aparțineau unei clase de mijloc urbane și profesionale, cererea de locuințe a crescut brusc, piața chiriilor a suferit un șoc, prețul de închiriere a unui apartament crescând în medie cu peste 200%. Acest lucru golește buzunarele multor georgieni și face ca situația să devină din ce în ce mai dificilă pentru refugiații ucraineni, cei mai mulți dintre ei lăsând totul în urmă și venind fără o lețcaie în Georgia.
„Ucrainenii pot găsi locuri de muncă, dar salariile nu acoperă costul locuinței”, spune Kuharevsk. „A apărut, de asemenea, o problemă legată de faptul că ucrainenii vor avea la dispoziție un an de stat în Georgia înainte de a trebui să obțină un fel de statut legal de ședere.”
Anastasia, care a cerut ca numele ei de familie să nu fie publicat, a părăsit Dnipro, un oraș din centrul Ucrainei puternic bombardat de forțele rusești, la scurt timp după începerea războiului. Lăsându-și părinții acasă, ea a mers mai întâi la granița cu Polonia înainte de a veni în Georgia împreună cu fiica, sora și nepoata ei. Lucrând înainte vreme ca traducătoare, ea se străduiește acum să întemeieze o mică afacere de panificație în Tbilisi, făcând acasă prăjituri și rulouri cu scorțișoară la comandă.
„Iubesc Tbilisi și faptul că oamenii susțin Ucraina, că există steaguri ucrainene pe clădiri. Îmi încălzește inima”, spune ea. „Voiam să merg acasă pentru câteva zile în februarie, fără fiica mea, deoarece îmi lipsește foarte mult familia. Dar, după ultimele atacuri care au avut loc la Dnipro, aceste planuri au trecut pe planul doi. Vreau ca războiul să se termine și să pot vedea oamenii care-mi sunt apropiați.”
Pe 14 ianuarie, un devastator atac cu rachete rusești a ucis cel puțin 46 de persoane într-un bloc de apartamente din Dnipro.
Bucătăreasa Marta Drobina, care locuiește cu un fiu cu nevoi speciale, și-a găsit un loc de muncă într-un restaurant de hotel, unde gătește mâncare pan-europeană pentru turiști și, ocazional, face catering.
Marta Drobina, bucătăreasă ucraineană în vârstă de 36 de ani care locuia în Svaliava, un oraș din vestul Ucrainei, a sosit în Georgia cu mașina din Polonia în primăvara anului trecut și a închiriat un mic apartament într-o suburbie a orașului Tbilisi.
„Nu am încălzire”, spunea ea la sfârșitul lunii ianuarie, când câteva săptămâni neobișnuit de friguroase au acoperit capitala Tbilisi cu un strat de omăt.
Drobina, care are un fiu cu nevoi speciale, și-a găsit un loc de muncă într-un restaurant de hotel, unde gătește mâncare paneuropeană pentru turiști și face ocazional lucrări de catering. O dată pe lună, ea primește de la un ONG un cupon de hrană în valoare de 50 de laris (aproximativ 19 dolari).
„De asemenea, ONG-ul ne-a dat odată un voucher de 300 de laris pentru haine”, spune ea.
Războiul din Ucraina este pe cale să intre în al doilea an și rămâne de văzut dacă sprijinul pentru ucraineni - atât din partea guvernului, cât și a populației - va rămâne puternic. Kuharevsk spune că ucrainenii cred că vor câștiga războiul și se vor întoarce în țara lor natală, dar că perspectivele ca luptele să se încheie în curând par puțin probabile.
„Aici, în Georgia, sunt multe familii ucrainene din teritoriile ocupate, familii care au pierdut tot ce aveau: case, școli, spitale, chiar și orașe”, spune Kuharevsk.
„Aceste familii nu au unde se întoarce și, cred eu că după război mulți o să rămână aici. Cred că școala ucraineană va continua să funcționeze și după război. Sunt atât de mulți ucraineni în Georgia acum, iar ei vor să le cunoască limba, istoria și cultura."