Născută în 21 octombrie 1977 la Opaci, Căuşeni, într-o familie de învăţători. Absolventă a facultății de litere a Universității Transilvania din Braşov, specializarea română-engleză. A lucrat la ziarul „Timpul”, apoi a fost angajată la Compania Orange Moldova.
Luni
După un week-end plin, calm, bogat în emoţii pozitive şi nori spectaculoşi vânaţi digital pe stâncile ferme şi prin pădurile de stejar de la Corjeuţi – motiv real de mândrie de ţară, săptămâna asta a început foarte dureros. În timp ce parlamentarii noştri se dădeau în spectacol ca să dea jos sau să ţină sus Guvernul Chicu, a murit pe patul de spital încă un medic: Mihai Strătilă – obstetrician-ginecolog, doctor în ştiinţe medicale, conferenţiar cercetător, şef al Centrului Sănătatea Reproducerii şi Genetică Medicală în cadrul Institutului Mamei şi Copilului. O minune a medicinii moldoveneşti, un om uşor, nelimitat de senin, bun, optimist, disponibil, care a încurajat, a îndrumat şi a dat cele mai potrivite sfaturi pentru trei generaţii de femei din Moldova. Ar mai fi trăit până la peste 100 de ani, cu puterea şi sănătatea pe care o avea, dacă nu era COVID-19.
„Nu există niciun COVID!”, „Minciuni!”, „Câţi bani ai luat pentru COVID?”, „Jos botniţele!” strigă cât îi ţine internetul „olecuţâcă” specialiştii în toate.
Şi aşa îţi vine să îi trimiţi, cel puţin, în sălile de terapie intensivă...
Ori, poate, să îi pui să lucreze în locul medicilor măcar o zi? Căci în acest ritm şi cu aşa o atitudine, nu vom mai avea lucrători medicali. Vom trăi într-o ţară de amatori, unde fiecare face cum îi trăsneşte în cap. Pentru că ştie că nu va răspunde nici pentru vorbă, nici pentru faptă. Dar, probabil, ce nu ştiu „olecuţâcă” specialiştii în toate este că Viaţa le dă o lecţie tuturor şi nu întreabă pe nimeni când.
Marţi
Răul şi binele se joacă de-a zebra. Care linie e mai groasă: albă sau neagră?
Am aflat că a decedat un coleg. O boală incurabilă. Mai rar auzim în aceste zile despre decese din alt motiv decât COVID. Nu e straniu. Diferenţa e că acest COVID are altă putere şi viteză pe secundă. Trebuie să ne organizăm să îi punem o piedică, astfel încât să iasă definitiv din „competiţie”. Sună conspirativ, dar noi trebuie să fim mai şmecheri decât orice virus.
Zi istorică pentru Europa: după peste 90 de ore continue de negocieri, liderii europeni au aprobat planul şi bugetul de 1,82 trilioane de euro pentru relansarea economică a Europei în urma crizei provocate de COVID-19. României i-au fost alocate 80 de miliarde de euro. 80 de miliarde!!! De euro!!! Asta e o pedeapsă pentru moldoveanul invidios, care stă mereu cu coatele pe gard şi se uită la vecin, dar nici nu face nimic să schimbe ceva la el în ogradă. Of, ce mai dor „culioacele” când simt de departe aşa o sumă…
„Bойна войной, обед по расписанию!”. Clătitele, în combinaţie cu un film bun – leac adevărat! Deşi a amestecat viaţa privată cu cea de lucru, pandemia asta are şi ea beneficiile ei. Tot ce nu era suficient în normalitate, este surplus în noua normalitate: timp cu familia, discuţii, filme, cărţi şi chiar somn, dacă ai noroc să nu te trezească cocoşul de peste gard ori vecina cu sapa pe la 5 dimineaţa.
Miercuri
În fiecare miercuri, am şedinţă pe tema protejării mediului. Nu sunt angajată în vreo organizaţie non-guvernamentală. Pur şi simplu, am norocul să lucrez într-o companie pentru care protejarea mediului, modul de viaţă sănătos şi sustenabilitatea sunt obiective pentru următorii 5 ani.
Nu am putut să nu mă implic în acest proiect Green. Când eram copil, nu se vorbea public pe la noi despre protejarea mediului. Poate pentru că încă nu ne inundase plasticul şi alte chimii periculoase, aruncate peste tot. Dar ţin minte foarte bine de la bunica şi de la părinţii mei că toate deşeurile erau selectate. Nu era o obligaţie nici atunci şi nici acum. Este un mod natural de a fi. Nu e târziu ca fiecare să conştientizeze importanţa protejării mediului, iar instituţiile de stat să susţină şi să încurajeze oamenii să trăiască frumos, sănătos şi cu drag în ţara lor. E tare mult de lucru şi nu e uşor, dar trebuie! Şi decât să blamăm oamenii care greşesc, mai bine îi învăţăm cum să procedeze corect.
Apropo de învăţat. Reţelele sociale plesnesc de vibraţii de tot felul legate de modalitatea de învăţare în următorul an şcolar...
Fiecare are motivele lui să se vaiete sau să se bucure de propunerile Ministerului Educaţiei, care a examinat toate variantele posibile, până la urmă. Dar dacă se va ţine cont mai mult de vaiete şi ţipete şi nu de situaţia reală în sănătatea publică, vai şi-amar de toţi.
Trezirea! Ce vrei să facă copilul tău: să înveţe sănătos şi în siguranţă de acasă ori să se expună riscului de îmbolnăvire şi să asiste la lecţii offline. Ok, presupunem că îi lăsăm pe toţi la şcoală. La primul caz de COVID în instituţie, lecţiile trebuie să treacă în regim online. Tocmai de asta, trebuie să fim pregătiţi pentru orice situaţie. Şi tare sper că o colaborare între autorităţile de stat, locale, medicale, instituţiile şcolare şi toţi oamenii de bună credinţă va contribui la dotarea tuturor şcolilor cu tot necesarul: dezinfectanţi, termometre, asistenţi medicali, echipament tehnic, inclusiv pentru transmiterea în direct a lecţiilor din clasă pentru cei de acasă etc.
Cel mai mult sper că vom reveni curând la vechea normalitate. Dar mă tem că mai avem de trecut peste încă un munte de statistică roşie. Răbdare şi înţelepciune!
Joi
Cum zic doctorii: grav, dar stabil. Iar peste 300 de cazuri de COVID-19. Mă bucur că am reuşit să văd marea, muntele, Parisul, meciul legendar Moldova-Franţa de la Paris, pe Sting în concert la Paris şi la Cluj, România, Bulgaria, Turcia. Dacă o să ne protejăm şi noi, şi voi, o să mai vedem multe împreună, legal.
Acasă la mine, fac orice, din martie încoace: lucru-mâncare, lucru- yoga, lucru- grădinărit, lucru-crescut pisici…
Una din bucuriile acestei carantine sunt pisicile din curte. În martie, pisica ne-a adus 4 pisici extrem de frumuşei. Din păcate, doi dintre ei s-au pierdut, după ce mama i-a dus pe toţi în podul casei de peste drum. Dar cei doi rămaşi , unul sur – pisicuţa Michiduţa, că nu poate sta o secundă, leit tat-su, şi altul bej – motănelul Piersic, liniştit şi drăgăstos ca mama, ne bucură şi acum. Mai întâi, i-am admirat cum se giugiuleau pe acoperişul casei vecinilor (se vede ca în palmă de la geamul nostru), apoi am asistat la migrarea de pe acoperiş la noi în curte, apoi le-am făcut culcuş în garaj, le-am cumpărat mâncare… I-am oblojit ca pe copiii mei. Pe mama lor am reuşit să o scoatem din bronhopneumonie severă (recunosc, m-am întrebat dacă într-adevăr pisicile sunt purtătoare de COVID, precum anunţa pe atunci presa internaţională). Pe cei mici i-am tratat de probleme digestive (d-apoi cum sa nu aibă probleme, dacă încă nu ştiau bine ce sunt, dar mâncau cu poftă şoriceii aduşi de mama în fiecare seară). Acum, aşa sunt de mari, că mama lor fuge de ei. Totuşi, au fost buni şoriceii J
Vecina de peste gard, cu braţele pline de buruiene pentru iepuri, a venit să constate că îmi place să lucrez pământul şi să îmi spună că a crezut că dacă se mută de la sat la oraş va purta numai ciorapi albi şi nu va lucra nimic prin curte, dar toată ziua are treabă. Păi, zic, da, sunt ţărancă în suflet. Ş-apoi, cum să nu faci nimic? Să lucrezi pământul care îţi dă roade e o plăcere şi o bucurie.
Ploaia de seară a confirmat: a udat bine roşiile, sfecla şi morcovul din grădinuţă.
Vineri
M-am trezit odihnită (după un somn bun, în sfârşit), cu gânduri bune şi optimiste că se încheie săptămâna şi poate se termină şi veştile grele. Nu a durat mult. Prima „noutate” miroase a rahat, la propriu. Asta se întâmplă când cineva îşi face nevoile la propriu şi la figurat pe tine, pe toţi cei din jur şi pe legi, iar reprezentanţii legii îşi fac şi ei nevoile mai departe.
Voi ţine minte toată viaţa săptămâna asta. E o coincidenţă că o povestesc aici. Dar m-a făcut să trag nişte concluzii importante, pe care le ştim, dar le neglijăm:
- dacă simţi că vrei să vorbeşti cu cineva sau dacă ştii că cineva ar vrea să te audă, sună, scrie, vizitează (dacă e posibil), nu amâna;
- preţuieşte timpul, oamenii, natura şi tot ce ai;
- iubeşte necondiţionat;
- dăruieşte ce poţi din ce ai.
Mă uit la copiii mei şi îi mulţumesc lui Dumnezeu şi doctorului Mihai Strătilă pentru grija lor. Mă uit în jur şi mulţumesc Domnului, părinţilor, familiei şi prietenilor pentru că am tot de ce are nevoie un om.