Maia Sandu atentează la sfânta sfintelor, Gardul președinției. Dacă devine șef de stat, te pomenești că doboară și setka de la Condrița. Drept urmare, tot felul de gură-cască și scufițe roșii din localitățile din preajma casei de vacanță prezidențială vor putea culege ciupercile și murele aflate pân’ acum sub patronajul cuplului Dodon?
După ce spicherul Candu a apărat cu atâta înverșunare oportunitatea științific demonstrată de a înconjura clădirea parlamentului cu un gard mai scump decât calea ferată pân’ la Bahmut, Maia Sandu merge pe contrasens și pune pe jar o mulțime de omănași care stau de veghe de-a lungul gardului. Paznici, „oborșciț”, grădinari, spălătorese de blide, umflători de pneuri, scuturători de saltele, distribuitori de pomeni și zâmbete, la televizor și pe viu, „făis-tu-făis și dor-tu-dor”, cu și fără mască. Pretendenta la funcția de președinte i-a dezamăgit, le-a întors spatele, le-a semnat ordinul de lăsare la vatră.
Ce a câștigat, în schimb? Cel puțin, simpatia tinerilor, care de la 7 aprilie nu au mai călcat pe treptele de lângă palatul prezidențial. Nu că ar fi avut de gând. Dar e mult prea înalt gardul cu care coloneii beneficiari ai „Revoluției Twitter” s-au separat de ostașii care i-au cărat pe umeri până în parlament. Am eu impresia că și stăpânii animalelor de companie vor trata cu o oarecare bunăvoință intenția de a da jos Gardul, care face inaccesibil bunătatea de gazon călcat până acum doar de câțiva curcani de sacrificiu.
(rubrica „Botnaru la minut” din emisiunea Valentinei Ursu la Europa Liberă din 10 noiembrie 2020)
*Totuși nu e un gard oarecare, ci de la președinție, deci merită o majusculă, la fel ca împrejmuirea de fontă de la parlament și zidul de la Cimitirul Central de pe strada Armenească, unde se vor fi mutând, cu timpul, cei mai scumpi și păziți politicieni