Cristian Burci are 50 de ani, controlează compania Adevărul Holding, editorul cotidianului Adevărul și al tabloidului Clik, cel mai vândut ziar din România, precum și Prima Broadcasting Grup, compania care operează Prima Tv. Potrivit ultimului clasament „Top 300 Capital”, Burci are o avere de circa 40 de milioane de euro, fiind pe locul 165 în clasamentul celor mai bogați oameni din România.
Your browser doesn’t support HTML5
Corespondenţa zilei de la Bucureşti
Este unul dintre ultimii moguli ai presei românești care ajunge pe mâinile procurorilor. Patronul cotidianului Adevărul a fost reținut, împreună cu fosta și actuala directoare administrativă de la compania care editează cunoscutul ziar, plus alte două persoane (Denisa Turcu, fost administrator special al Adevărul Holding, Clara Clementina Gheocov, actualul administrator al Adevărul Holding, fostul director al Romvag Caracal, Ion Dinoiu și Vilson Stancu). Aceștia sunt acuzați că au constituit un grup infracțional organizat și că începând din 2006, prin delapidare și abuz în serviciu au creat un prejudiciu de aproape opt milioane de euro sociețății Romvag Caracal. De asemenea Burci și colaboratorii săi apropiați sunt bănuiți că prin operațiuni fictive au păgubit statul cu aproape 5 milioane de euro.
Romvag a fost în trecut unul dintre cei mai mari exportatori de vagoane de marfă din lume. Fabrica și-a început producția în 1973, iar în 2002 a fost privatizată și preluată de International Railway Systems, compania deținută de patronul Adevărului. După criza economică din perioada 2008-2011, întreprinderea nu s-a redresat complet, dar a continuat, se pare, să fie una dintre sursele de venit ale mogulului.
În pledoaria pentru arestarea grupului infracțional condus de Cristian Burci, anchetatorii precizează că „din modul în care au acționat inculpații, este limpede pentru omul de rând care asistă neputincios la acest spectacol, că în teritoriul ocupat de crima organizată, acționează profesioniștii din lumea industriei, comerțului, investițiilor și finanțelor, într-o perfectă articulare, cu exponenți ai puterii”.
Această definiție a corupției sugerată de procurori în acest caz descrie cu oarecare fidelitate și situațiile celorlalți patroni media aflați în diferite faze de cercetare:
-Dan Voiculescu, fondatorul trustului Intact care cuprinde printre altele Antena 1, Antena 3 și cotidianul Jurnalul Național se află în închisoare cu o pedeapsă de 10 ani cu executare pentru fapte de corupție;
-Adrian Sârbu, care a pus pe picioare trustul Pro, cu vedeta sa ProTv, Ziarul Financiar, agenția de știri Mediafax și cotidianul Gândul, a fost trimis în judecată la începutul acestei luni pentruevaziune fiscală, instigare la delapidare și spălare de bani, prejudiciul total fiind de 14 milioane de euro;
-deputatul Sebastian Ghiță, patron al RTv este acuzat de către procurorii anticorupție de cumpărare de influență, șantaj, folosirea de informații nepublice și conducerea unei mașini fără permis. Anchetatorii au cerut reținerea sa, dar Camera Deputaților s-a opus prin vot. Astăzi Giță a depus garanții în valoare de 13 milioane de euro la DNA, iar procurorii i-au admis cauțiunea;
-Dan Andronic, directorul general al Evenimentului Zilei a fost reținut în luna decembrie pentru implicarea în dosarul retrocedărilor ilegale de terenuri în care este cercetat și așa numitul Prinț Paul de România;
-Dan Adamescu, patronul României libere este acuzat că ar fi mituit doi magistrați pentru ca, în schimb, aceștia să dispună soluții favorabile într-un dosar legat de insolvența unora dintre firmele sale. În dosarul companiei de asigurări Astra, Adamescu e acuzat de abuz în serviciu, spălare de bani, complicitate la abuz în serviciu
Există și alte cazuri, de patroni din zona media sau de persoane din managementul trusturilor de presă, cercetate de Direcția Națională Anticorupție.
Totul sugerează că slăbiciunea presei românești vine dinspre patronii ei, mai ales că nu sunt prea mulți fără dosare penale. Amestecul de afaceri, politică și presă reprezintă cocktail-ul exploziv al mass-media, care pune sub semnul întrebării aproape total credibilitatea presei românești, chiar dacă nu mereu jurnaliștii devin ecoul patronilor lor.