Mercenarii au existat încă de când există înfruntările politice între state sau, cum s-a întâmplat în Grecia antică sau în Italia Renașterii, între cetăți vecine și rivale.
Chiar și domnitorii români s-au sprijinit de multe ori pe mercenari, lucru mai rar spus în manuale, unul din aceștia fiind chiar Mihai Viteazul.
Termenul de mercenar vine din latină, de la merces, care înseamnă salariu sau recompensă.
În 1977, 167 de state au semnat un protocol adițional al Convenției de la Geneva din 1949, care fixează regulile războiului de astăzi. Potrivit protocolului, un mercenar nu are dreptul la statutul de luptător sau de prizonier de război. Asta, cum o precizează punctul c. al articolului 47, pentru că un mercenar, prin definiție și prin etimologia termenului, participă la ostilități doar în vederea obținerii unui avantaj personal, financiar.
Textul stabilește o serie de convenții foarte stricte prin care, de pildă, membrii înscriși voluntar în ceea ce este, de pildă, Legiunea Străină franceză nu pot fi considerați mercenari, pentru că ei sunt controlați de un stat: statul francez.
Mercenari sârbi au luptat de pildă în Donbas, în estul Ucrainei, ba chiar au participat la operațiuni din Crimeea, în vreme ce mercenarii ceceni sunt foarte cunoscuți și foarte apreciați.
Mai multe țări, printre care Franța și Marea Britanie, interzic cetățenilor lor să devină mercenari, activitatea constituind un delict pedepsit de lege, cu toate că decenii la rând după perioada decolonizării mercenarii francezi și britanici au fost printre cei mai apreciați în tinerele state din Africa.
Unul din cei mai celebri a fost mercenarul francez Bob Denard, implicat în războaiele civile din Congo și din Yemen, dar mai ales în seria de lovituri de stat din Insulele Comore, unde mercenarii săi l-au și asasinat pe președintele țării Ahmed Abdallah.
Începând din anii 2.000, s-a ajuns la o adevărată instituționalizare a companiilor paramilitare private de mercenari, la care unele state au recurs, mai ales odată cu dispariția lentă a recrutării obligatorii în Occident și din care cea mai cunoscută este acea Blackwater americană, foarte activă în Afganistan și Irak.
Faptul că acel protocol al Convenției de la Geneva le refuză mercenarilor statutul de combatant sau de prizonier de război este surprinzător. Practic în toate ocaziile Convenția de la Geneva acordă drepturi, în loc să le retragă. Ceea ce vrea însă să spună Convenția este că mercenarul are doar statutul unui civil care ar fi capturat. Acesta trebuie «tratat cu omenie», însă poate fi judecat pentru crime și fapte de violență, spre deosebire un soldat care a aplicat regulile războiului.
În caz de condamnare, mercenarul poate fi considerat un simplu criminal, ceea ce un soldat prizonier de război nu va fi niciodată dacă nu a comis în mod voluntar crime împotriva umanității.
Mercenarul poate fi chiar condamnat la moarte în țările care mai au această pedeapsă, un simplu militar însă - nu.
***
Mercenariatul este pedepsit penal în Republica Moldova. Mercenarul e definit în Codul penal ca fiind persoana special recrutată, în țară sau în străinătate, pentru a lupta într-un conflict armat în schimbul unei remunerări. Nu este cetățean al părții la conflict şi nici rezident pe teritoriul controlat de o parte la conflict. Nu este trimis de un stat în misiune militară oficială.
Până în 2013, participarea mercenarului într-un conflict armat era pedepsită la fel de dur ca și activitatea celor care angajează, instruiesc sau finanțează mercenarii. Pedeapsa ajungea până la 15 ani de închisoare. Urmare a unor modificări la Codul Penal, pedepsele pentru ambele tipuri de infracţiuni au fost micşorate. În prezent, un mercenar poate fi pedepsit cu maxim 7 ani de închisoare. Cu 3 ani mai mult riscă cei care îi angajează sau finanțează.
Fenomenul a luat amploare în Republica Moldova în special după declanșarea în 2014 a războiului din estul Ucrainei.
Într-o recentă investigație realizată de comunitatea jurnaliștilor de investigație RISE Moldova se spune, cu referire la date ale SIS, că în jur de 100 de cetățeni moldoveni ar fi ajuns ca mercenari în tranșeele separatiștilor pro-ruși din Donbas şi Luhansk.
SIS ar fi identificat până acum 47 de mercenari, 17 au fost reţinuţi, iar 12 - condamnați. Parte din mercenarii care au fost identificați nu au fost reținuți, pur și simplu, pentru că nu au revenit în ţară. Cunoscătorii nu exclud că sunt şi dintre cei care s-ar afla în ţară, dar deocamdată nu au fost identificaţi.
Ex-viceministrul de interne Ghenadie Cosovan crede că legislația națională ar trebui îmbunătățită. Or, în prezent, toţi cei care ajung pe banca acuzaţilor, indiferent că recunosc sau nu că au comis inclusiv omoruri, sunt cercetaţi în baza aceluiași articol din Codul Penal:
„Mercenariatul este văzut în legislaţie pur şi simplu ca înrolarea unor cetăţeni în zone de conflict. Or eu aş completa acest articol cu alte dezertate, cum ar fi folosirea armelor de foc împotriva cetăţenilor, participarea la genocid. Participarea la alte infracţiuni conexe mercenariatului, cum ar fi omuciderile. Numai prin metodele respective vom demonstra că mercenariatul este să porţi un pistol mitralieră, dar că prevede că tu trebuie să îndeplinești indicaţii ilegale ale forţelor separatiste, paramilitare pentru a nimici cetăţeni.”
Ghenadie Cosovan sugerează că mercenarii ar trebui pedepsiți mai dur decât prevede acum legislaţia. Unde mai pui că jumătate dintre cei care au ajuns deja pe banca acuzaţilor au fost condamnaţi cu suspendare, adică sunt la libertate pentru că şi-ar fi recunoscut vina în instanță. Aceştia reprezintă un pericol iminent, inclusiv pentru securitatea Republicii Moldova, spune Ghenadie Cosovan:
„Aceşti mercenari, întorcându-se înapoi, ei sunt deja gata soldățeii verzi care sunt permanent în stare de alertă de a îndeplini alte misiuni pe teritoriul Republicii Moldova.”
Ex-viceministrul de interne Cosovan crede că autorităţile moldovene ar trebui să colaboreze cu cele ucrainene la cercetarea mercenarilor, pentru că în Ucraina infracțiunile comise de ei sunt considerate nu doar mercenariat, ci şi activități teroriste, fiind pedepsite cu ani grei de închisoare sau chiar detenție pe viață.
Datele oficiale arată că jumătate din mercenarii moldoveni sunt din regiunea transnistreană, despre care s-a relatat că ar fi „o fabrică de mercenari”. Autoritățile constituţionale nu pot însă să intervină, întrucât nu deţin controlul de facto asupra acestei regiuni separatiste.