S-a născut pe 9 august 1978 în Chișinău. Este președinte al Partidului Liberal, ex-primar general al municipiului Chișinău, deținător a trei mandate consecutiv. Ultimul mandat de 4 ani și l-a întrerupt la 16 februarie 2018, anunțându-și demisia din funcție. Este susținător și promotor al ideii reunirii Republicii Moldova cu România.
Luni
După duminica însorită de 22 decembrie, când am aniversat 30 de ani de la Revoluția română și zi în care am pus luminițele de sărbătoare în curtea și în casa de la Colonița, a venit ziua mohorâtă de luni. Am mers la Primărie, la ședința Consiliului Municipal Chișinău (CMC), pentru a vota o decizie prin care să le facem puțină dreptate angajaților din administrația locală. PSRM și PD nu s-au prezentat, deși au promis, și-au bătut joc de oameni. Ședința a eșuat. Aflasem și despre faptul că a reînceput sezonul exploziilor din cauza gestionării greșite a instalațiilor de gaz.
Între timp a venit știrea cu noua vânzare a Aeroportului și preluarea acestuia de oligarhul rus Goncearenco, care dă petreceri prin Monaco, la fel ca Plahotniuc. Mi-a fost clar că este o făcătură, și că tot Plahotniuc deține Aeroportul, cum a fost de la bun început, doar că schimbă oamenii de paie: Șor, Konstantinou, Morlinsh, Tenev, Rothschild, Goncearenco etc. Mi-am pus întrebarea ce fel de stat suntem noi, dacă singurul aeroport funcțional pe care-l avem, care înseamnă securitate națională, în primul rând, circulă din mână în mână ca o jucărie?!
Apoi am primit vestea că Partidul Unității Naționale (PUN), a refuzat să dea curs propunerii Partidului Liberal (PL), de a înființa Mișcarea Unionistă din RM, astfel încât noi cei care promovăm Unirea să ne unim noi între noi, mai întâi. A mai trecut o oră și am aflat că niște copii s-au răsturnat pe toboganul de lângă bradul din PMAN, respectiv că toboganul și-a sistat activitatea. Este a treia „atracție” scandaloasă din piață, după caruselul erotic și reptila uriașă. Apropo, reptila o văzusem mutată lângă Circul de Stat (cel care stă închis de 15 ani), scotea aburi pe gură, fiind „parcată” printre microbuzele care aduc colete din Italia și restul diasporei.
Când ne vom recâștiga cu adevărat libertatea, le vom reuși și pe toate celelalte...
M-am gândit: în loc să fie o zi de luni cu spor, în care să mai facem câțiva pași înainte și să începem să avem și dispoziție de ajun de Crăciun, totul este pe dos. M-am bucurat cel puțin că, după amiază, am avut o întâlnire cu reprezentanții Fundației Liberale „Friedrich Naumann”, pe care noi, PL-ul, îi avem ca parteneri de peste 10 ani. Ei s-au bucurat pentru succesele noastre recente și au declarat că sprijină inițiativa noastră de unificare a unioniștilor. Trebuie să spun că, prin ei, se vede totuși luminița de la capătul tunelului: „Fur die Freiheit!” (Pentru libertate!) spune sloganul lor. Și este corect, când ne vom recâștiga cu adevărat libertatea, le vom reuși și pe toate celelalte!
Marți
Fiind ajunul de Crăciun și având în vedere că pregătisem din timp cadouri pentru rude și prieteni, le-am încărcat de dimineață în portbagajul mașinii și am plecat la sediul Partidului Liberal. Acolo am decorat, de asemenea, în mod improvizat, masa din sala de ședințe pentru întâlnirea cu colegii. Pomul de Crăciun era împodobit de aripa tânără a partidului încă de la 1 decembrie, conform tradiției. Pe parcursul zilei am avut o vizită în teritoriu, apoi am continuat seria de întâlniri pentru constituirea Mișcării Unioniste din RM. Am discutat cu colegii din USB și PUN, am schimbat mesaje și cu colegii din alte partide.
Am înțeles spre seara zilei că noi, unioniștii din RM, o parte înțelegem că unindu-ne eforturile toți, putem avansa și învinge, doar așa putem apropia Unirea. Pe lângă asta mai sunt și unioniști care se erijează în „salvatori” și consideră că ei și numai ei pot schimba ceva, aproape unipersonal. Am mai înțeles că asta ne va fi și problema în consolidare. Sperăm să o depășim, până la urmă nu este ceva nou, cam așa a fost mereu.
După ce am încheiat programul, am mers pe la porțile și ușile caselor rudelor și prietenilor unde am lăsat pentru copii, sub brad, afară, agățate în poartă sau în clanța ușii cadouri de la Moș Crăciun. O parte m-au aflat că am venit la ei și atunci am făcut schimb de cadouri, cum a fost cu fratele Lucian.
Miercuri
Zi de sărbătoare, Crăciunul, ziua nașterii lui Isus Hristos, cel la care ne rugăm noi, creștinii ortodocși, să ne fie mai bine. Dimineața a început cu mesaje de felicitare și de mulțumire pentru surprizele cu cadouri. Unii m-au descoperit cu ajutorul camerelor de supraveghere, trimițându-mi dovadă video, cum Moș Crăciun a venit să aducă darurile. Apoi, chiar în prima jumătate a zilei, au venit în vizită părinții, am stat la masă, dar nu una copioasă, ci una ușoară, la un ceai și o cafea, cu câteva dulciuri și copturi, mai ales că nu se făcuse nici amiaza.
Ziua a trecut relativ liniștit, mai mult cu gândul la amintiri: cum era Crăciunul când eram mici, la țară, cum mergeam cu colindă și cu urătură etc. Apoi mi-am amintit de primul Crăciun la Primăria Chișinău, cel din 25 decembrie 2007. Am ajuns atunci, țin minte, și pe paginile New York Times, cu povestea bradului din PMAN, furat de Voronin și comuniștii lui.
Văd și acum în fața ochilor acel prim Crăciun. Bradul furat și scurtat, l-am adus și l-am pus în față Primăriei, tot acolo am montat o scenă și chiar pe 25 decembrie am organizat primul concert de Crăciun în aer liber la Chișinău. Un recital a susținut și maestrul Eugen Doga. Era frig, temperatura de minus 10 grade, instrumentele înghețau. Cu toate acestea am reușit. Spectatorii stăteau și dansau printre mașinile care circulau pe bulevardul Ștefan cel Mare, pentru că poliția nu a vrut să oprească circulația. Așa am sărbătorit primul Crăciun european la Chișinău, în anul 2007. De atunci, trebuie să recunoaștem, am mai progresat, dar mai avem până când Crăciunul va fi cu adevărat așa cum este în toată lumea civilizată.
Joi
De obicei, joi avem ședințe ale Consiliului Municipal Chișinău (CMC). Am mers la ședință. Ca de obicei, acolo totul era cu picioarele în sus. Ceea ce trebuie să se voteze, nu se votează, iar ceea ce nici nu trebuie să fie pe ordinea de, se introduce, inclusiv suplimentar și se votează imediat. Astfel, CMC a sabotat decizia de a corecta o situație nedreaptă dintre funcționarii din administrația centrală a statului, care au salarii mai mari, și cei din administrația locală, care le au mai mici, practic de două ori. PSRM, PD și Partidul Șor au blocat adoptarea unei decizii favorabile.
Apoi, tot în timpul ședinței CMC, am înțeles că aflarea mea și colegilor din PL nu este meritul nostru, dar este „nedorabotka” lor ținând cont de dosarele deschise, și că ei pe mine „o să mă aranjeze”. Astfel ei au spus cu text deschis că dosarele penale abuziv deschise împotriva mea de Plahotniuc și Dodon sunt politice. Unii din sală, tot de la ei, au început a striga: „La pușcărie!”etc. Replica mea a fost: „Noi comuniști, socialiști și fel de fel de alți totalitari am mai văzut. Puteți să mă băgați la pușcărie, puteți să mă băgați în mormânt, oricum o să pierdeți, și tot Unirea cu România va învinge, să țineți minte acest lucru!”
Prin urmare, concluzia care vine de la sine este următoarea: în toți acești ani, ei - comuniștii, socialiștii, cei care nu au fost în stare să câștige alegerile în mod democratic, în fața mea - au recurs la denigrare în presă și dosare penale pentru a mă înlătura ilegal și a obține ei puterea, niște puciști. Iată, de fapt, pe scurt, istoria ultimilor trei ani, în ceea ce mă privește.
Vineri
O zi mai liniștită, în care am mai pus lucrurile în ordine la birou, făcând și un bilanț al activităților și cheltuielilor anuale. Această liniște a fost tulburată însă, cum se întâmplă de fapt în fiecare zi, de știri de obicei absurde și imposibile într-o țară normală, cum se spune.
Ba aflăm că Dodon vrea să scoată încă 1 miliard de dolari din rezervele BNM, fapt pentru care ar trebui demis imediat, pentru că atentează la siguranța națională, ba Primăria se laudă că a selectat un nou arhitect șef al orașului prin concurs, în condițiile în care numele Svetlanei Dogotaru se știa de o lună, anume că ea va „învinge” în concurs. Tot azi am aflat că reparația din biroul de primar, Ceban a făcut-o cu banii de la un coleg de bancă, contra sumei de 60.000 de lei (de fapt mult mai mult). În realitate, asta înseamnă mită în sumă de 3 mii de euro, suma pentru care Liviu Dragnea stă după gratii în România.
Legat de Dodon, este simptomatic faptul că în loc să aducă înapoi miliardul furat, el vrea să ne mai sărăcească de unul; în loc să aducă înapoi Aeroportul Chișinău în gestiunea statului, el propune construcția de alte aeroporturi. Cum a fost creatură și slugă lui Plahotniuc, așa a și rămas. Văzând toate aceste absurdități, devine destul de greu să calculezi cât timp ne mai trebuie totuși să ajungem la o viață normală - simplă, modestă, dar normală.
Seara am participat la emisiunea forum de la Radio Vocea Basarabiei. Am fost în direct cu ascultătorii, am răspuns la întrebări, am ascultat păreri. M-a bucurat faptul că, în final, toți am fost la unison - Mișcarea Unionistă din RM trebuie creată, aceasta este salvarea noastră, aceasta este calea noastră spre o viață mai bună, o viață sigură și prosperă în cadrul României Mari, a NATO și UE!