Dosarul „7 aprilie 2009”: mai multe întrebări decât răspunsuri

La 12 ani de a demonstraţiile violente din aprilie 2009, instituţiile de drept nu au elucidat acest episod, iar cei responsabili care au admis tortura tinerilor în masă ar fi beneficiat de impunitate, se arată într-o declaraţie a principalelor organizaţii de apărare a adrepturilor omului. Toate guvernările ar fi ignorat acest dosar, mai mult, făcând posibilă reverirea în funcţii a celor care au gestionat forţele de ordine ce au intervenit abuziv, maltratând sute de tineri care au manifestat împotriva falsifării alegerilor, se mai spune în demers. Cum se face că la distanţă de ani tot mai puţini sunt cei care-şi aduc aminte de 7 aprilie 2009?

Your browser doesn’t support HTML5

Dosarul „7 aprilie 2009”: mai multe întrebări decât răspunsuri

Simţindu-se obligată, în virtutea competențelor, să consemneze împlinirea a 12 ani de la violenţele din aprilie 2009, Procuratura Generală s-a limitat la a transmite o statistică seacă cu dosarele iniţiate şi finalilizarea lor la diferite etape, cele mai multe fără un deznodământ aşteptat de societate.

Astfel din cele 71 de cauze penale pornite doar trei s-au încheiat cu o condamare reală...

Mulţi dintre cei ajunşi pe banca de acuzaţii au fost executanţii, nu şi cei care au dat ordine, se arată în demersul transmis autorităţilor de patru ONG-uri în domeniul drepturilor omului: Amnesty International Moldova, Asociația Promo-LEX, Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria” şi Centrul de Resurse Juridice din Moldova. Pe rol a rămas un singur dosar, prin urmare acest capitol se poate considera încheiat în justiţia naţională.

Justiţia a compromis acest proces de aflare a adevărului, cred jurişti care au asistat multe victime ale torturilor din aprilie 2009, drept dovadă sunt cele câteva zeci de dosare care continuă acest parcurs la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, spune avocatul Vadim Vieru, directorul Programului drepturile omului de la Asociaţia Promo-LEX, una dintre organizaţiile semnatare.

„Percepţia mea, ca avocat, este că la nivel de procuratură acest dosar nu este luat în serios. Am reproşuri la procuratură, pentru că atunci, în 2009, s-au lăsat influenţaţi de politic şi asta ested demonstrat prin constatările făcute de Curtea Europeană, inclusiv şi în ultima cauză de condamnare a R. Moldova, este vorba de cauza Muradu, unde Curtea expres indică că investigarea faptelor de tortură de atunci au fost ineficientă.

### Vezi și... ### 7 aprilie pandemic. Semnificații blurate

Politicienii nu pot să influenţeze cumva procesele care au loc în justiţie sau în procuratură, deşi de multe ori au făcut-o, dar ca cetăţean le pot reproşa că ei nu au dus până la capăt reforma justiţiei mult-promisă în 2009-2010”.

Europa Liberă: Credeţi că în general este un capitol închis sau se mai poate reveni la el şi ce putem învăţa din acest dosar trist?

„Nu este un capitol închis; este capitol închis, cred că, pentru justiţie, care a compromis totul în acest dosar, dar pentru guvernanţi şi viitori politicieni este o lecţie de istorie care trebuie să fie memorată”.

Directoarea Centrului de reabilitare a victimelor torturii „Memoria”, Ludmila Popovici, spune într-un interviu pentru Europa Liberă că în ultimii ani autorităţile evită să-şi amintească că peste 600 de tineri au avut de suferit de pe urma maltratării de către forţele de ordine. Mare parte din aceste victime au plecat din ţară, văzând cum nu li se face dreptate, cum erau forţate să renunţe la cereri.

„Nu uită cei care au trecut prin calvarul 7 aprilie, nu uită victimele și familiile lor, nu uităm noi, fiindcă încă vin persoane care au nevoie de ajutor.

Totul a dispărut, nu-și mai aduce aminte nimeni despre nimic...

Este vorba de consecințele tardive care pot să apară în timp, este vorba de probleme de sănătate care cu timpul s-au agravat sau e nevoie de monitorizat starea de sănătate a celor care au trecut prin traume extreme, în așa fel ca să-i ajutăm să-și continue viața cu demnitate, dar în rest din partea autorităților cred că este un sindrom de evitare foarte puternic, nimeni nu vrea să-și mai aducă aminte, nimeni nu-și mai asumă niște obligații, cum era în primii ani, aproape că era o competiție drastică legată de cine anume va înălța un monument. Totul a dispărut, nu-și mai aduce aminte nimeni despre nimic.”

Impunitate faţă de cei care au coordonat abuzurile din 2009 sau au luat decizii în instanţe a fost taxată şi de preşedinta Maia Sandu. Şefa statului a spus că a eliberat din funcţie zilele trecute un magistrat care a achitat un comisar adjunct din acea vreme. Ea însă a atras atenţia că în ciuda nedreptăţilor acumulate cu anii 7 aprilie 2009 s-a produs, totuși, o schimbare în Republica Moldova: cetățenii au devenit mai activi, mai implicați, mai puțin lăsători şi nu au admis intaurarea unei dictaturi.