Se împlinesc, la sfârșitul acestei săptămâni, 400 de ani de la nașterea lui Molière. Există astăzi un consens în a-l considera pe Molière drept autorul ce întruchipează, în toată complexitatea și varietatea lui, spiritul francez. Om al scenei, el însuși actor și director de trupă, Molière a lăsat o operă de o uimitoare diversitate. A știut să cucerească publicul cu farse și comedii ușoare, a surprins apoi prin piese care scoteau la iveală clișeele și conveniențele sociale (Școala femeilor), a satirizat necruțător impostura intelectuală (Prețioasele ridicole, femeile savante), a delectat curtea regelui cu comedii-balet, și-a apărat piesele scriind texte în care comenta propriile opere (Critica Școlii femeilor, Improvizația de la Versailles), a creat, în spiritul doctrinei clasice, caractere etern valabile (Avarul, Burghezul gentilom), a atins culmi ale rafinamentului și subtilității în Mizantropul, Tartuffe, Dom Juan sau ospățul de piatră și a murit, în 1673, după câteva reprezentații cu o piesă al cărei titlu ne pare, astăzi, ironic premonitoriu: Bolnavul închipuit.
Câteva din aceste piese au stârnit atunci reacții vehemente și polemici aprinse într-un secol (căruia i s-a spus secolul lui Ludovic al XIV-lea) ce n-a dus lipsă de „bătălii” literare. Cazul Tartuffe este cel mai notoriu, cu atât mai mult cu cât personajul principal s-a impus definitiv ca arhetip al fățărniciei și al bigotismului. În secolul nostru și în secolul trecut, pentru mulți regizori tentația a fost mare să-l „modernizeze” pe Molière și să scoată în relief acele aspecte ce par, în mod deosebit, „actuale”. Momentul aniversar de anul acesta va fi marcat, în Franța, de o mulțime de noi montări scenice, semn că vitalitatea scriitorului este intactă.
Caracterul excepțional al acestei opere menite să învingă timpul a fost subliniat încă de acum aproape două secole de marele critic literar Sainte-Beuve, Molière fiind autorul său favorit. Un text din 1863 expune admirabil rațiunile pentru care trebuie să-l iubim pe Molière. Prețuirea pentru Molière, scria Sainte-Beuve, înseamnă că ești vindecat de fanatism, de intoleranță, de ipocrizie, de fanatismul politic, de puritanism; înseamnă, totodată, să te delimitezi de acele suflete fade care, în prezența răului, nu știu nici să se indigneze nici să urască. A-l iubi pe Molière, continuă criticul, înseamnă să nu cazi într-o admirație oarbă pentru o omenire care uită de slăbiciunile ei, dar nici să o disprețuiești. În fine, a-l iubi pe Molière înseamnă a prețui autenticitatea, bunul simț, dreapta judecată și a respinge artificiul, prețiozitatea, zorzoanele superficiale.
Cuvintele lui Sainte-Beuve dau, în definitiv, „cheia” perenității operei lui Molière.