6.06.1985 - David Funderburk: „Linia politică proiectată la București este o imposibilitate”

6 iunie 1985

Actualitatea românească

Moderator: Neculai Constantin Munteanu; Voce: Ioan Ioanid.

David Funderburk: „Linie politică proiectată la București, un Ceaușescu și un partid comunist independenți de Moscova, este o imposibilitate”.

Neculai Constantin Munteanu: Vă invităm să ascultați interviul pe care David Funderburk, fostul ambasador al Statelor Unite la București l-a acordat lui Vlad Georgescu, directorul Departamentului românesc al postului de radio Europa Liberă; despre România, despre politica internațională a regimului actual Nicolae Ceaușescu, despre situația internă din România, despre respectarea drepturilor omului.

Un interviu cu diplomatul american David Funderburk

Vlad Georgescu: Dle ambasador, mulțumesc mai întâi pentru bunăvoința pe care ne-o arătați, acordându-ne acest interviu. Zilele acestea, numele Dvs. a fost des pomenit atât în presa americană, cât și în cea vest-europeană în legătură cu interviul pe care l-ați acordat ziarului „The Washington Post”, un interviu care a stârnit reacții pe ambele maluri ale Atlanticului și nu mă îndoiesc că și în România. Le-a stârnit, în primul rând, datorită atitudinii critice pe care ați adoptat-o față de regimul de la București și față de unele aspecte ale politicii americane față de România. De aceea, aș începe discuția noastră întrebându-vă: ce v-a determinat să vă faceți cunoscut acum punctul de vedere în mod public, punct de vedere asupra unei politici pe care ați aplicat-o și ați reprezentat-o ca ambasador în România timp de mai bine de trei ani?

David Funderburk: „De fapt, eu mi-am exprimat punctul de vedere în toți acești trei ani și jumătate, dar pe canalele guvernamentale. Nu adopt deci această atitudine pentru prima dată. De această dată însă am considerat că, dacă diferențele dintre părerile mele și cele ale Guvernului meu sunt atât de mari, încât necesită adoptarea unei atitudini publice, atunci este mai bine ca să-mi dau demisia din postul de ambasador, înainte de a o face.”

Europa Liberă: Dle ambasador, înainte de a pune în discuție observațiile Dvs. concrete, aș vrea să vă pun o întrebare cu un caracter ceva mai general. Ați petrecut o perioadă de timp relativ îndelungată în România, cum ați evalua situația din țară și natura regimului de la București?

David Funderburk: „Din nefericire, mi se pare că situația din România, atât în ceea ce privește nivelul de trai, cât și calitatea vieții, nu s-a îmbunătăți în cursul ultimului deceniu. Suntem de aceea foarte dezamăgiți, văzând că poporul român nu o duce mai bine decât în trecut. După părerea mea, proasta conducere a economiei și lipsa de interes pentru drepturile omului și pentru libertățile individuale fundamentale au dat naștere unor oameni care nu au nici un fel de stimulent pentru a lucra și a fi productivi. În același timp, această situație a dat naștere unui Guvern, care nu este preocupat de problemele populației.”

Vlad Georgescu: Atât occidentalii, în general, cât și americanii deci par să fie totuși impresionați de politica dlui Ceaușescu sau, cel puțin, așa o declară în public; o atitudine care este de neînțeles pentru români. Ați avut de-a face în mai multe rânduri cu președintele Ceaușescu. Ce gândiți despre el?

David Funderburk: „Părerea mea este că este un om inteligent, șiret, bun cunoscător al intereselor ideologiei sale, precum și conștient de ceea ce vrea să realizeze în lume. Cred însă că el a reușit să prezinte Occidentului o anumită politică, care nu corespunde întru totul realității. Cred că, deoarece se află la putere de 20 de ani și deoarece are experiența legăturilor cu oamenii politici ai lumii, aceasta a contribuit la răspândirea părerii că el este independent de Moscova și că este un liberal în politica externă. Toate acestea influențează și felul în care oamenii cred că este și politica internă din România. Mi se pare că aceste puncte de vedere sunt greșite, dar, pe de altă parte, trebuie recunoscută activitatea președintelui român, care a știut să manipuleze și să înșele multă lume în Apus.”

Vlad georgescu: Nu păreți, dle ambasador, să aveți prea multă încredere în ideea de independență sau autonomie românească.

David Funderburk: „Ca istoric, care s-a ocupat vreme îndelungată de problemele românești, mi se pare limpede că poporul român nu-i iubește pe ruși și ar dori să fie independent față de Uniunea Sovietică. Acest lucru este foarte clar, dar, pe de altă parte, mi se pare că Partidul Comunist Român, condus de Ceaușescu, depinde de Partidul Comunist sovietic, fără de care n-ar putea exista, n-ar putea supraviețui. De aceea, această linie politică proiectată la București, adică un Ceaușescu și un partid comunist, independenți de Moscova este o imposibilitate, atât din punct de vedere geopolitic, cât și din acel al necesității pentru comuniștii români de a avea sprijinul comuniștilor sovietici. Este de asemenea o imposibilitate datorită legăturii foarte strânse dintre președintele român și diferiții președinți sovietici.”

Europa Liberă: Au fost totuși unele păreri în sensul că relațiile dintre Ceaușescu și Andropov nu au fost prea bune, iar unii se așteaptă ca relațiile cu Gorbaciov să fie încă și mai proaste.

David Funderburk: „Putem desigur face speculații asupra acestor probleme. Au existat chiar unii comuniști români cu funcții oficiale, care au lăsat să se înțeleagă că ar exista asemenea divergențe. S-a spus, de pildă, că Andropov, deoarece fusese ambasador la Budapesta, avea mai multă simpatie pentru unguri decât pentru români și că nu-i plăcea Ceaușescu. S-a spus de asemenea că lui Gorbaciov, care vrea, poate, unele reforme pentru a îmbunătăți sistemul comunist și a-l face mai capabil în competiția cu Apusul, nu i-ar plăcea o relicvă politică, un dinozaur politic, care practică cultul personalității sale și al familiei sale. Poate că aceasta să fie adevărat, dar, în același timp, este în interesul Uniunii Sovietice ca România să fie o țară stabilă, liniștită, dominată de Partidul Comunist. Cred de aceea că este în interesul Uniunii Sovietice ca situația din România să fie cea care este astăzi.”

Vlad Georgescu: Înseamnă aceasta, dle ambasador, că negați cu totul conceptul de independență sau autonomie românească? Socotiți că totul nu este decât un scenariu scris la Moscova?

David Funderburk: „Nu, nu neg cu totul. Mi se pare că, dacă ne întoarcem la anii ‘60 sau chiar și mai înainte, au existat legitime motive pentru Partidul Comunist Român ca să încerce să adopte anumite puncte de vedere diferite de cele sovietice, mai ales din punct de vedere economic. Dar trebuie să spun că independența românească este mult exagerată. Mi se pare că politica externă este folosită de Guvernul român, și cred cu sprijinul Moscovei, pentru a permite Bucureștiului să obțină credite, tratamente preferențiale, vizite la nivel înalt, tehnologie și alte forme de ajutor din Apus, pe care altfel nu le-ar putea obține. În felul acesta, Bucureștiul ușurează, într-un fel, sarcina Uniunii Sovietice.”

Vlad Georgescu: Da, înțeleg foarte bine acest punct de vedere, dar, pe de altă parte, Departamentul de Stat consideră că România duce o politică care îi irită pe ruși și care îi enervează. Presupun că nu împărtășiți acest punct de vedere.

David Funderburk: „Nu mi se pare că politica românească este atât de iritantă pentru sovietici pe cât se crede la Washington.”

Vlad Georgescu: Să ne întoarcem puțin, dle ambasador, la interviul Dvs. din „The Washington Post”. Vorbeați acolo despre o prezență activă sovietică în România. La ce anume vă referiți? Este vorba de o prezență militară sau de una civilă? Puteți să dați anumite cifre?

David Funderburk: „Informațiile pe care le avem arată că există un foarte mare număr de sovietici în România: personal civil, consilieri și, probabil, agenți ai Serviciului de Informații. Nu se poate stabili, desigur, cifra exactă, estimările pot varia între o mie și câteva mii. Nu este însă vorba de trupe sovietice.”

Vlad Georgescu: Considerați deci că România este un membru fidel al alianței sovietice, un membru pe care rușii se pot baza? Există, oare, date concrete, care să întărească această poziție?

David Funderburk: „Este desigur greu să vorbim de dovezi concrete. Un argument convingător însă mi se pare a fi acela că românii fac astăzi tot ce li se spune. Nu există, cu alte cuvinte, o

stare de revoluție, de disidență, în comparație cu alte țări est-europene. Cetățenii României astăzi sunt învățați să facă ceea ce li se cere. În acest sens vor acționa, probabil, și militarii atunci când li se va ordona să tragă, să lupte. Probabil că vor asculta ordinele.

Așa încât, dacă ai trăit la București și ai urmărit reacțiile oamenilor, care sunt intimidați și dominați de o masivă forță a Securității, dacă ai în vedere reacțiile supuse ale majorității populației, atunci trebuie să consideri că atât populația, cât și forțele armate vor face ceea ce li se va cere și că nu-și vor arunca uniformele, întoarce armele împotriva Pactului de la Varșovia și lupta pentru Occident.”

Vlad Georgescu: Dle ambasador, ce ne puteți spune despre problema transferului de tehnologie veche, la care v-ați referit în articolul amintit? Puteți da exemple concrete?

David Funderburk: „Există cazuri în care România a transferat tehnologie din Europa Occidentală și din Statele Unite către Uniunea Sovietică, dar nu pot indica acum cazurile concrete din motive de securitate.”

Vlad Georgescu: Da, firește, înțeleg. Să ne îndreptăm atunci atenția asupra problemei exporturilor românești de arme. Există dovezi, despre care s-a vorbit de altfel și în public, în presă că România ar exporta mari cantități de arme. Pe de altă parte, într-o recentă declarație a Departamentului de Stat, se afirmă că cea mai mare parte a acestui export merge în Uniunea Sovietică. Nu știam de aceasta și nu-mi este foarte limpede de ce au nevoie rușii de arme românești. Cum interpretați aceste informații contradictorii?

David Funderburk: „Nu înțeleg de ce Departamentul de Stat a dat publicității o asemenea declarație. Ei ar trebui să știe că informația nu este corectă. România exportă, într-adevăr, arme în Uniunea Sovietică, probabil părți componente produse în colaborare. Există însă și exporturi de arme către alte țări. Un articol din New Times Magazin de acum câteva zile, referitor la armata israeliană, menționa că mii de tancuri din Uniunea Sovietică, China și România fac parte din arsenalul de război irakian. Date deja publicate arată limpede că există tancuri românești în multe țări din Orientul Apropiat și că există și altfel de exporturi de arme românești în întreaga lume. Toate aceste date sunt binecunoscute pentru oricine vrea să le vadă.”

Vlad Georgescu: Tot ceea ce ați spus până acum, dle ambasador, va face să se înțeleagă mai bine diferențele de politică, de interpretare dintre Dvs. și Departamentul de Stat. Înseamnă aceasta că aveți, oare, obiecții față de politica de diferențiere în general sau numai față de modul în care se aplică ea față de România?

David Funderburk: „Politică de diferențiere înseamnă să tratăm în mod diferit țările est-europene. Cred că am făcut aceasta, indiferent de cum numiți politica respectivă. Cu ceea ce nu sunt de acord este cu faptul că scopurile politicii noastre de diferențiere față de România nu sunt întotdeauna realizate. Nu cred că politica de diferențiere a fost pusă în practică cu succes în privința României. Aceasta este preocuparea mea și aceasta este adevărat nu numai pentru România, dar și în ceea ce privește alte țări est-europene.”

Vlad Georgescu: Dar credeți că diferențele în politica externă sau în cea internă față de Moscova trebuie încurajate?

David Funderburk: „Nu sunt atât de sigur că putem trage o linie precisă, care să separe țările cu o politică externă independentă de țările care urmează o politică de liberalizare internă. Scopurile noastre generale în privința Europei de

Răsărit, inclusiv deci a României sunt să încurajăm liberalizarea, îmbunătățirea situației drepturilor omului, a libertăților individuale și, în același timp, să sprijinim acele țări est-europene, care adoptă poziții divergente față de Moscova. Aceasta este politica oficială exprimată și în cunoscutul discurs al vicepreședintelui Bush, acestea sunt obiectivele, dar ele nu sunt bine puse în practică în ceea ce privește România. Cu alte cuvinte, ceea ce cred că se întâmplă este că Guvernul român primește mai multe avantaje și un tratament preferențial mai mare din partea Guvernului american decât merită.”

Vlad Georgescu: Bun, dar în acest context, cum interpretați cazul Ungariei sau al Germaniei de Răsărit, care au arătat în ultima vreme, amândouă aceste țări, unele tendințe de independență față de Moscova?

David Funderburk: „Cred că este important, din punct de vedere politic, ca noi să comunicăm cu aceste guverne, dar eu nu cred că ar trebui să mergem atât de departe, încât să credem că, deoarece ele adoptă, din punct de vedere tactic sau strategic, anumite poziții divergente față de Moscova, aceasta înseamnă că ele pot deveni adversare ale Moscovei sau că sunt mai puțin fidele Pactului de la Varșovia. Cu alte cuvinte, cred că nu trebuie să împingem diferențierea până la punctul la care să acordăm un ajutor economic masiv sau să transferăm tehnologie țărilor care fac parte din blocul sovietic. Trebuie desigur să avem legături economice, legături politice și schimburi culturale cu țările care arată o îmbunătățire a felului în care își tratează populația sau care adoptă elemente ale economiei de piață. Așa cum face Ungaria.”

Vlad Georgescu: Dle ambasador, să ne întoarcem la România. Audierile recente din Congres privind drepturile omului în țara noastră, depoziția Departamentului de Stat au afirmat în chip constant, repetat, că influența americană a avut un impact real, pozitiv asupra situației din România. S-a afirmat că situația drepturilor omului s-a ameliorat și că aceasta se datorește mai ales presiunilor americane. Împărtășiți, oare, acest punct de vedere?

David Funderburk: „În general, nu. Din punctul meu de vedere, situația drepturilor omului nu s-a îmbunătățit, nu s-a îmbunătățit nici calitatea vieții pentru poporul român. Ceea ce am putut face, și acest lucru trebuie subliniat, este să rezolvăm câteva cazuri individuale de emigrare. Aceasta s-a putut face în parte pe căi diplomatice, dar în ceea ce privește îmbunătățirea situației generale din România, schimbările au fost minore și, din acest punct de vedere, politica noastră înseamnă că nu a fost eficace.”

Vlad Georgescu: Există, de asemenea, părerea în unele cercuri din capitala americană că acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate României ajută într-un fel la îmbunătățirea situației drepturilor omului din România. Considerați această interpretare corectă?

David Funderburk: „Aceasta a fost speranța noastră, optimism euforic din partea Departamentului de Stat. Grija mea este că, de fapt, îmbunătățirea așteptată nu a avut loc, ar fi trebuit să aibă loc. Ceea ce vreau să spun este că nu ne-am prezentat punctul de vedere cu suficientă tărie față de Guvernul român, nu am arătat destul de limpede ceea ce dorim în schimbul cadourilor și avantajelor pe care le câștigă România din partea Statelor Unite, și ele sunt numeroase.

De pildă, România poate poza drept o țară independentă în politica sa externă atunci când președintele american vizitează Bucureștiul sau vicepreședintele, sau secretarul de stat. Când avem schimburi anuale de înalți demnitari, toate acestea reprezintă un sprijin dat regimului de la București. Atunci când acordăm credite României, aceasta ajută România din punct de vedere economic, dar nu ajută și poporul. Ceea ce vreau să spun este că ar trebui să avem mai multă influență decât avem, mai multe pârghii de presiune și că politica noastră nu a fost destul de hotărâtă, destul de puternică în raporturile sale cu Guvernul de la București.”

Vlad Georgescu: Dle ambasador, aș vrea să reformulez oarecum întrebarea. Anularea clauzei, precum și o oarecare reducere a nivelului contactelor româno-americane ar putea, credeți, deci așa pare să sugerați, să aibă efecte pozitive asupra situației interne, ar putea toate acestea, oare, îmbunătăți situația drepturilor omului mai mult decât prin vechile metode?

David Funderburk: „Aceasta este desigur o părere personală. O reducere a contactelor sau anularea clauzei nu cred că ar înrăutăți în mod necesar situația drepturilor omului. După părerea mea, Guvernul își aplică politica sa față de populație, bazându-se pe propriile sale interese, ale partidului și ale lui Ceaușescu. Ei vor continua să facă ceea ce vor oricum, indiferent de ceea ce spune opinia publică din Apus și indiferent de politica sau de reacțiile Statelor Unite. Cu alte cuvinte, nu văd o legătură atât de strânsă între clauză sau între bunele relații româno-americane și politica internă din România.”

Vlad Georgescu: Înseamnă aceasta că ați favoriza anularea clauzei?

David Funderburk: „Părerea mea este că existența clauzei

națiunii celei mai favorizate nu a fost un succes, că nu a reușit să slujească scopurile politicii Guvernului american și interesele poporului american. Cred de aceea că ar trebui să ne revizuim politica, să definim o nouă politică, care ar fi mai eficace, aceasta deoarece clauza nu a dus la ceea ce am sperat din punctul de vedere al reformelor interne sau îmbunătățirea condițiilor de viață.”

Vlad Georgescu: Care ar fi atunci, dle ambasador, politica pe care ați sugera-o față de România și în ce măsură ar fi ea diferită de cea actuală?

David Funderburk: „Aș vrea să văd o politică, care să sprijine libertatea, democrația și drepturile omului în ceea ce privește poporul român. Sute de români mi-au spus de altfel că ei speră că voi spune toate acestea, că voi arăta lumii ceea ce se întâmplă în România, că nu voi uita și că, poate, Statele Unite ar trebui să-și schimbe strategia față de România. Mi se pare că ceea ce facem acum folosește numai regimului de la București, nu și poporului român. Dacă trimitem ajutor economic Bucureștiului, aceasta nu ajută poporului român, ci doar elitei care conduce la București.

Dacă trimitem pe președinte sau pe vicepreședinte la București, aceasta contribuie la creșterea prestigiului regimului, dar nu aduce nici un folos românului de rând.

Cred de aceea că ar trebui să fim mai categorici în privința idealurilor în care credem și a principiilor pe care le respectăm și trebuie să explicăm aceasta românilor în întâlniri internaționale la Națiunile Unite, la conferințele privind drepturile omului. Trebuie să fim mai expliciți, mai hotărâți în ceea ce privește pozițiile și idealurile noastre. După părerea mea, trebuie să trimitem mai puțin ajutor financiar, mai puțin ajutor tehnologic României.”

Vlad Gerogescu: Dle ambasador, politica americană față de Europa de Răsărit, în general, deci și față de România, arată limpede că Washingtonul consideră relațiile sale cu micile țări est-europene doar în funcție de relațiile sale cu Uniunea Sovietică. Cât timp va continua România să fie percepută doar ca un pion în acest ansamblu de relații Est-Vest?

David Funderburk: „Părerea mea este că trebuie să privim nu numai în prezent, dar și în viitor. Trebuie să fim preocupați și de poporul român, de ceea ce gândește el despre Statele Unite. Poporul român gândește astăzi că Statele Unite nu fac decât să ajute regimului lui Ceaușescu. Poporul român și-a pierdut încrederea în America ca un simbol al libertății și democrației, ca rază de lumină și speranță pentru popoarele oprimate din lume. Din acest punct de vedere, trebuie să ținem seama de ceea ce gândesc românii.

Desigur, în practică, în realitate trebuie să ai de-a face cu guverne, dar, ca să răspund la ultima parte a întrebării, este adevărat că România n-ar trebui privită numai în funcție de

relațiile sovieto-americane. Dar, în același timp, nu avem posibilitatea de a interveni în treburile românești în speranța de a aduce eliberarea de Imperiul Sovietic. Cred că - și sper că nu sunt prea pesimist, ci doar realist - după părerea mea, nu există prea multă speranță pentru libertate deplină în România, atâta vreme cât nu vor avea loc schimbări în Uniunea Sovietică.”

Vlad Georgescu: Da, desigur, aveți dreptate, dar totuși sunt și lucruri pe care eu nu le împărtășesc în întregime în acest răspuns, pentru că există totuși limite, chiar și înlăuntrul sistemului comunist, libertatea absolută la care vă referiți ține desigur de ceea ce se va întâmpla în viitor cu Imperiul Sovietic. Mă întreb însă dacă Imperiul Sovietic este responsabil astăzi de mizeria și dramatismul vieții zilnice din România anului 1985. Și ungurii țin, în fond, de Moscova, și ei sunt stăpâniți de ruși, - și poate chiar mai mult decât România, nu? - la ei sunt trupe. Lăsând deci la o parte pentru moment idealul către care tind desigur românii și toți est-europenii, aș vrea să vă întreb dacă nu vedeți anumite posibilități de îndreptare a situației pentru viitorul apropiat, pentru că, după părerea mea, astăzi suntem confruntați ca români cu o situație de viață și de moarte pentru poporul nostru.

David Funderburk: „Aveți, desigur, dreptate. Cred că există o mare marjă de manevră pentru un președinte român în ceea ce poate să facă, din punct de vedere intern, pentru folosul poporului. Ce se poate spune însă este că actualul Guvern nu face prea mult pentru popor. Cred că reforme economice, reforme în agricultură, o îmbunătățire a situației drepturilor omului, mai multe libertăți individuale, toate acestea sunt posibile pentru România în viitor. Ele vor trebui să se realizeze atunci când Guvernul își va da seama că trebuie să admită aceste schimbări, dar, în același timp, este în interesul Statelor Unite să sprijine ca toate aceste schimbări să se realizeze.”

Vlad Georgescu: Dle ambasador, ați vorbit foarte puțin până acum despre ceea ce ar trebui să facă românii ca popor pentru a impune aceste schimbări. Sunteți istoric, ați ținut cursuri de istorie la universități americane, ați scris cărți de istorie, știți, desigur, tot atât de bine ca și mine, că se vorbește foarte mult în Occident despre pasivitatea românilor, despre resemnarea lor. Pot, oare, schimbările la care vă referiți să fie impuse din interior? E vorba nu de cele fundamentale, de idealul absolut, ci de cele care ar putea îndrepta situația.

David Funderburk: „E greu să dau un răspuns la această întrebare. Există însă mai multe feluri prin care se poate explica pasivitatea la care vă referiți. Este foarte greu să reziști unui Guvern, care are un control absolut asupra societății, așa cum are Guvernul din România. El este omniprezent prin aparatul său de securitate, încât a creat o atmosferă de intimidare și frică, care explică de ce cei mai mulți dintre români consideră inutil să-și demonstreze sentimentele pe față. Este foarte greu să acționezi atunci când te uiți în jur și vezi soldați la fiecare colț de stradă, este foarte greu să mai crezi că poți face ceva, în același timp, sunt mulți care cred că, din punct de vedere istoric, există o diferență între experiența românească și cea poloneză, de pildă, și că poporul român reacționează față de guverne și realitate într-un alt fel decât poporul polonez.

În România nu există o Biserică națională, care este atât de activă, deschisă și independentă cum este cea poloneză, românii nu se pot aduna deci în jurul unei asemenea Biserici, care să fie simbolul libertății lor. În România nu există sindicate viabile, nu există, deci, nici solidaritatea și nici o Biserică catolică sau de alt rit în România, care ar putea da naștere unei situații de felul celei din Polonia.

Pe de altă parte, există o istorie, după cât se pare, a unor oameni care sunt în tradiția bizantină sau ortodoxă înclinați să asculte puterea. În acest fel, combinația celor doi factori, la care se adaugă atmosfera de intimidare, prezența puternică a Securității, duc la apariția unor mase de oameni care, în cea mai mare parte, nu adoptă atitudini deschise, pe față de disidență față de Guvern, dar există mulți disidenți în România, sunt mulți oameni iubitori de libertate, care se exprimă în diferite feluri. Mulți se exprimă înlăuntrul bisericilor, pe cale religioasă.”

Vlad Georgescu: Dle ambasador, nu este cazul acum să intrăm în această dispută asupra originii istorice a pasivității românești, în parte eu nu o împărtășesc, dar este totuși un punct de vedere care se poate susține, aș vrea însă să vă întreb în concluzie, să vă întreb din nou, dacă vedeți vreo lumină la capătul tunelului, dacă considerați că există speranțe pentru viitorul apropiat, pentru că, în fond, românii de 40 de ani nu trăiesc decât cu viitorul îndepărtat, li se spune ce se va întâmpla peste foarte multă vreme. Ce pot aștepta pentru viitorul imediat?

David Funderburk: „E greu să prezic viitorul, pot numai spune că vor trebui să aibă loc anumite îmbunătățiri în România și sper că ele vor veni, dar nu pot prevedea când anume. Nimeni dintre noi nu este veșnic și probabil că nici un Guvern nu poate sta la putere pentru totdeauna, la un moment dat vor fi schimbări în România. Și atunci când ele se vor întâmpla, sper că vor veni și reformele și că se va îmbunătăți viața oamenilor.”

Vlad Georgescu: Mulțumesc, dle ambasador, pentru acest interviu. Știu că vă întoarceți la catedra universitară, la meseria de profesor de istorie, pe care ați părăsit-o temporar în 1981 pentru a intra în diplomație și a sluji idealurile de libertate și progres ale țării Dvs., idealuri care, sperăm, într-o zi vor reveni și pe meleagurile românești. Vă doresc, așadar, succes în noua și, în același timp, vechea Dvs. activitate de istoric și așteptăm poate, de ce nu, și o carte, o carte de amintiri sau un studiu privind perioada românească a vieții Dvs.