„Dogma religioasă își face locul în doctrina politică a partidelor din România” (Contributors.ro)

Știri prezente în mai multe publicații țin la curent publicul din România cu etapele instalării noii puteri la guvernare la Chișinău. Știripesurse.ro îl citează pe liderul Partidului Socialiștilor, Igor Dodon, care are cuvinte de apreciere despre competențele Nataliei Gavriliță, propunerea de prim ministru a Partidului Acțiune și Solidaritate. „Este un bun profesionist, a spus Dodon. (...) Acum, dacă va face față sau nu, depinde cu ce echipă va veni, cu ce program și ce garnitură”. Cu toate cuvintele bune, comuniștii și socialiștii nu o vor vota pe Gavriliță, pentru că „opoziția nu poate susține persoanele puterii la funcțiile-cheie din instituții”.

Aktual24.ro preia declarațiile lui Igor Grosu. Potrivit proaspătului președinte al parlamentului, componența noului guvern ar putea fi anunțată săptămâna viitoare, astfel încât votul de învestitură să fie dat joi. Site-ul face o prezentare a parcursului profesional și politic al Nataliei Gavriliță și reproduce declarațiile făcute în urmă cu câteva zile de prim-ministrul desemnat.

Igor Grosu, prezentat la rândul său de Aktual24, a anunțat schimbări importante în țară, pe linia stăvilirii corupției. „Scoaterea presiunilor de pe oamenii de afaceri este una dintre priorități”. Fluxurile de știri anunță deja că un fost ministru a fost reținut, a fost trimis în judecată un fost deputat și urmeaza să fie arestat arhitectul-șef din Criuleni.

O analiză publicată pe platforma Contributors.ro sub semnătura lui Mirel Axinte, urmărește legătura dintre religie și politică în România, începând cu 1989. Imediat după căderea regimului Ceaușescu, „religia a fost un simbol al libertății, apoi, de-a lungul anilor 90, un simbol al anticomunismului. Treptat, Biserica Ortodoxă Română a devenit un apendice al administrației și puterii de stat și element obligatoriu protocolului de stat. După 2016, însă, dogma religioasă își face locul în doctrina politică a partidelor de la noi. Astăzi, religia nu e doar simbol și protocol, e deja parte a ideologiei politice”. Mirel Axinte amintește câteva momente-cheie, semnificative pentru temă: întrebarea adresată de Emil Constantinescu lui Ion Iliescu în confruntarea dinaintea alegerilor prezidențiale din 1996 – ”Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu ?”, campania lui Victor Ponta pentru prezidențialele din 2014, în care a jucat (fără succes) cartea ortodoxă împotriva luteranului Klaus Iohannis, dar mai ales apariția Coaliției pentru Familie și campania acesteia pentru modificarea Constituției.

Mirel Axinte crede că acela a fost momentul „ascensiunii aripii conservatoare a PNL și a implicării politice a cultelor neoprotestante, din ce în ce mai puternice în PNL și chiar în PSD”. Cu toate acestea, concluzia este că pe scena politică românească nu există totuși „un curent politic cu forța și consistența ideologică a creștin-democrației vest-europene”, Bisericii Ortodoxe Române i-a lipsit „vocația politică a Bisericii Catolice din Polonia”. BOR „a preferat o relație comodă cu puterea politică, care să-i conserve statutul economic și administrativ și nu a dovedit în acești ani capacitatea de a inspira vreo mișcare ideologică.”