Your browser doesn’t support HTML5
Revista presei de la București, 17 ianuarie 2022
Într-un interviu acordat Magdei Grădinaru pentru Spotmedia.ro, experta în spațiul ex-sovietic Ileana Racheru spune că Rusia a reușit într-un timp scurt „și printr-un spectacol mediatic abil, să constrângă NATO și SUA să discute teme fără importanţă – extinderile NATO din ultimii 30 ani – sau care nu se discuta la modul serios – aderarea Ucrainei și a Georgiei la NATO – în dauna problemei reale care este conflictul din Ucraina și posibilitatea unei noi intervenții în forță a Moscovei”. Este un cert succes de imagine pentru ruși, care consideră că pot trece drept „actori în politica globală, negociază cu cea mai mare putere a lumii și cu cea mai solidă organizație politico-militară”. În realitate, spune Ileana Racheru, „Rusia nu este mare putere și își face loc în politica globală doar prin acțiuni disruptive”. Pentru România, mai spune invitata Magdei Grădinaru, situația nu e deloc comodă, dar țara beneficiază de umbrela NATO. Bucureștiul trebuie să conștientizeze însă că are nevoie ca Ucraina să se modernizeze, să fie parte a lumii occidentale.
Sabina Fati reamintește la Deutsche Welle că „Ucraina și România au relații bune, dar nu există simpatii reciproce puternice”. În plus, României îi lipsesc, pentru moment, aliați de nădejde în zona Mării Negre, iar asta s-a văzut în 2016, când Bucureștiul a propus, cu susținerea puternică a Statelor Unite, o Flotă NATO pentru Marea Neagră. „Incapacitatea de adecvare a Ucrainei și României la pericolul comun într-o perioadă în care ar trebui să strângă rândurile scoate la iveală fragilitatea lor. (…) Întreaga regiune a Mării Negre pare dirijată de la Moscova sub deviza divide et impera și nu e în stare să se alieze pentru a opri înaintarea Rusiei spre Vest”.
Pe site-ul Ziare.com, Hari Bucur-Marcu atrage atenția scurt și tăios că, din acest moment, Rusia poate fi scoasă din discuție. Problema rămâne la europeni și la NATO, care au de depășit diferențe importante de poziții și interese.
Un singur comentariu creditează ideea că oricât de dure ar fi amenințările formulate de Rusia, ea nu va ataca Ucraina, pentru că nu-și permite. O scrie Cătălin Gomboș pe Veridica.ro. În opinia sa, „Mult mai avantajoasă pare a fi acum pentru Moscova actuala sa strategie, cu puncte de presiune și crize multiple dificil de gestionat de Occident: campanii de dezinformare legate de pandemie sau menite să influențeze procesul electoral din diferite țări, operațiuni hibride cu migranți, (…)agitarea apelor în Balcanii de Vest (…). În plus, scrie Gomboș, „cât timp lucrurile nu merg prea departe, Putin încă poate să negocieze”.
Adevărul publică în secțiunea de bloguri, sub sigla LARICS, o analiză a Cristinei Melnic din care rezultă că părerile rușilor față de ucraineni și ale ucrainenilor față de ruși, inclusiv relațiile dintre ei, sunt bune și foarte bune. În ambele state, e mai mare (în special în rândul tinerilor) numărul celor care îi prețuiesc pe etnicii celuilalt stat. Cetățenii obișnuiți nu extind asupra populației din țara vecină vina de a crea perspectiva unui conflict. O ciudățenie însă : și rușii și ucrainenii ar dori ca între cele două state (independente) granița să fie deschisă, fără vize. Analiza se bazează pe sondaje de opinie din ambele țări.