Your browser doesn’t support HTML5
Ce face Ministerul Educației pentru a preveni cazurile de abuz din partea cadrelor didactice
În cel mai recent caz de abuz din partea unui cadru didactic, devenit public, profesoara din gimnaziul „Gheorghe Rîșcanu”, care a atacat fizic și verbal un elev a fost demisă de directoare doar după ce Ministerul Educației și Cercetării (MEC) a intervenit pentru a investiga cazul. Ministrul Dan Perciun admite că profesorii au tendința de a se proteja reciproc în astfel de situații, că mentalitățile se schimbă greu și e nevoie de eforturi susținute pentru a schimba aceste atitudini:
„O societate patriarhală, o societate conservativă, o societate închisă, inevitabil generează un număr mai mare de asemenea incidente decât una deschisă și reflexivă. Și ăsta este un proces de creștere prin care noi trebuie să trecem cu toții. Și pe măsură ce el o să se producă, o să se îmbunătățească lucrurile pe termen mediu și lung. În același timp, schimbarea asta nu o să producă de la sine. Instruirile oamenilor, promovarea unor mesaje foarte clare în sistem, e un lucru constant care trebuie făcut și noi îl desfășurăm, prin programe de formare pentru cadrele didactice, prin luările de atitudine, prin intervenția categorică de fiecare dată când putem proba lucrurile și prin aplicarea sancțiunilor în cea mai dură formă”.
- Te-ar putea interesa și: Iosif Moldovanu: „Ceva nu funcționează în sistemul educațional, pentru că uităm că suntem oameni”
Administrațiile școlilor au toate împuternicirile necesare pentru a investiga și sancționa cazurile de abuz din partea profesorilor. Dar dacă elevii sau părinții au sentimentul că în școală există tendința de a mușamaliza un caz de abuz, ministrul Educației le recomandă părinților să se adreseze la Direcția de Învățământ Tineret și Sport în subordinea căreia se află școala. Direcțiile sunt fondatoarele școlilor și au împuternicirea de a evalua directorii și de a aplica sancțiuni disciplinare. Dacă și la acest nivel nu există deschidere pentru a rezolva cazul conform legii, părinții și elevii se pot adresa la MEC sau la reprezentanța locală a Centrului Republican pentru Asistență Psihologică (CRAP): „Când primim asemenea plângeri, și le mai primim din când în când, avem noi o discuție cu Direcția, cu directorul, solicităm această evaluare externă de către CRAP și câteodată ne reușește să îmbunătățim lucrurile. Nu ne reușește de fiecare dată.”
Pentru a preveni situațiile, destul de frecvente, în care cadrele didactice demise pentru abuz împotriva copiilor s-au reangajat în alte instituții, Ministerul Educației și-a propus să creeze, până la sfârșitul acestui an, un registru național al acestor profesori.
Dar sunt și cazuri de abuz în care profesorii sunt sancționați cu o mustrare, avertizare sau o reducere de salariu și își continuă munca la clasă. În prezent încă nu există o procedură standard prin care acești profesori să poată beneficia de sprijin psiho-emoțional, deși până acum au fost cereri în acest sens din partea profesorilor și a sindicatelor din educație, spune Dan Perciun: „Evident că nici o formă de violență fizică nu are nicio scuză și acolo consecințele sunt clare. Mai avem situații de șantaj emoțional, de violență verbală într-o formă mai ușoară sau mai gravă, unde probabil cauza profundă ține de ardere profesională, unde un suport psihologic pentru profesor ar fi binevenit pentru ca să poată să-și gestioneze pe viitor mai bine emoțiile și să facă față provocărilor din viața de zi cu zi, care într-un final se reflectă asupra realității din clasă. Și aici ne gândim, nu avem încă un mecanism prin care să putem să oferim consultații gratuite pentru cadrele didactice aflate într-o asemenea situație... E un subiect de reflexie...”
***
Acesta este al optulea și ultimul episod dintr-un sezon în care m-am întrebat dacă educația bună trebuie să doară, dar și:
- Unde e limita dintre educație și violență?
- În ce moment buna intenție a unui pedagog de a educa se transformă în abuz?
- Influențează relația cu profesorii atitudinea elevilor față de școală și învățare?
- Ce fel de oameni creștem în școlile din Republica Moldova?
- Ce fel de societate dezvoltăm?
- E posibilă oare educația cu blândețe, cu calm, cu încredere și fără frică?
Pornind de la aceste întrebări am realizat 8 episoade în care am discutat cu părinți, elevi, profesori, psihologi, formatori și autorități despre atmosfera din școlile din R. Moldova. Încep cu istoriile unor oameni reali, elevi și părinți, care au trecut prin situații de abuz în școlile din R. Moldova. Dar nu mi-am propus să spun doar niște istorii cu personaje pozitive și negative. Ceea ce mi-am propus prin aceste discuții, e să analizăm și să înțelegem cum se simte fiecare parte implicată, ce explicații are și ce soluții propune. Cum se simte un elev la care se țipă, dar un profesor care ajunge să țipe? Care este impactul asupra ambilor a acestui tip de relaționare?
Educația bună ar trebui să doară?
Intră în „Laboratorul social”. Aici luăm mostre de societate și le studiem la micro...fon.
Un episod nou în fiecare marți, pe site-ul nostru, pe YouTube și pe Apple Podcasts, începând cu 25 februarie. Peste hotare, podcastul este accesibil și pe Spotify.