Dilema alegătorului „transnistrean”

La microfon Radu Benea și bine v-am găsit la ediția săptămânală a emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumar:

Rezultatele alegerilor parlamentare din Republica Moldova au fost validate, inclusiv cele două mandate în circumscripțiile pentru regiunea transnistreană și care au fost contestate de opoziția din Blocul ACUM. După alegerile moldovene, la care a participat un număr record de votanți din Transnistria, urmează scrutinul prezidențial din Ucraina. Cetățenii ucraineni din stânga Nistrului vor putea vota doar la secțiile de la misiunile diplomatice ucrainene din Chișinău și Bălți, spune consulul Mihailo Harișin. Și... despre GULAG și încercările de „glorificare” a trecutului sovietic - o discuție cu scriitoarea din Rusia, Ludmila Ulițkaia.

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri și o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute.

Dilema alegătorului „transnistrean”

***

La Chișinău, Curtea Constituţională a validat, sâmbătă, rezultatele alegerilor parlamentare din 24 februarie și mandatele tuturor celor 101 de deputați aleși - 50 pe liste de partid în circumscripția națională și 51 - în circumscripțiile uninominale. Totodată, Curtea a respins demersul blocului ACUM al opoziției pro-europene, care a cerut invalidarea rezultatelor scrutinului în cinci circumscripții, inclusiv în cele două pentru regiunea transnistreană.

Reprezentanții Blocului ACUM, la fel ca și observatori naționali și internaționali, au atras atenția asupra faptului că, în ziua alegerilor, numeroși alegători din stânga Nistrului au fost aduși cu transportul în mod organizat la secțiile de votare, existând relatări că ar fi fost plătiți și îndemnați să voteze pentru un anumit candidat. La scrutinul parlamentar din 24 februarie, în secțiile deschise pentru alegătorii din regiunea transnistreană a participat un număr record de votanți - peste 37 de mii. Observatori independenți mai consideră că ridică semne de întrebare și faptul că în cele două circumscripții pentru Transnistria au fost aleși cu majoritate de voturi doi candidați de la Chișinău, care sunt puțin cunoscuți opiniei publice pe ambele maluri, declarați independenți, și în condițiile în care în regiunea din stânga Nistrului nu s-a putut face campanie electorală.

Un alegător din Transnistria recunoaşte că i s-au promis bani pentru vot

Curtea Constituțională a Republicii Moldova a respins și cererea Blocului ACUM privind redistribuirea unor mandate, în urma pretinselor nereguli semnalate care ar fi influențat rezultatele alegerilor. Astfel, configurația viitorului Parlament este următoarea: Partidul Socialiștilor are 35 de mandate de deputat, Partidul Democrat de guvernământ - 30 de mandate, Blocul electoral ACUM are 26 de mandate, Partidul Șor – șapte, și au fost aleși și trei deputați declarați independenți.

Au revenit în țară joi, 7 martie, cei doi piloți moldoveni ținuți ostatici la Talibanii afgani trei ani și jumătate. Întoarcerea lui Lionel Buruiană și Mihai Crihan a fost confirmată de Ministerul de Externe de la Chișinău. Potrivit externelor, piloții sunt sănătoși, dar se vor afla la început în grija autorităților, care asigură „condițiile de reintegrare a lor”. Piloții civili care lucrau pentru americani în Afganistan au fost capturați în noiembrie 2015, când elicopterul lor a fost doborât într-un incident în care căpitanul, tot moldovean, a murit. Eliberarea piloților cu implicarea Rusiei a fost anunțată mai întâi de președintele Igor Dodon, care a mulțumit Moscovei. Guvernul de la Chișinău s-a plâns însă că rușii nu au permis diplomaților săi accesul la piloți, pe care i-ar fi ținut nemotivat de mult la Moscova.

Trei companii înregistrate la Chișinău au fost folosite într-o inginerie financiară prin care s-au spălat peste 100 de milioane de dolari, în cadrul schemei cunoscută acum sub numele de „Troika laundromat”. În baza unor contracte fictive, semnate la Moscova și Kiev, banii s-au scurs de pe conturile celor trei firme de la Banca de Economii din Moldova în cele ale unor societăți off-shore de la o bancă lituaniană, relatează Agora.md. Informațiile au fost publicate pe portalul de investigații RISE Moldova care face referire la Troika Laundromat, una din cele mai mari scurgeri de documente bancare obținute de rețeaua internațională de investigații OCCRP Project, care dezvăluie o schema de spălare de bani de aproape nouă miliarde de dolari. Viorel Morari, procuror-șef la Procuratura Anticorupție și Angela Starinschi, purtătoarea de cuvânt a Centrul Național Anticorupție, contactați de RISE Moldova au declarat că firmele din Moldova, menționate în schema de spălare a banilor, nu au fost și nu sunt anchetate.

Sunt Radu Benea și vă amintesc că ascultați o sinteză a știrilor la Radio Europa Liberă.

Fosta șefă a Direcției Naționale Anticorupție din România, Laura Codruța Kovesi, a fost propusă oficial de Parlamentul European pentru noua funcție de procuror-șef european. O scrisoare oficială în care este anunțată candidatura sa a fost trimisă Consiliului Uniunii Europene, sâmbătă, de către președintele Parlamentului European, Antonio Tajani. Într-un mesaj pe Twitter, Tajani a scris că Laura Codruța Kovesi „are toate calitățile necesare pentru a face o treabă excelentă. Avem nevoie de mai multe femei extraordinare precum Laura Codruța Kovesi în poziții de conducere”. O echipă de negociere a Parlamentului urmează să discute cu Consiliul UE numirea noului șef al Parchetului European. Din echipă nu fac parte reprezentanții României, care s-a opus candidaturii lui Kovesi. În ultimii ani, sub conducerea Codruței Kovesi, Direcția Națională Anticorupție din România a trimis în instanțele de judecată sute de dosare care vizau și oficialități de rang înalt, inclusiv parlamentari, miniștri și chiar primi-miniștri, care au ajuns la închisoare.

Centrul pentru Cercetarea Opiniei Publice din Rusia, VTsIOM a dat publicităţii un sondaj de opinie, potrivit căruia încrederea în președintele Rusiei, Vladimir Putin, este la cel mai scăzut nivel din 2006, și anume de 32%. În luna ianuarie, potrivit unui sondaj făcut de acelaşi centru, arată că încrederea populaţiei în liderul de la Kremlin era de 33,4%. Potrivit unor experţi, scăderea popularității președintelui Rusiei s-ar datora noii legi a pensiilor, care a provocat și proteste masive în întreaga Rusie.

Aceasta a fost sinteza principalelor știri ale săptămânii trecute. Mai multe găsiți pe pagina noastră de internet, la europalibera.org.

***

Europa Liberă: Pe 31 martie în Ucraina vor avea loc alegeri prezidențiale. Comisia Electorală de la Kiev a înregistrat un număr record de candidaţi - 44 la număr. Doar foarte puțini din aceștia sunt cunoscuți potențialilor alegatori de pe cele două maluri ale Nistrului, din R.Moldova. Potrivit sondajelor, printre favoriți se află fostul premier al Ucrainei, Iulia Timoșenko. Actualului președinte, Petro Poroșenko, i se oferă puține șanse să fie reales. În general, puțini alegători din Moldova participă la scrutinele din Ucraina, majoritatea lor aflându-se în regiunea transnistreană. Am încercat să aflăm de la mai mulți locuitori din Tiraspol și Bender cât de mult îi interesează alegerile prezidențiale ucrainene și ce se întâmplă în țara vecină?

„Nu vă pot spune nimic. Am fost la alegerile din Moldova, la cele din Ucraina – niciodată.”

„Nu are sens să participi la aceste alegeri. Acolo toți care sunt la putere - trebuie alungați. Am auzit că războiul din Donbas va continua. Pentru unii e război, pentru alții – un mijloc de îmbogățire fabuloasă. La putere au venit bandiții – ei se sprijină unii pe alții.”

„Nu are sens să merg să votez. Acolo, în Ucraina e o debandadă care va continua încă multă vreme. Poporul de acolo trebuie să cugete și să decidă - nu noi. Dacă le convine ceea ce se întâmplă, înseamnă că le place să trăiască așa, în sărăcie.”

„Suntem pentru alegeri corecte. Ar trebui să putem să votăm în Ucraina, așa cum s-a putut și în Moldova. Nu e corect că oamenii nu pot vota acolo.”

„Votul nostru nu va conta. Poroșenko e la putere și nimeni nu-l poate alunga, de aceea alegerile vor fi falsificate. Nu cred că ai noștri vor merge, nici eu, e prea departe și e costisitor, mai ales că la noi au rămas doar pensionarii, n-avem tineret.”

„În Transnistria lumea nu cunoaște ce se întâmplă în Ucraina. Ceea ce ni se spune aici, la televizor, este departe de realitate. De fapt, situația e normală în Ucraina. Desigur, nu chiar toate sunt în regulă, dar e mult mai bine decât la noi – și salariile sunt mai mari, și pensiile le-au majorat. Fiul meu a fost student în Ucraina, a absolvit recent, și are un trai decent acolo. Cel puțin, are serviciu - are de toate. Am și eu cetățenia ucraineană și aș vota.”

Europa Liberă: Opinii ale locuitorilor din regiunea transnistreană.

Etnicii ucraineni constituie cea mai numeroasă minoritate din Republica Moldova. În statisticile oficiale figurează aproape 200 de mii de persoane. Nu toți însă au și acte ucrainene, dat fiind faptul că Ucraina nu acceptă deținerea dublei cetățenii. Majoritatea persoanelor care au acte de identitate ucrainene locuiesc în Moldova în baza permisului de ședere. Potrivit Consulatului ucrainean de la Chișinău, în Republica Moldova locuiesc circa 80 de mii de persoane cu pașapoarte ucrainene, dintre care 90% - în regiunea transnistreană. Nu este însă de așteptat ca participarea la vot să fie foarte mare, având în vedere că, anii trecuți, la alegeri s-au prezentat doar 2-3 mii de persoane, a declarat într-un interviu pentru Europa Liberă șeful secției consulare din cadrul Ambasadei, Mihailo Harișin, cu care a discutat colega mea Lina Grâu.

Europa Liberă: Aveți ceva cifre legate de numărul de secții de votare care vor fi deschise în Republica Moldova și cam unde vor fi amplasate ele?

Mihailo Harișin

Mihailo Harișin: „Da, aceste secții există deja de câțiva ani. În 2012 a fost o decizie a Comisiei electorale centrale a Ucrainei și pe teritoriul Republicii Moldova au fost confirmate două secții de votare pentru străinătate – cea de pe lângă ambasada Ucrainei în Republica Moldova de la Chişinău, și de pe lângă Consulatul Ucrainei în orașul Bălți. Avem aceste două reprezentanțe diplomatice și pe teritoriul acestor două instituții sunt deschise aceste două secții de votare.

Folosindu-mă de ocazie, cred că voi spune și adresa, ca oamenii să știe unde să vină. La Chişinău este strada Vasile Lupu 17, ambasada Ucrainei. Iar la Bălți este Consulatul Ucrainei de pe strada Kiev 143.”

Europa Liberă: Cât de multă lume așteptați la secțiile de votare?

Mihailo Harișin: „Moldova este o țară unde locuiește un număr important de cetățeni ai Ucrainei, nu doar etnici ucraineni. Dacă e să luăm în general pe Moldova, atunci avem aproximativ 80 de mii de cetățeni ai Ucrainei. Dacă e să luăm sectorul consular de pe lângă Ambasadă, centrul și sudul Moldovei, atunci avem aproximativ 50 de mii de cetățeni ai Ucrainei care au drept de vot și pot participa la alegeri. Interesant este că aproximativ 90 la sută dintre aceștia sunt cetățeni care locuiesc pe malul stâng al Republicii Moldova.

Cum arată practica anilor precedenți, la alegeri participă aproximativ 2-3 mii de persoane, cel puțin la Chişinău. E un număr nesemnificativ. Adică experiența arată că aceste două secții de votare, din Chişinău și Bălți, sunt suficiente pentru ca oamenii să-și poată realiza dreptul lor de vot. Acestea sunt amplasate cam în mijlocul sectoarelor consulare, astfel încât pentru oameni în principiu nu este foarte departe să vină la secția lor să voteze.”

Europa Liberă: Voiam să vă întreb despre ucrainenii din regiunea transnistreană – aceștia unde pot vota cel mai ușor? Mai degrabă la Bălți și Chişinău, sau totuși la secțiile de votare din Ucraina?

Mihailo Harișin: „În Ucraina nu. Doar la Bălți și Chişinău - avem doar aceste două secții de votare. Cetățenii Ucrainei care locuiesc în Transnistria în raioanele de mai sus, adică Râbnița și Camenca, pot vota la Bălți, pentru că ei acolo stau la evidență consulară. Iar cei care locuiesc de la Dubăsari și mai jos trebuie să vină la secția de votare de la Chişinău, cea de pe lângă Ambasada Ucrainei.”

Europa Liberă: Din punct de vedere tehnic există posibilitatea de a merge și a vota în Ucraina?

Mihailo Harișin: „Există. Dar pentru asta e nevoie de niște proceduri – persoana trebuie din timp să-și ridice înscrierea de la secția de votare la care este arondată și să-și schimbe adresa electorală – fie permanent, fie provizoriu. Și atunci va putea vota concret la secția la care are stabilit domiciliul. Toate cerințele și procedurile sunt afișate pe site-ul Comisiei electorale centrale – oamenii pot intra acolo, pot face cerere, pot face cunoștință cu procedura care trebuie parcursă pentru a-și putea asigura dreptul la vot.”

Europa Liberă: Adică și în anii trecuți cei care mergeau din Transnistria să voteze în Ucraina parcurgeau aceeași procedură?

Mihailo Harișin: „Probabil cineva o fi mers, pentru că oamenii circulă, e normal. Și dacă omul vrea să voteze acum există toate posibilitățile. Singura chestie este că din timp trebuie să-și facă înregistrarea, să scrie o cerere și să indice adresa unde se va afla în ziua respectivă pentru a fi inclus în listă acolo.

Adică, alegătorul nu poate vota unde vrea ei, ci doar concret acolo unde va fi înregistrat. Astfel este exclus așa-numitul fenomen al „caruselului electoral”.”

Europa Liberă: Am discutat cu unii experți care s-au ocupat de Ucraina și ei ne spuneau că nu există o legătură foarte puternică dintre cetățenii ucraineni din Moldova și Kievul oficial – la nivelul Guvernului, la nivelul unor programe de stat. În orice caz experții spuneau că până în 2014 a existat un interes foarte mic al Kievului față de aceste comunități din afară și respectiv a cetățenilor ucraineni de a vota. Vedeți vreo revigorare a acestui interes în ultimii ani?

Mihailo Harișin: „Eu cred că în realitate cauza este cu totul alta. Oamenii trăiesc departe și nu toți au destule mijloace, destui bani pentru a veni la Chişinău și Bălți și a vota. Sunt mulți pensionari cărora la fel le este greu să vină aici. Tinerii mulți pleacă în străinătate. Așa că aici cauze sunt multiple.

În ceea ce privește situația de până în 2014 despre care ați întrebat, pot spune din propria experiență din mandatul meu precedent că atunci exista un program de asistență a conaționalilor din străinătate, organizat de președintele Victor Iușcenko de atunci. Comunitățile ucrainene și școlile cu predare în limba ucraineană din toată Republica Moldova, nu doar din Transnistria, primeau o asistență materială consistentă din partea statului ucrainean. Și de aceea nu cred că legătura era slabă – era normală, ca peste tot, ca a oricărei alte comunități cu patria istorică.”

Europa Liberă: Nu a existat dorința de a deschide o secție de votare în regiunea transnistreană, sau acest lucru este exclus în principiu?

Mihailo Harișin: „Este un lucru imposibil în principiu, nu doar teoretic, pentru că teritoriul Transnistriei este în prezent un teritoriu cu un statut nedeterminat și necontrolat de autoritățile centrale ale Republicii Moldova. Și despre deschiderea unor secții de votare acolo nici nu poate fi vorba. Totul se face exclusiv în câmpul legal reglementat de legile Republicii Moldova, ale Ucrainei și de acordurile internaționale.

În acest moment, după cum am mai spus, Ucraina are două reprezentanțe pe teritoriul Republicii Moldova – este vorba despre Ambasada de la Chişinău și Consulatul de la Bălți. Pe teritoriul acestor instituții ucrainene și sunt deschise secțiile de votare. Am mai spus de la început că acestea sunt amplasate în așa fel încât Bălțiul și Chişinăul sunt în centrul sectoarelor consulare și este o distanță aproximativ egală pentru cei care vor să vină din nordul sau din sudul, din vestul sau din estul sectorului electoral – distanțele sunt cam la fel. Și în principiu aceste secții de votare sunt suficiente pentru realitățile zilei de azi.”

Europa Liberă: Consulul Ucrainei la Chișinău, Mihailo Harișin, într-un interviu realizat de Lina Grâu.

***

Europa Liberă: Săptămâna trecută, la Moscova, câteva sute de oameni au comemorat în Piața Roșie împlinirea a 66 de ani de la moartea dictatorului sovietic Iosif Stalin. Comemorările organizate anual de Partidul Comunist din Rusia au avut loc la mormântul lui Stalin de sub zidul Kremlinului. Ceremonia de anul acesta a fost marcată de un incident în care doi activiști au aruncat cu flori rupte în bustul lui Stalin, iar câțiva protestatari în etate s-au adunat pentru a-i cere președintelui Vladimir Putin să oprească „glorificarea” lui Stalin. Dictatorul sovietic a decedat pe 5 martie 1953, la vârsta de 74 de ani. Milioane de oameni au fost executați de regimul său, trimiși în Gulag sau lagăre de muncă din Siberia și Kazahstan. „Gulagul – mașinăria de tocat oameni” a fost tema unei noi dezbateri publice, organizată de Europa Liberă, săptămâna trecută, la Ialoveni, în cadrul proiectului AntiNostalgia. Cu aceasta ocazie, colegii mei Iulian Ciocan și Alexandru Bordian – ambii jurnaliști și scriitori – i-au adresat mai multe întrebări scriitoarei din Rusia Ludmila Ulițkaia, care abordează, în scrierile sale, probleme ale Gulagului și ale impactului asupra destinelor umane.

Ludmila Ulițkaia: Există experiențe prin care omul ar fi bine să nu treacă

Europa Liberă: Ludmila Evghenievna, e uşor de presupus de ce au nevoie de GULAG istoricii sau ziariştii. Dar de ce au nevoie de GULAG scriitorii? E mai profitabilă perspectiva literatului?

Ludmila Uliţkaia: Mi-e greu să vă răspund deoarece există aici un amănunt foarte important. Chestia e că pentru oamenii din generaţia mea GULAG nu e un lucru abstract, nu e o teorie, ci chiar o parte a istoriei familiilor. Ultimul roman pe care l-am scris – Scara lui Iakov -, e dedicat bunicului meu care a stat la închisoare de trei ori şi care, din fericire, a supravieţuit ultimei încarcerări şi a fost eliberat în 1955 şi a reuşit să trăiască o vreme în libertate. Am aici pe perete o poză care-l înfăţişează în închisoare, e fotografiat din faţă şi din profil. De aceea, să zici că GULAGUL e o chestiune teoretică… Desigur el poate fi studiat de istorici, sociologi şi demografi. E fără îndoială un material bogat, dar e şi o părticică profundă din vieţile noastre. În fiecare dintre noi există urmele sale încifrate şi poate deseori nu foarte evidente. Totuşi, frica cu care au trăit cîteva generaţii de oameni sovietici s-a înrădăcinat. De aceea, e o temă nevalorificată din punct de vedere social. E probabil foarte greu şi generaţia de azi vrea s-o evite, să n-o atingă. Bunăoară, procesul recent al lui Iuri Dmitriev e în fond despre aceasta, despre cum puterea se opune rememorării GULAG-ului şi cum vrea să-i convingă pe oameni că totul e bine. Adică n-au existat crime, totul a fost normal, erau nimiciţi duşmanii poporului, iar faptul că aceşti „duşmani” formau a patra parte din populaţie e trecut sub tăcere. De aceea, e un detaliu al vieţii din Rusia. Ori înţelegi despre ce e vorba, ori nu înţelegi. Dacă nu înţelegi, îţi este sortit să ai de-a face mereu cu această dilemă istorică. Iar singura modalitate să ieşi din acest impas etern e să treci totul prin propria conştiinţă.

Europa Liberă: Ludmila Evghenievna, ați menționat ultimul roman pe care l-aţi scris, „Scara lui Iakov”. Am putea afirma că în cărțile dumneavoastră, ca și în acest roman, una din ideile centrale este că GULAGUL deformează viața omului contemporan?

I s-a spus „Soljeniţîn al Basarabiei”

Ludmila Ulițkaia: Desigur. Bineînțeles, am putea să o considerăm una din ideile mele. Dar nu mi-am propus aceasta drept scop. Știți, a existat, la un moment dat, un anumit conflict interior între Șalamov și Soljenițîn. Ambii scriitori au arătat lumii această teribilă tragedie rusească. Soljenițîn considera că închisoarea îl face pe om mai puternic, mai rezistent în fața vieții, că omul obține o anumită experiență care poate să-i fie de folos în viața ulterioară. Șalamov, ai cărui ani de detenție au trecut în condiții incomparabil mai grele decât cele ale lui Soljenițîn, considera că experiența GULAG-ului nu poate fi utilă pentru viața normală a unui om, că acele condiții de închisoare și de ocnă doar îl distrug, îl umilesc pe om și îl aduc la starea de animal. Totul a fost spus prin acest conflict trasat în literatură. În cazul acesta sunt, desigur, de partea lui Șalamov. Există experiențe prin care omul ar fi bine să nu treacă.

Europa Liberă: Dar cum vedeţi nostalgia pentru trecutul sovietic? De ce este ea atât de puternică și când va dispărea din spațiul post-sovietic?

Ludmila Ulițkaia: Este o întrebare foarte interesantă. Acum cîteva zile am fost la teatrul „Sovremennik”. Este un teatru foarte bun, care îmi place foarte mult. E un teatru vechi care a jucat un rol foarte important în viața generației mele. Altădată era imposibil să procuri un bilet la acest teatru. Ei au montat un spectacol muzical. Au făcut-o foarte bine, sunt foarte multe fragmente din filme și cântece frumoase ale compozitorilor și autorilor talentați, de la Tariverdiev și Pahmutova, compozitori oficiali, până la Okudjava și Vîsoțki ale căror cântece în perioada sovietică nu erau interpretate în public. Deci, întreg spectacolul era pătruns de o dulce nostalgie. Am ieșit absolut stupefiată. Înțeleg că noi mereu ne amintim de tinerețea noastră ca despre ceva frumos, pentru că am fost tineri, puternici, veseli și pentru că atunci nu ne atinseseră încă o mulțime de tragedii și griji. Însă acest amestec, probabil, al nostalgiei după tinerețea ta, după timpul care a trecut, când eram atât de tineri și frumoși, dă, în general, o anumită înfrumusețare a acestui trecut… Am ieșit cu o senzație destul de apăsătoare, pentru că înțelegeam că toate acestea seamănă cu un compot dulce-acrișor. Pentru că este atât de plăcut, iar aceste cântece minunate, frumoase, pline de talent sunt interpretate foarte frumos. Ieși și te gândești: Doamne, prin acest spectacol ei ne-au povestit astăzi cât de bine a fost. Însă bine nu a fost, îmi amintesc doar imaginea în întregul ei. Prietenii mei stăteau la închisoare, viața era grea, extrem de falsă, puterea era scârboasă. Poți oare să spui despre putere mai bine decât Mandelstam: puterea e scârboasă ca mâinile unui bradobrei. Simțeam permanent aceste mâini pe gât, mai ales le simțeau foarte bine părinții și bunicii noștri. Greu de spus, de unde apare în psihicul uman această înduioșare și o amintire dulce despre toate astea. Cred că aici se află una din enigmele psihicului uman. Pentru a supraviețui trebuie să ai totuși un anumit sentiment al optimismului și al vigorii. Această senzație că în viitor va fi totul mai bine îl susține pe om și omul se orientează. Este ceva normal și corect. Suntem totuși oameni vii. Toată lumea vrea să supraviețuiască.

Găgăuzii în gulag

Europa Liberă: Ludmila Evghenievna, va putea Rusia să scape de autoritarism și de ceea ce mulți numesc „apucături imperiale”?

Ludmila Ulițkaia: Deocamdată, se pare că nu. Presupun că am avut o anumită șansă la începutul anilor ’90 când era cumva posibil să schimbăm puțin mersul istoriei. Astăzi ne aflăm într-o albie absolut tradițională de evoluție a istoriei rusești, a statalității ruse. Și aici nu trebuie să căutăm vinovatul. Știți, nu sunt fana puterii, nici a celei de azi, nici a oricărei alte puteri. Eu insist asupra dreptului omului particular, asupra faptului că există mereu un proces de confruntare între stat și om. De fapt, este un proces normal și firesc. Statul cere una, omul vrea altceva. Este ceva normal. Cred că în conștiința poporului este foarte adânc implantată această nevoie de o putere dură, de o mâna forte care este salutată. Procentul fatal de 86,14 la sută de acum câțiva ani reflectă, probabil, o stare profundă a lucrurilor, o situație reală din punct de vedere psihologic, psihic și demografic. Probabil, aceasta îi place poporului rus.

Europa Liberă: Dar acum e mai bine decât în perioada sovietică sau... Care e diferența?

Ludmila Ulițkaia: Aș zice că...

Europa Liberă: ...Din punct de vedere moral.

Ludmila Ulițkaia: Am impresia că Rusia, cel puțin din câte țin minte, nu a trăit niciodată atât de bine ca acum. În general, țara este prosperă. Nu aș putea spune că această bunăstare care, de fapt, scade mereu, se datorează puterii. Această bunăstare a apărut în pofida puterii. Pur și simplu, procesul civilizațional evoluează astfel încât în lume astăzi sunt mai puțini oameni flămânzi. În general, civilizația contemporană, totuși, a realizat câte ceva. Am în vedere acea regiune în care, să zicem, a învins civilizația creștină din care noi facem parte. Orientul are propriile sale legi, dar și în Orient oamenii au început să trăiască mai bine. China este prosperă. China, o țară veșnic flămândă, este astăzi în plină prosperitate. Este o tendință a procesului mondial – faptul că s-au dezvoltat tehnologiile, oamenii au învățat să producă alimente și să depindă mai puțin de climă și de natură. Este un proces general. Astăzi nu mai sunt atâtea epidemii care au existat, să zicem, cu o sută de ani în urmă. Medicina a realizat un mare salt, astăzi mortalitatea infantilă este aproape eliminată. Pe când, cu o sută de ani în urmă, a treia parte din copiii din întreaga lume nu ajungea nici până la vârstă de șapte ani. De aceea, faptul că omenirea trăiește mai bine nu poate fi pus la îndoială. Însă nu putem nega nici faptul că ea duce un mod de viață nebun și că pericolul autodistrugerii devine în fiecare an tot mai evident. Țara noastră și ea depune un efort foarte mare ca să apropie această catastrofă destul de reală. Rusia m-a interesat mereu prin faptul că în ea se întâmplă concomitent procese absolut contrare. De aceea, unul vede binele: băieți, e mai bine aici sau acolo. Altul observă fenomenele negative. Însă este vorba despre un organism viu în care totul se află în starea unui război permanent. De fapt, însăși viața umană este o luptă continuă și aici n-ai ce spune. Deoarece sunt un om bătrân, mă uit la tot ce se întâmplă în jurul nostru cu un mare interes și curiozitate. Și, sincer vorbind, mă îngrijorează felul în care omenirea va ieși din acea stare în care politicienii diferitor țări i-au aruncat pe oameni. Am putea să îi numim pe unii dintre ei, însă m-aș abține să o fac.

Europa Liberă: Scriitoarea rusă Ludmila Ulițkaia, într-un interviu pentru Radio Europa Liberă.

***

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie această ediție a emisiunii Dialoguri transnistrene. Sunt Radu Benea și vă mulțumesc că ne ascultați. Aici e Radio Europa Liberă.