Your browser doesn’t support HTML5
Cerșetoria în UE, diferențe culturale
Fiind considerată o stare temporară, provizorie, cerșetoria este legală sau tolerată în majoritatea țărilor Europei.
În unele țări ale UE, totuși, precum Danemarca, Grecia, Marea Britanie sau Ungaria, cerșetoria e interzisă. În Ungaria e interzis legal chiar și să scormonești în coșurile de gunoi, oricât de flămând ai fi.
În Austria, unde landurile federale au legislații diferite în funcție de tot ce e manifestare socială, cerșetoria e interzisă în unele entități federale. La fel și în Germania. Cel mai departe s-a ajuns însă în Belgia, tot o țară federală (pe care de a deveni confederală, precum Elveția, ceea ce înseamnă cu totul altceva), unde de pildă primarul din Charleroi și mare vedetă a partidului socialist francofon Paul Magnette le-a impus cerșetorilor anumite zile și locuri în care pot cerși. Asta înseamnă că acei calici care trăiesc în stradă trebuie să aibă la ei în permanență o grilă, un orar tipărit pe care scrie între ce ore pot să cerșească în cutare sau cutare loc.
Tot în Belgia, legislația, care permite cerșitul, oriunde, interzice însă cerșitul cu copii. Potrivit legislației belgiene, dar și celei italiene, de pildă, cerșitul e permis oriunde, cu condiția ca cerșetorii să nu importuneze. Altfel zis, să nu vină să te tragă de mână, să devină amenințători, sau să îți rămână îndelung lângă masă, cu ochi umezi și mâna întinsă minute în șir după ce le-ai spus că nu le dai.
Un asemenea cerșit insistent e asimilat cu hărțuiala și poate duce la expulzare din țară, chiar dacă ești cetățean european, cum e cazul tuturor romilor români și bulgari.
La fel, e interzis cerșitul cu copii. Copiii trebuie să meargă la grădiniță sau la școală, care sunt gratuite, nu să zacă, pe jumătate drogați sau beți, în brațele mamelor pe străzile pietoniere comerciale.
Eu însumi am mustrat recent un român tânăr și bărbos care cerșește chincit pe trotuar în față la magazinul Carrefour Mérode, în Bruxelles.
Peste ochii focoși și cartonașul cu "J'ai faim merci" își trăsese o șapcă de piele Yves Saint Laurent, de culoarea mustului, cu sigla YSL.
Nu l-am certat pentru semnul exterior de bogăție ostentativă, nu, căci șapca era limpede un fals chinezesc la 2 euro. L-am mustrat pentru prostul gust vestimentar.
Dincolo de glumă însă, cerșetoria rămâne un fenomen sociocultural care este tratat total diferit de la o țară UE la alta. Iar în condițiile în care criza economică durează deja de un deceniu, fenomenul nu e pe cale de a se disipa.
**********
În Republica Moldova de mai mulți ani se discută că cerșetoria a ajuns o afacere profitabilă, mai cu seamă pentru cei care coordonează rețele de cerșetori. „Am vrea să rezolvăm această problemă odată și pentru totdeauna. Însă, din păcate, pe unii îi închidem, dar apar alții noi”, declara recent, la o emisiune televizată, ministrul de interne, Alexandru Jizdan.
Începând din 2008, urmare a unor modificări la Codul Contravențional, cerșitul nu este penalizat.
Se pedepsește doar cerșetoria organizată şi cea care implică minori. Anume acestea sunt în vizorul poliţiei, spune şeful direcţiei generale securitate publică a Inspectoratului General de poliție, Marin Maxian:
„Politia este în primul rând orientată la identificarea cerșitului organizat care este pedepsit penal. Deci, sunt anumite persoane care mobilizează alte persoane vulnerabile, îi organizează pentru cerşit, iar profitul în folosesc în scopuri personale. Aceste venituri sunt considerate infracționale, criminale. Multe circumstanțe pe care noi le identificăm cad sub incidenţa atât a cerșitului organizat, cât şi a traficului intern de persoane. Sunt racolate persoane din zone rurale sunt aduse în Chişinău pentru a presta aceste servicii. Acesta este trafic cu scop de cerşit”.
Uneori victimele traficului de persoane în scop de cerșit sunt forțate să o facă și în afara ţării. În 2017 au fost pornite şapte cauze penale pentru trafic de persoane în Federaţia Rusă cu scopul de exploatare, inclusiv prin cerșetorie.
O problemă gravă este implicarea minorilor. Deseori aceştia sunt obligaţi de proprii părinți să stea cu mână întinsă. Doar pe parcursul anului trecut, Poliţia a identificat peste 215 copii antrenaţi în cerşit. Au fost pornite peste 273 de proceduri contravenționale împotriva părinţilor, în special pentru faptul că nu şi-au îndeplinit corespunzător atribuțiile părintești, spune Marin Maxian:
„În afară de faptul că se încearcă responsabilizarea părinţilor prin a le aplica sancţiuni contravenţionale, copii când se află în astfel de situaţii când sunt impuşi sau organizaţi de către părinţi ca să participe la procesul de cerşit se consideră că aceşti copii se află în situaţie de risc şi cad sub incidenţa legii cu privire la protecţia copilului aflat în dificultate. În acest caz autoritatea tutelară este în drept să scoată forţat copilul din familie şi să-l plaseze într-un serviciu de urgenţă sau unul planificat. Avem o modificare recentă în legislaţie care prevede că în cazul când părinţii îşi exercită necorespunzător obligaţiile părintești sau se eschivează cu rea voinţă determinând plasarea copilului în instituţii rezidenţiale se pedepseşte penal”.
Anul trecut au fost inițiate două cauze penale vizând minori, una pentru cerșit organizat, cealaltă pentru trafic intern de persoane cu scop de cerşit.
Ajung să ceară milă în stradă şi copii care fug de acasă, spune Marin Maxian. În 2017, peste 640 de copii şi-au abandonat voluntar familiile.
În Moldova nu se duce o evidență a cerșetorilor, dar îi întâlnești la fiecare colț, pe străzile orașelor, în locurile aglomerate, în piață, în gară, în trecerile subterane sau la intrarea în magazine şi biserici.