Am auzit ani de zile vorbindu-se aici despre faptul că actul de corupţie are doi actori: cel care ia mită şi cel care dă mită. Uneori ieşea la rampă cîte un expert care ne explica ritos că la fel de grav e să dai mită. Ei bine, cazul recent de la ASEM m-a pus pe gînduri, stimaţi ascultători.
Vasăzică, sunt în arest sau în arest la domiciliu cîţiva lectori de la ASEM şi luaţi la întrebări nişte intermediari prin care mita ajungea de la studenţi la profesori. Să admitem că asta e OK. Oamenii aceştia suspectaţi de luare de mită trebuie să ofere nişte explicaţii şi, la rigoare, să fie pedepsiţi, dacă sunt vinovaţi.
Your browser doesn’t support HTML5
De ce nu sunt băgaţi în seamă cei care DAU mită?
Nu înţeleg însă altceva. Nu înţeleg unde sunt cei care dau mită? Aceştia de ce nu sunt arestaţi? De ce nu sunt puşi pe acelaşi palier cu cei care iau mita? Păi, nu sunt la fel de vinovaţi studenţii care dau bani ca şi profii care iau banii? Parcă ni se spunea ani de zile că la fel de rău e să dai mită! Şi atunci de ce numai lectorii şi intermediarii sunt pe post de mari vinovaţi? Unde sunt studenţii şmecheri fără de care actul de corupţie ar fi fost imposibil?
Mi se pare de domeniul evidenţei că nu poate fi distrusă corupţia dacă ne ocupăm cu precădere de cei care iau mită. Atîta timp cît există flăcăii care dau, corupţia e veşnică. Şi de ce atunci nu prea dorim să-i pedepsim la fel de sever pe flăcăii aceştia ca şi pe cei care încasează fraudulos banii? Este chiar cazul care poate fi descris cu un proverb rusesc: dva sapoga para!