Născuta pe 14 ianuarie 1964, în satul Recea, Strășeni. Studii superioare, filolog, Universitatea de Stat din Chișinău. Producătoarea emisiunii „Cine vine la noi?”, Televiziunea Națională Moldova 1.
Luni
Ziua de luni e una deosebită, mai ales când e dupa un week-end în toata legea, cu odihnă, cu ceva gustoșel pregătit, cu o carte citită sau un film. Dar când sâmbăta și duminica le petreci la locul de muncă, nu se prea simte diferența. Nu e tot timpul așa, avem și zile de odihna…, dar mă conving a câta oară că munca în tv are legea ei. E a 12-a zi de război și a 7-a de Marțișor. Am încercat să îmbinăm, dacă se poate îmbina, durerea și cântecul. Se zice că muzica alină sufletele, muzica are efectul miraculos de a restabili echilibrul lăuntric, de a aduce lumină pe chipuri și de a ne deschide sufletele!
Cred că acum, mai mult ca oricând, e nevoie de muzică, e nevoie de mesaj și de o stare de bine, de normalitate, de o singură linie de plutire. La acest lucru mă gândeam de fiecare data, în fiecare zi când trebuia să relatăm despre evenimentele ce au loc la Palatul Național, în cadrul Festivalului Mărțișor 2022. Eu împreună cu colegii mei eram mai tot timpul pe cântar – Dar se merită? Cine are nevoie de cântec? Suntem banali sau excentrici… Și tot noi ne linișteam – Noi avem nevoie muzică, de oameni, de armonie, de stabilitate, chiar și de rutină!
Astăzi invitații emisiunii „Cine vine la noi?” au fost Roman Iagupov de la Zdob și Zdup si Frații Advahov. Logic, am vorbit despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, despre emoțiile și ritmul prezentului. Mesajul final - să fie pace și să aducem Eurovisionul în Moldova!
Marți
Ca să vezi, așa a vrut Domnul… 8 martie avem pauză, avem liber! Ah ce surpriză se contureaza în mintea mea, mai ales că am mâinile dezlegate, mămicuța e sigura că sunt la emisie! Mama mea este fără doar și poate, eroina mea. Mereu îmi apar lacrimi în ochi și noduri în gât când, fără să vreau, îmi închipui inevitabilul… Și-a sacrificat destinul, a clădit în jurul nostru atâta siguranță și nu a cerut nimic în loc. Nu a ezitat niciodată să-mi îndeplinească dorințele. E magiciană!
Ar trebui să le mulțumiți mamelor pentru fiecare răsărit frumos și somn liniștit în casa părintească...
Mulțumesc, mamă! Și cred că toți ar trebui să le mulțumiți mamelor pentru fiecare răsărit frumos și somn liniștit în casa părintească. Iar cei care nu le mai aveți, să vă gândiți la ele ca la lumini.
Venirea acasă în zi de marți, chiar a fost surprinzătoare pentru mama! Am organizat gașca, copiii, nepoții, strănepoții. Am copt plăcinte, un mușchiuleț în staniol, salată beuf (cum fără). Mama întotdeauna mă întâlnește cu tot de-a gata și nu doar pe mine. Am vrut și eu să vin cu tot de-a gata, zis și făcut! Ce privire duioasă, câtă recunoștință. Doar mama poate dărui. Au bucurat-o și lalelele, dar prezența copiilor e cea mai scumpă…
Miercuri
Ședința de redacție, discuții, propuneri, planificări, notițe și iar revenim la război. Din nou și din nou. Ne dorim ca totul să devină un vis urât, să revenim la pacea anterioară. Nesiguranța ne dă târcoale și asta nu-i bine deloc! Văd momente emoționante peste tot, la televizor și în online, mi-e teamă că acest conflict va putea degenera, deși eu sunt o optimistă din fire. Mă rog pentru cei care au nevoie de echilibru, de ajutor, de putere. Și pot face lumină prin emisiune –construim prezentul, sensibil, util și motivant. Discuția cu Doinița, prezentatoarea noastră, continuă și în drum spre Palatul Național care ne-a găzduit pe perioada festivalului. Vorbim despre pace, despre concert, despre aplauze și flori…. Ah, ce frumos ar fi fost… de nu era război!
Astăzi ne vedem cu Nicolae Botgros și Lăutarii! Avem și oaspeți de peste Prut – Niculina Stoican, Viorica Macovei, Ionuț Fulea, ei toți, mult mai calmi decât noi, mai optimiști și mai plini de viață.
Joi
Ultima zi în ospeție la Palatul Național. Festivitatea de închidere a Mârțișorului. E ziua Filarmonicii Naționale, forfotă mare! Lumea se frământă. Războiul le-a dat programul peste cap. Imediat a fost schimbat repertoriul. Au fost introduse melodii celebre în tot cu starea noastră de spirit. Pierdem punctul de sprijin, nu mai îngelegem unde e centrul universului, totul se-nvârte pe cerc în ultimile 15 zile. Rămânem fără siguranță, deși pacea este cumva cheia rezolvării tuturor problemelor. Mă culc cu gândul la PACE…
Vineri
La cum e vremea de afară, spui ca s-a intors iarna. Să vă fie cald în inimă!
Pacea din sufletul nostru e importantă, lupta permanentă pe care o dăm cu temerile și cu nesiguranța. Nu există vreo rețetă ca să se poată scăpa de asta, există doar rațiune și sentimentul că trebuie să trăim intens, pentru că nu știm nici unde și nici cum, nici măcar când, se poate finaliza totul!
Îi întreb pe toți nebunii planetei care practica un orgoliu prostesc - La ce bun atâta „efort” , averi, bani, putere, slavă, dacă mâine nu vom mai exista? Sau poate mâine nu va ma fi… Uneori, nu știm să prețuim pe deplin oamenii și momentele atunci când avem parte de ele!
Am revenit acasa, la Moldova 1, în studioul drag. Acasă și pereții ajută. Pregătesc cu drag o nouă emisiune de Pace, cu oameni implicați, cu lume care speră, care crede, care visează, voluntari mereu pe fugă dăruiți în numele păcii pe pământ! Vine și Anatol Mârzencu. Cântecul „Nu mai plânge dragă mama” l-a scris pe când era la război… în Transnistria!
Azi mă întreb: moldovenii pun muraturi în martie? Unde e sarea? Ce bine că am acasă 2 pachete, până la vară îmi ajunge, pot să împart și cu vecinii. Mâine o să coc pâine, să miroase în casă a pace, să am ce da de pomană, suntem în Postul Mare și ne rugăm de PACE…