Diversiuni „hibride” cu miză electorală

Legea cu privire la statutul special al limbii ruse, votată în parlament în noaptea de 16 decembrie 2020 de către majoritatea Dodon-Șor-Plahotniuc, are toate semnele unei diversiuni patentate. O lege care readuce Moldova în trecutul confruntărilor interetnice din anii ‘90. Este ceea ce a declarat Dodon când a pierdut alegerile prezidențiale: că vom vedea cât de rău va fi fără el la cârma statului. „Totul abia începe!”, a promis atunci ex-prezidentul c-un aer de complotist care-și anticipează provocările.

Diversiuni „hibride” cu miză electorală

După ce a lăsat țara într-o stare economică deplorabilă, după ce a gestionat pandemia într-un mod dezastruos, după ce a tulburat relațiile cu FMI, schimbând legea miliardului furat etc., noul/vechiul lider PSRM, aflat în pierdere de viteză și de electorat, s-a gândit că e cazul să recurgă la arsenalul discordiei. Problema limbii ruse și „statalitatea”, pentru a parafraza eufemistic o celebră zicală, este ultimul refugiu al politicianului pro-moscovit din Moldova, care nu mai are argumente convingătoare pentru a fi crezut și votat.

Adevăratele soluții ar conduce pur și simplu la dispariția rânduielilor mafiote și autoritariste din aceste țări post-sovietice. Soluțiile vitale înseamnă stat de drept, democrație și libertate de exprimare, anticorupție, eliberarea economiei din chingile monopolurilor și ale schemelor criminale. PSRM și aliații săi nu pot promova aceste valori, pentru că și-ar contrazice propria rațiune de a fi.

De ce este anacronică și pernicioasă inițiativa socialiștilor privind limba rusă ca limbă de comunicare interetnică în Moldova? Pentru că vine în contratimp cu evoluția societății moldovene și în flagrantă contradicție cu urgențele zilei: criza pandemică și sărăcia. Mai mult: inițiativa legislativă a majorității tricefale Dodon-Șor-Plahotniuc, votată în dricul nopții, reprezintă un afront la adresa valorilor naționale ale Republicii Moldova.

„Care e problema cu limba română, tovarăși socialiști? De ce nu e bună româna ca limbă de comunicare interetnică? Sigur că cetățenii de etnii diferite pot comunica între ei în ce limbă doresc, esențial e să respecte limba oficială în relația cu instituțiile și autoritățile statului. Ce vă deranjează? E prea sărac vocabularul limbii române, nu are destule cuvinte, subtilități, figuri de stil pentru a-i ajuta pe cetățeni să se înțeleagă între ei?” – aceste întrebări le-ar putea adresa lui Dodon și partidului său intelectualii din Moldova, însă, firește, răspunsul trebuie căutat nu în aspecte legate de calitatea sau specificul limbii române și nici măcar în zona complexelor personale ale unora dintre pretinșii apărători ai limbii ruse, ci în agenda electorală a forțelor pro-estice și plutocratice de la Chișinău și, desigur, în dorința Moscovei de a păstra Republica Moldova pe orbita „lumii ruse”.

Inițiativa majorității Dodon-Șor-Plahotniuc nu este doar lovită de nulitate juridică, așa cum a argumentat Curtea Constituțională în decizia ei din 21 ianuarie 2021, este periculoasă la nivelul relațiilor interumane, intercomunitare. În Moldova există numeroase familii mixte. Avem vecini, prieteni, colegi de muncă alolingvi, cu care ne înțelegem, conviețuim în liniște și pace, ne ajutăm reciproc, chiar dacă nu există neapărat o armonie perfectă pe anumite subiecte sensibile, legate de identitate și apartenență geopolitică.

Iar dacă ne uităm că peste 80% din programele de audiovizual și tipărituri din Republica Moldova sunt în limba rusă, am spune că cea care are nevoie de o protecție specială este mai degrabă limba română – neglijată, ostracizată în anumite medii și localități, cum e orașul Bălți sau regiunea găgăuză, ca să nu mai vorbim de Transnistria, unde a vorbi românește și a te declara român îți poate crea mari necazuri: să ne uităm la soarta școlilor noastre de pe partea stângă a Nistrului și de la Bender.

Este adevărat că și statul ar fi putut face mai mult pentru învățarea limbii române de către minoritățile naționale, însă politicienii – și mă refer la corupții care au condus Republica Moldova în acești ani ai independenței – au văzut mereu în agitarea conflictului limba română versus limba rusă un prilej de speculații politice și de adunare de voturi.

E mai simplu să fluturi fobii și resentimente din perioada Războiului Rece, decât să faci ceva bun pentru țară. De aceea este considerat anacronic și primitiv PSRM-ul. Acest partid pare încremenit în anii ’90, nu a evoluat deloc, deși lumea din jur a făcut pași rapizi spre o altă paradigmă – a deschiderii, a construcției, a dezvoltării... PSRM-ul nu a învățat nimic din istoria recentă a confruntărilor interetnice din Moldova. Pandemia și sărăcia nu te întreabă ce limbă vorbești, chiar dacă la o analiză mai atentă s-ar putea să găsim și aici anumite legături de tip cauză și efect.

Diversiunea PSRM-Șor-Plahotniuc, blocată de Curtea Constituțională, a izbutit deja, judecând după unele ecouri de presă și mărturii ale oamenilor, să provoace anumite ciocniri, replici acide, violente între cetățeni – la locul de muncă, pe stradă, în magazin, în transportul public. Ne convingem odată în plus că e foarte ușor să aprinzi incendiul, mult mai greu e să-l stingi.

Confruntată cu proteste masive, care au cuprins întreaga țară, de la Vladivostok la Kaliningrad – ca urmare a arestării opozantului Navalnîi și a dezvăluirilor sale despre palatul faraonic de la Marea Neagră, de o opulență monstruoasă, al lui Vladimir Putin –, autoritățile din Federația Rusă, mă refer la Ministerul de Externe rus și Ambasada de la Chișinău, și-au făcut timp să comenteze „știrile alarmante despre restricționarea funcționării limbii ruse în Republica Moldova”.

„Trompetele” propagandei moscovite au găsit potrivit să fluture spectrul unor tensiuni în Transnistria, să o acuze pe președinta Maia Sandu că nu-și respectă promisiunile privind unitatea poporului, o unitate pe care chiar politicienii pro-ruși de la Chișinău o dinamitează. Șantaj și diversiuni „hibride”, Rusia le aplică după un scenariu bine cunoscut: provoci conflicte, plasezi fumigene, apoi tot tu pretinzi să fii chemată să rezolvi situația, să dictezi „condițiile de pace”.

Dodon și alți fruntași PSRM amenință că vor readuce în parlament legea limbii ruse, adică sunt deciși să mențină și să amplifice tensiunile, în caz contrar vor trebui să răspundă, să ofere mai multe explicații despre gestionarea dezastruoasă a țării în perioada în care au avut întreaga guvernare în mâinile lor.

Cât a fost în funcție, Dodon – călător frecvent la Moscova – nu a fost preocupat de starea limbii ruse. Socialiștii și-au amintit subit de „nevoile” limbii ruse de îndată ce au pierdut alegerile prezidențiale. Acum, pentru a bloca agenda anticorupție, anunțată de președinta Maia Sandu, și pregătindu-se de anticipate, socialiștii și-au stabilit strategia: ațâțarea războiului lingvistic, ridicarea de baricade între cetățenii de diferite etnii.

Diversiunile, manipulările „cusute cu ață albă” ale Moscovei și ale detașamentelor sale loiale de la Chișinău pot fi contracarate prin adevăr, transparență și unitate a tuturor celor care vor să pună capăt statutului de colonie ex-sovietică al Republicii Moldova.