Regizoarea și actrița Daniela Burlaca a montat la Teatrul Geneza Art spectacolul „Parfumierul” dupa celebrul roman al lui Patrick Suskind. O discuție cu regizoarea înainte de premieră despre mesajul pe care urmează să-l perceapă, ca pe o aromă, spectatorii obișnuiți cu surprizele Danielei Burlaca.
Europa Liberă: Ispita de a estetiza răul, urâtul e veșnică. Artiștii întotdeauna vor să intre într-o rană sângerândă, într-o cloacă. Este o încercare a Dvs. de a vedea, de a estetiza o pornire demonică a unui om?
Regizoarea Daniela Burlaca
Daniela Burlaca: „Întotdeauna există loc și pentru bine. Acolo unde este bine, de fapt, acolo este și rău și invers, pentru că asta este esența vieții. Categoric nu caut demoni, dimpotrivă, eu încerc de fiecare dată când există o problemă într-un suflet viu să-l justific și să-i caut durerile, drama, tragedia chiar.”
Europa Liberă: Dar leacul? Îi treaba Dvs. să propuneți și remediul?
Daniela Burlaca: „Leacul?... Dacă aș rescrie „Parfumierul”, poate, dar așa cum a făcut-o Süskind nu o va mai face nimeni altcineva. Și probabil că asemenea ființe sau cum li se mai spune niște monștri sacri, vorbim concret de personaje, ei nici nu au nevoie de leac, pentru că din momentul în care se vor trata nu va mai exista această genialitate și nu va mai fi Parfumierul de Patrick Süskind.”
Europa Liberă: Dar în momentul în care noi prezentăm anatomia unui fenomen care, din punctul de vedere al Codului Penal, este un infractor, este un criminal și când încercăm să preparăm, să facem anatomia există riscul să propagăm asemenea mod de a studia viața? Am văzut promoul la televizor. Doar din promo poți să înțelegi că aveți o atitudine indulgentă, poate chiar tolerantă față de el.
Daniela Burlaca: „Nu, categoric! Nu sunt pentru, categoric! Eu întotdeauna mă gândesc că fiecare ființă care vine pe acest pământ vine cu o menire. Și chiar replica din spectacol: „Ca să fii altfel, trebuie întotdeauna să spargi stereotipuri, trebuie să mergi contra unor reguli”. Asta nu înseamnă că eu ca actriță, ca regizor o să mă apuc să omor oameni, dar eu îmi pun problema: De ce s-a întâmplat așa? Care a fost cauza, pentru ce? Și ce trebuie să facem ca să evităm sau cum trebuie să trăim ca să nu ni se întâmple astfel? Sau nu știu dacă astăzi ar exista o asemenea legendă, pentru că astăzi lumea trăiește altfel, astăzi lumea nu mai merge la asemenea sacrificii după cum a mers personajul central din „Parfumierul”, nu se mai întâmplă lucruri cu sânge și carne, de aia și punem în scenă lucruri care au întors lumea cu susul în jos; de aia și există un autor foarte bun și un roman foarte bun.
Astăzi nu se mai scrie așa și nu trebuie să ne fie frică. Asta nu înseamnă că eu îndemn lumea, eu, dimpotrivă, vreau să le ofer o literatură de calitate, nu doar piese care vorbesc despre droguri sau despre prostituție, sau despre lucruri mărunte care, de fapt, nu transmit mesaj. Acest text transmite un mesaj și o să-l vedeți în spectacol, ori dacă n-o să veniți la spectacol, îndemn lumea să citească acest roman.”
Europa Liberă: Lumea care a citit Parfumul, de exemplu, își amintește și de o lucrare mult mai crudă – Hulubița/ Porumbița. Porumbelul, în general, declarat „hulub al păcii” este, de fapt, o pasărea foarte vicleană, foarte crudă. Se știe că adversarii luptă între ei până își scot ochii. Acum, Süskind era, și nu doar el, preocupat, într-adevăr, de frontiera asta dintre bine și rău...
Daniela Burlaca: „...de proporții, da.”
Europa Liberă: Da... Și cum se capsulează în interiorul unui om și răul, și binele, și fațada ascunde, de fapt, niște porniri sadice, criminale ș.a.m.d. Când vorbiți despre lucrurile astea, vă gândiți și la lumea de azi care, într-adevăr, dintr-o împușcătură, dintr-o mișcare, dintr-o greșeală tehnologică face mai multe victime decât Evul Mediu în general?
Daniela Burlaca: „Absolut mă gândesc. Și am un monolog – îl citește actrița Dana Ciobanu în acest spectacol – foarte bun, la mijlocul spectacolului, foarte autentic, despre realitatea zilei de astăzi, prin prisma a ceea ce a scris autorul, despre felul cum trăiește lumea astăzi, despre ceea ce ne-o facem cu mâna noastră, pe care singură omenirea și-o creează. Toate problemele, chiar și ceea ce spuneți Dvs. acum: „Vezi, tu vii și faci un îndemn. Ce propagi? De ce”? Eu am luat...”
Europa Liberă: Da, un cenzor ar fi putut citi în felul acesta.
Daniela Burlaca: „Sigur că da, dar pentru asta trebuie să vedeți spectacolul, pentru că nu mă dau acum drept un mare regizor, dar în lucrările pe care le aduc pe scenă întotdeauna încerc să găsesc metafora, momentul sublim, momentul filosofic, momentul psiho-emoțional, care pune întrebări în creierul omului: De ce e bine și de ce e rău? De ce întotdeauna binele se intercalează cu răul? Și întotdeauna las un pic de loc spectatorului ca să-și găsească răspunsuri, ca mâine-dimineață să se trezească și măcar 10 la sută să înceapă să trăiască altfel.”
Europa Liberă: Cum își caută inspirația, textele Daniela Burlaca? Mereu ne surprindeți cu diapazonul acesta foarte larg. Când vezi un spectacol, te gândești mereu: Dar oare unde se mai duc ochii Danielei Burlaca? Acum iarăși ne-ați surprins cu Süskind, pentru că nu toată lumea în cinematografie a îndrăznit să se apropie cu mijloace mult mai accesibile și când acolo Dvs. puneți piesă de teatru după Süskind. Cum vă alegeți textele?
Daniela Burlaca: „Mă aleg ele pe mine. Pornesc de la oamenii cu care lucrez, de la tipaje, de la momentul acesta de schimb de energie, deci eu pe Mihai Bordian l-am simțit și i-am spus: „Tu trebuie să fii Parfumierul și acesta este rolul tău, doar pe tine te văd aici!”. Pornesc de la texte care nu sunt deloc ușoare, care aduc mesaje globale, profunde, actuale, veșnic actuale, care se perpetuează peste omenire așa ca o mreajă, care ne înghit prin profunzimea lor. Astfel de texte îmi plac. Nu întotdeauna sunt pentru piese moderne, pentru că nu-mi ajunge detaliu acolo, nu-mi ajunge gândire din asta care îți întoarce pielea pe invers.”
Europa Liberă: Și atunci, de ce nu faceți Shakespeare?
Daniela Burlaca: „Ba da, voi face Shakespeare. Macbeth deja de doi ani și jumătate stă acolo, pe raftul meu, chiar am început să
Muzica este un factor relevant care mă inspiră, mă motivează, e suficient să aud o linie melodică și să spun că eu voi monta asta...
scriu scenariul, să fac dramatizarea la Macbeth, am și o colecție de muzică foarte bună, pentru că 90 la sută atunci când pornesc să scriu un scenariu pornesc de la muzică. Muzica este un factor relevant care mă inspiră, mă motivează, e suficient să aud o linie melodică și să spun că eu voi monta asta. Așa sunt căutările mele, nu altfel, nu cu...”
Europa Liberă: Sugestii de la cineva: „Ia vezi cartea asta, poate te interesează”?
Daniela Burlaca: „Da, chiar din ianuarie până în martie mi s-au oferit cadou patru cărți și mi s-a zis: „Asta tu trebuie să montezi, asta”. A venit cu o lucrare de-a lui Paulo Coelho la mine și a zis: „Acesta este rolul tău”. Și am zis: „Vă mulțumesc foarte mult, cu multă stimă și respect, dar nu mă regăsesc în acest autor foarte citit, foarte citit și mai ales în rândurile tinerilor. Mă scuzați, dar n-am s-o fac pe Mata Hari, pentru că nu găsesc profunzimea anume în acest autor”.”
Europa Liberă: Aveți un frate pasionat de video și e foarte popular, foarte cunoscut și lumea se întreabă: pe când și Daniela Burlaca va face un film?
Daniela Burlaca: „Un film?... Da, dar de la a-l avea aici, în creierul tău, și de a avea filmul în fața ochilor tăi, în imaginația ta e una și a-l realiza e alta. Sunt lucruri diferite. Eu consider că pentru a face un film bun trebuie să ai o școală foarte bună, pentru că ți se dă har, talent de la Dumnezeu, dar la bază acolo trebuie să fie și... mă refer acum la meserie, tehnică. Or, pentru a face un film e nevoie mare de asta.”
Europa Liberă: Dar nu vă tentează?
Daniela Burlaca: „Ba da, mă tentează. Cred că mi-ar reuși, dar nu îndrăznesc, încă.”
Europa Liberă: Sunteți suficient de tânără ca să aveți timp berechet pentru o tentativă de felul acesta.
Daniela Burlaca: „Colectez experiență, deocamdată, în teatru și pe urmă vedem. Poate facem o colaborare frumoasă cu cineva, poate chiar cu fratele meu, de ce nu?”
Europa Liberă: Baftă!
Daniela Burlaca: „Mulțumesc!”