Noul premier britanic și-a preluat mandatul pe 25 octombrie, ținând un discurs sumbru în care el a criticat „erorile” comise de predecesoarea sa Liz Truss. Rishi Sunak a numit însă un guvern în continuarea celui precedent.
### Vezi și... ### Liz Truss fără trusă de prim ajutor, motorul franco-german al UE în pană și recrutarea la supermarket în Rusia„Adulții au revenit la conducere. Acesta a fost mesajul lui Rishi Sunak după ani de haos, criză și încălcare a tuturor regulilor sub Boris Johnson și Liz Truss”, scrie The Times după discursul noului prim-ministru în fața reședinței din nr. 10 Downing Street, marți, 25 octombrie.
Aceste „decizii dure” sunt „o aluzie probabilă la reducerile previzibile ale cheltuielilor publice”, explică ziarul stângii intelectuale londoneze The Guardian.
Asta nu înseamnă însă că noul premier nu va fi supus acelorași critici ca și predecesorii săi. „Rishi Sunak ca prim ministru nu înseamnă niciun fel de avantaj pentru comunitățile asiatice,” a spus deputata Labour, din opoziție, Nadia Whittome, care este la rândul ei de origine indiană, într-un tweet pe care ulterior l-a șters. „Este un multimilionar care, în calitate de ministru al finanțelor, a redus impozitele pe profiturile băncilor în timp ce împinge spre cea mai mare scădere a nivelului de trai din 1956 încoace. Negru, alb sau asiatic: dacă muncești pentru a trăi, Sunak nu este de partea ta.”
Dar, în partea cealaltă a planetei, politicieni indieni de rang înalt au găsit o mulțime de motive pentru a saluta performanța politică a lui Sunak, indiferent de îndepărtarea sa de țara de origine. „Britanicii ne-au condus timp de 200 de ani”, le-a spus reporterilor Basavaraj Bommai, premierul statului indian Karnataka și membru al partidului naționalist hindus aflat la guvernare din India. „Nici în vis nu și-ar fi imaginat ei că într-o zi un indian le va deveni prim-ministru”.
Ironia este, desigur, că nimic nu arată că Rishi Sunak, sau vreo coterie de Tories de origine indiană vor face ceva pentru cauza naționaliștilor indieni, sau că vor critica în vreun fel trecutul imperial al Marii Britanii — mergând de la repatrierea diamantelor jefuite la a cere recunoașterea masacrelor din era colonială. (Cum am pus-o în revista presei de marți 36 octombrie, peste ocean, The Washington Post, într-un articol în care vorbește despre «curiosul arc al istoriei», amintește cum Winston Churchill i-a catalogat odinioară pe indieni „niște animale cu o religie de animale” („a beastly people with a beastly religion”.)
Franța — Germania: «Olalaf!…»
«Olalaf!…» este titlul comic pe care îl pune Libération în această dimineață, mare, în prima pagină, pentru a rezuma tensiunile franco-germane.
Libération anticipează prânzul în tête-à-tête al lui Emmanuel Macron cu Olaf Scholz, care vor lua masa împreună la Paris în această zi de miercuri, 26 octombrie.
Președintele francez Emmanuel Macron vorbește cu cancelarul german Olaf Scholz la începutul celei de-a doua sesiuni plenare a summitului NATO de la Madrid, 29 iunie 2022
Dar ei nu vor putea lichida lista lungă de divergențe ivite în ultimele luni, potrivit presei internaţionale. Cu toate acestea, cei doi au la dispoziție mijloacele pentru a putea salva funcționarea Uniunii Europene.
Suntem în plin „seism diplomatic”, estimează Die Welt, la Berlin. „O plagă deschisă în inima Uniunii europene, în cel mai rău moment”, suspină El Periódico în Spania. Așadar, când Olaf Scholz și Emmanuel Macron vor lua prânzul miercuri, 26 octombrie la Paris, pentru cuplul franco-german va fi „o oportunitate de a reveni pe drumul cel bun, după câteva luni extrem de dificile” observă Financial Times la Londra.
Die Welt, cotidian german conservator, rezumă: „În primul rând chestiunea energiei este cea care dezbină cele două țări. Problema se pune însă și pentru proiectele comune de armament, SCAF, avioanele de luptă franco-germane și „tancul viitorului”, unde neînțelegerile și geloziile dintre companiile în cauză fac ca aceste minunate noi arme să rămână de ani de zile la stadiul de tigri de hârtie.” La acestea se adaugă cumpărarea de F-35 americane de către Berlin, despre care Financial Times spune că a înfuriat Parisul; la fel ca și anunțul Berlinului de a se alătura proiectului NATO de întărire a apărării antiaeriene în Europa, dar fără Franța sau Italia.
### Vezi și... ### «Comunitatea politică europeană»: Europa XXL împotriva lui PutinSerghei Kirienko: confidentul lui Putin prezentat ca viitor președinte al Rusiei
The Daily Telegraph oferă în acest timp un portret al omului care i-ar putea succeda lui Putin, un om poreclit odinioară 'Kinder Surprise’, fost premier și feroce partizan al autoratului de la Kremlin, despre care se spune că ar putea fi răsplătit cu slujba supremă.
Nimeni nu cunoaște planurile de succesiune ale paranoicului Putin, însă liderul rus are încredere în Serghei Kirienko, care a întreprins o mutație ideologică de la sprijinirea liberalismului occidental în anii 1990 la promovarea autoritarismului lui Putin astăzi.
Serghei Kirienko (dreapta) și Vladimir Putin
Tehnocrat și adept al răposatului Gheorghi Șcedrovițki (Георгий Щедровицкий), filozof-fondator al Cercului Metodologic de la Moscova, care credea că oamenii și societatea pot fi programați, Kirienko a trebuit să se bazeze pe patronajul rușilor mai puternici și bogați pentru a-și face cariera.
A fost numit cel mai tânăr prim-ministru al Rusiei din istorie, la vârsta de numai 35 de ani, în 1998, de către președintele de atunci Boris Elțîn, la sugestia lui Boris Nemțov, figura principală a liberalismului rus, care a fost asasinat sub zidurile Kremlinului în 2015. (vezi interviul lui Nemțov tradus atunci de mine: «Nemțov: — “Mi-e teamă că Putin mă va ucide.”»)
Cinci ani mai târziu, Kirienko a obținut o nouă mare promovare, preluând conducerea Rosatom, instituție care joacă un rol uriaș în afacerile guvernamentale ruse. Este agenția care se ocupă de toate cele nucleare, de la programul rus de generare a energiei nucleare până la producerea de arme nucleare. Kirienko, foarte discret, a fost șeful acesteia timp de 11 ani.
Problema lui Kirienko, însă, este că el nu are propria sa bază de putere și dispune de nicio influență în cadrul puternicelor servicii de securitate ale Rusiei. Apropierea lui de Putin este în același timp o putere și o slăbiciune, încheie The Daily Telegraph.