Radio Europa Liberă organizează o nouă dezbatere în cadrul proiectului „AntiNostalgia”. Tema dezbaterii cu care mergem mâine (miercuri, 12 decembrie) la Soroca e „Holodomor”-ul - foametea din Ucraina provocată de regimul sovietic în 1932-33, pe care mulți ucraineni o consideră un act de genocid, menit să-i radă de pe fața pământului pe țăranii ucraineni.
La Soroca vom prezenta un film al serviciului nostru ucrainean de radio, intitulat „Holodomor: lumea a ştiut, dar a tăcut” , realizat de colegii noştri de la Kiev în ajunul a celei de-a 85-a aniversare a Holodomor-ului. Jurnalistul serviciului ucrainean de la Radio Europa Liberă, Dmitro Dzhulai, care este şi invitatul special al dezbaterii noastre, ne-a povestit în ajun, într-un interviu, despre acest film şi despre ceea ce el crede a fi „o instrumentalizare” a temei Holodomorului de către politicienii ucraineni.
Your browser doesn’t support HTML5
Interviul dimineții: Dmitro Dzhulai (Radio Europa Liberă-Ucraina)
Dmitro Dzhulai: „Problema minciunii şi a responsabilităţii jurnaliştilor pentru ceea ce scriu este foarte actuală şi astăzi. În anul 1933, mulţi jurnalişti străini ştiau despre înfometarea din Ucraina. De exemplu, Walter Duranty (corespondentul New-York Times), jurnalist care atunci lucra la Moscova şi care ştia foarte bine despre moartea în masă a ucrainenilor din cauza foametei, dar care a negat această realitate. Iar ulterior a primit premiul Pulitzer (premiul pentru journalism american similar ca prestigiu cu premiul Nobel acordat cercetătorilor, scriitorilor și oamenilor de știință din întreaga lume sau cu premiul Oscar din cinematografie).
Pe de altă parte, au fost aşa jurnalişti, ca Gareth Jones - jurnalistul britanic care a scris mai multe articole despre cele văzute, dar aproape nimeni nu l-a crezut, pentru că relatările oficiale din URSS nu confirmau informațiile lui - care nu s-a lăsat îmblânzit de regimul sovietic şi au relatat adevărul unei lumi întregi. Aceşti doi jurnalişti pot fi priviţi ca doi antipozi – unul care s-a dedat minciunii şi altul care a relatat adevărul. Şi acest lucru este foarte actual, pentru că şi azi avem jurnalişti care îşi asumă responsabilitatea pentru ceea ce relatează sau despre ce tac, iar alţii nu o fac. Deci, acest film este anume despre asta: despre responsabilitate pentru informaţia care, aşa cum se ştie, influenţează multe lucruri, pe de o parte, şi pe de alta - despre minciuna care poate aduce o imensă daună.”
### Vezi și... ### Veronica Arpintim: „Dacă nu-ți cunoști istoria, nu poți să-ți construiești un viitor corect și frumos” (VIDEO)Europa Liberă: S-ar putea spune oare că ceva asemănator se întimplă şi acum, când există atâta propaganda, atâtea ştiri false, realităţi alternative şi atâta negare a adevărului?
Dmitro Dzhulai: „Noi ne ciocnim cu aşa ceva zilnic. Pentru că avem un conflict în estul Ucrainei şi mediile ruseşti în fiecare zi inventează realităţi paralele. Iar noi, cei de la Radio Europe Liberă, am creat o rubrică specială în care suntem nevoiţi să deconspirăm aceste falsuri. Şi nu e o problemă întâlnită doar aici, ci în lumea întreagă. Nu întâmplător cuvântul „dezinformare” este în prezent cel mai frecvent utilizat cuvânt la scară internaţională.”
### Vezi și... ### Cum ne apărăm împotriva dezinformării? (VIDEO)Europa Liberă: Cunoaştem despre cooperarea pe care o aveţi cu oamenii de știință, pentru o relatare cât mai obiectivă a unor procese istorice mai complexe, inclusiv, iată, a Holodomor-ului. Aţi putea să ne daţi detalii despre această colaborare?
Dmitro Dzhulai: „În Ucraina, dar nu numai, există multe discuţii despre numărul victimelor Holodomor-ului. Unii, din considerente politice, exagerează aceste cifre, alţii, dimpotrivă, le mişcorează. Acest joc cu cifrele nu e deloc benefic. De aceea, noi, la Radio Europa Liberă, am vrut să găsim informaţii cât mai obiective.
### Vezi și... ### Agnieszka Holland: „Filmul despre Holodomor este o o poveste a știrilor false”Şi am aflat că Institutul de Demografie al Ucrainei împreună cu Universitatea americană Harvard au calculat, în urma unei ample cercetări, cifra exactă a victimelor. A fost de fapt prima cercetare bazată pe documente de arhivă autentice care au fost evacuate anterior din arhivele ruseşti şi care în Ucraina nu puteau să existe. Aceste cifre se bazează pe ştiinţă. De aceea, am relatat despre aceste calcule într-un proiect special. Mai ales că cercetarea a fost mai extinsă, ea aduce dovezi ştiinţifice ale faptului că foametea a fost organizată.”
Europa Liberă: De ce credeţi că sunt atât de importante anume dovezile ştiinţifice?
Dmitro Dzhulai: „Eu cred că acest lucru este foarte important pentru că acest joc cu cifrele e inadmisibil. Când unii zic că au fost trei milioane de victime, alţii șapte milioane, iar alţii zece milioane, sau 15 milioane, asta nu e serios. Şi atunci se discreditează întreaga poveste. Iar ca rezultat, unii vor instrumentaliza politic subiectul şi vor spune, uitaţi-vă cât de gravă e problema, iar alţii, dimpotrivă, vor spune că foamete nici nu a fost, că au murit câteva sute de mii şi atât. Cu alte cuvinte, când nu există lucruri probate, se vor găsi mereu oameni care se vor juca cu cifrele, exagerându-le sau micşorându-le în interese politice.”
Europa Liberă: Vom reveni imediat la instumentalizarea politică a temelor istorice, iar acum vă rog să ne povestiţi la ce concluzii aţi ajuns după ce aţi adunat, aşa cum se ştie, de-a lungul anilor extrem de multe mărturii ale celor ce au trecut prin foametea organizată.
Dmitro Dzhulai: „Este adevărat. De mai mulţi ani facem acest lucru. Este foarte dificil să asculţi aceste mărturii, pentru că e vorba despre lucruri extrem de dramatice. Eu personal, însă, după ce am ascultat mai multe astfel de amintiri, am auzit unul şi acelaşi lucru: oamenii spun că le-au luat nu doar grâul, ci toate alimentele pe care le aveau oamenii. Deci, eu înţeleg de aici că Holodomor nu este doar despre cereale, grâu şi că crima a fost mai straşnică decât ne-am fi putut imagina.”
Europa Liberă: Există multe discuţii acum despre repetiţiile din istorie şi despre faptul că omenirea nu a rezolvat încă definitiv această problemă a puterii statului, a puterii ideologiei şi a celor ce admit excesele în acest sens. În societatea ucraineană credeţi că s-a găsit răspuns la întrebarea despre ireversibilitate?
Dmitro Dzhulai: „Nu cred că această problemă şi-a găsit soluţia. Şi ne convingem de acest lucru mai ales dacă e să ne uităm la ascensiunea mișcărilor naționaliste în mai multe țări. Dacă e să ne uităm concret la Ucraina, apoi statisticile recente arată că 80 la sută din ucraineni consideră că Holodomor-ul a fost un genoicid al poporului ucrainean. Deci, se poate vorbi despre existenţa unui consens national asupra faptului că nu numai ucrainenii au murit în urma acestei crime, ci şi polonezii, şi evreii, şi alte naţiuni care lucuiau în acel moment în Ucraina.
De asemenea, există un consens asupra autorilor crimei – întreaga responsabilitate este pusă pe seama conducerii sovietice. Nu s-a ajuns deocamdată să se vorbească şi despre actorii concreţi ai fărădelegilor respective, oamenii care au pus în practică crima, dar un consens asupra faptului istoric şi asupra autorului există.”
Europa Liberă: Ce ne puteţi spune despre politicieni: există percepţia în societatea ucraineană că atitudinea politicienilor ucraineni faţă de Holodomor nu e dictată strict de interese politice, ci e o încercare sinceră de a determina o înţelegere corectă a lecţiilor istorice?
Dmitro Dzhulai: „Fiecare preşedinte ucrainean a avut abordarea sa faţă de Holodomor. Preşedintele Kucima a încercat o politică duplicitară, de conciliere cu ambele tabere. Pe timpul lui Iuşcenko, Holodomor-ul era tratat ca un mit, în baza căruia s-ar putea încerca consolidarea societăţii ucrainene. Deci, se spunea ceva de felul următor: ucrainenii au fost exterminaţi, dar ei au rezistat ş. a. m. d. Ianukovici avea o atitudine cardinal diferită: el nu spunea că a fost vorba despre un genocid, ci stăruia mai mult pe versiunea rusească, potrivit căreia a fost vorba despre o criză umanitară în timpul căreia au murit în egală măsură şi ruşi, şi beloruşi, şi kazahi...
Iar acum, pe timpul lui Poroşenko, abordarea din nou e diametral opusă şi din nou se stăruie pe faptul că a fost vorba despre un genocid al poporului ucrainean. Adică, fiecare politician, odată ajuns la putere, profită de această temă în propriul interes politic. Iar istoricii, unii dintre ei, fac jocul puterii.”