„E timpul să «reanimăm civilizația» din noi”

Născută la 27 iulie 1972 în municipiul Chișinău. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. În 2010, susține teza de doctor în Economie, Business și Administrare cu tema „Problema elaborării și implementării tehnologiilor de comunicare modernă în activitatea managerială din Republica Moldova”. Din 1995 până în prezent, activează la Academia de Studii Economice din Moldova, departamentul Resurse umane, Afaceri publice și Comunicare. Conferențiar universitar, doctor în economie.

Luni

Soarele răsare dis-de-dimineață! Cafeaua de dimineață mă revigorează.

E ziua în care mulți dintre noi, homo sapiens, homo oeconomicus, homo sociologicus, homo academicus, homo creativus etc. își încep programul ... în pofida lunii iulie, luna lui Cuptor. Prin tradiție, luna iulie este consacrată secerișului. De aceea, sătenii sunt preocupați de a-și aduna în pace recoltele de pe ogoare. Și, poate, înainte de a ieși din casă, cineva dintre ei, cu noi forțe de viață, își alintă copiii sau nepoții cu versurile: „Soarele, de după vii,/Îşi arată faţa./Hai să ne trezim, copii,/Bună dimineaţa!”

Totuși, acești oameni par a fi preocupați nu numai de recolte, ci și de slujirea adevărului. Pentru ei, adevărul e pâinea caldă scoasă din cuptor, e zâmbetul copiilor și nepoților, care dau buzna desculț și dezbrăcați în Casa Mare, când i-a prins ploaia de vară. Întocmai ca în versurile Emiliei Plugaru: „...E vară preafrumoasă şi azi plouă/Şi ploaia cade vesel peste noi./Te vezi copil micuţ care păşeşte,/Desculţ şi dezbrăcat păşeşte peste ploi…/Se joacă ploaia albastră şi copilul,/Şi râde curcubeu-n depărtare:/– Hai, gata cu hârjoana, e de-ajuns…/Şi norii se destramă, iar e Soare!”

Slujirea adevărului îi ajută pe oameni să descopere lumea în care trăiesc și, uneori, să se descopere pe ei înșiși ... în profunzime ... dincolo de aparențe ... dincolo de lumea virtuală, digitală ... dincolo de apartenențe politice, religioase ... dincolo de vorbe. Dar ce este dincolo de vorbe? Or, până mai ieri, a fost promovat, cu perseverență, sloganul: „Fapte, nu vorbe!”

Se pare că sătenii preocupați de recolte nu-și mai pun întrebarea: Ce-a mai rămas din acest slogan? Mai curând, îi preocupă alegerile din 20 octombrie a anului curent. Mai bine zis, întrebările: Cui să mai încredințăm votul nostru? Ce să mai așteptăm de la noii aleși?

Între timp, „Ziarul de Gardă” anunță că Guvernul Republicii Moldova a publicat lista celor 23 de candidați înscriși pentru selectarea judecătorilor la Curtea Constituțională. Deci, urmează să fie aleși 2 candidați. Cine vor fi aceștia? Iar Alexandru Slusari, președintele Comisiei parlamentare de anchetă pentru elucidarea tuturor circumstanțelor devalizării sistemului bancar din Moldova și a investigării fraudei bancare, spune cine va mai fi audiat și cum a reacționat Kroll la documentele publicate de Renato Usatîi.

Sătenii sunt preocupați de a-și aduna în pace recoltele de pe ogoare ...

Totuși, nu ne lasă în pace întrebarea: Până când homo sapiens, homo oeconomicus, homo sociologicus, homo academicus, homo creativus etc. vor fi îngrijorați de prezentul și viitorul acestui „plai cu dulce nume”? Să fi fost oare o prorocire versurile lui D. Matcovschi: „Basarabie, Basarabie,/Frate și sora, mamă și tată,/Basarabie, Basarabie,/Scumpă icoană, în inimi purtată,/Trecută prin foc și prin sabie,/Furată, trădată mereu,/Ești floare de dor, Basarabie,/Ești lacrima neamului meu”? Oare ploaia va spăla grijile sătenilor? Dar lacrimile neamului? În Republica Moldova, se poate și altfel?

Marți

Soarele răsare dis-de-dimineață! Cafeaua de dimineață mă revigorează. E timpul să „navighez” prin actualități.

„Ziarul de Gardă” anunță că cei șase candidați care au depus dosarul de participare pentru suplinirea a șase funcții vacante de judecător la Curtea Supremă de Justiție nu au trecut concursul, pentru că nu a întrunit numărul suficient de voturi. Ministra Justiției, Olesea Stamate, face un apel către membrii CSM să nu se grăbească cu numirea în funcție a noilor judecători, argumentând prin faptul că membrii CSM trebuie să ofere societății suficient timp pentru a analiza candidații și a asigura transparența acestui proces.

Din formatul digital al ziarului „Adevărul”, aflu că șeful statului, Igor Dodon, pleacă la Moscova, pentru a negocia cu Gazprom tarifele la gazul natural. Mă întreb: Cu ce se vor solda aceste negocieri pentru cetățenii Republicii Moldova la subiectul „tarife”?

Unicul cotidian național Timpul.md, ne reamintește că „16 iulie este Ziua Eliberării Chișinăului de sub ocupația sovietică”. În după amiaza acestei zile, în 1941, trupele române au intrat victorios în principalul oraș al Basarabiei, din direcția Nord.” Autorul acestui articol, George Mârzencu, subliniază: „Teroarea roșie lua sfârșit. Însă, nu și războiul…”

Volens-nolens, toate aceste știri politice, economice îmi amintesc de un film muzical (gen comedie) cu titlul „Свадьба в Малиновке”. Malinovka este un sat din sudul Ucrainei, unde puterea se schimbă în mod constant. Se pare că replica persuasivă a unui personaj din acest film a fost una elocventă și pentru ultimele evenimente care s-au produs în țara noastră (pe fundalul unei situaţii politice incerte): „Приходят то „красные”, то „белые”, то „зеленые” - никому нет делa до народа, нет справедливости.”/„Ba cei „Roșii” vin la putere, ba „Albii”, ba „Verzii” - oricum, nimănui nu-i pasă de oameni, nu există nici o justiție.”

Se spune că speranța și optimismul sunt elementele componente ale unei gândiri pozitive. Sătenii au învățat, de-a lungul vieții, că omul bun are și intenții bune!

Flacăra speranței cetățenilor din Republica Moldova pare să fie reaprinsă de noua guvernare. Iar Comisarul european ne încurajează că „Republica Moldova se poate baza pe sprijinul Uniunii Europene atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedre financiar”. De altfel, și cancelarul german Angela Merkel, în cadrul întrevederii cu Maia Sandu, la Berlin, ne asigură de continuitatea relației dintre cele două țări.

Se poate și altfel! Or, slujirea adevărului îi ajută pe oameni să descopere lumea în care trăiesc și, uneori, să se descopere pe ei înșiși ... în profunzime ... dincolo de apartenențe politice, religioase.

Miercuri

Soarele răsare dis-de-dimineață! Cafeaua de dimineață ...

​Ziarul „Timpul.md” ne informează că președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, întreprinde o vizită de lucru la Moscova. Însă, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, refuză să aibă un dialog cu șeful statului nostru și îi deleagă pe oficialii ruși pentru această întrevedere bilaterală, inclusiv vicepremierul, reprezentantul special al președintelui Federației Ruse pentru dezvoltarea relațiilor comercial-economice cu Moldova, Dmitri Kozak. De ce Putin nu mai dorește să aibă o întrevedere cu omologul său? Ce a intervenit între ei? Să fie oare de vină „mărturisirea” lui Dodon precum că „primește 700 DE MII DE DOLARI lunar de la Moscova”? Să fie oare adevărat? De ce nu au urmat niște reacții din partea oficialilor ruși, pentru a confirma sau a infirma aceste „mărturisiri” ale Președintelui Dodon? Se pare că „soarele de după vii” nu își mai arată fața pentru unii.

Și totuși ... ceva îl nemulțumește pe șeful statului ... din moment ce, după câteva săptămâni de acord politic temporar între PSRM și blocul ACUM, înainte de plecarea sa la Moscova, intervine cu declarații construite pe un ton agresiv: „Dacă cineva crede că noi am dat toate ministerele și ei sunt așa mari guvernanți și fac diferite declarații, vreau să le amintesc că au doar 26 de mandate, nu 51 și nici 35, cât au socialiștii. Putem merge înainte doar dacă suntem împreună. Să nu se gândească ei că partidele lor au nevoie de una sau alta. Socialiștii tot trebuie să rezolve problemele alegătorilor. Dacă colegii noștri de coaliție vor înțelege asta, atunci vom merge mai departe. Ce perioadă, de obicei, se oferă Guvernului pentru „luna de miere”? 90-100 de zile? (...)”.

Oare așa este conceput un acord politic, fie chiar și temporar, între partidele care guvernează o țară? Oare astfel se comunică, dacă se tinde spre dezoligarhizarea țării, respectiv, „demonopolizarea economiei, stimularea investițională, creșterea veniturilor tuturor cetățenilor (...)”?

Dar cum rămâne cu deciziile asumate pentru consolidarea parcursului european? Se pare că acest acord politic temporar între PSRM și blocul ACUM este sortit eșecului. Or, șeful statului, Dodon, deși subliniază că „trebuie să se păstreze relațiile bune, strategice cu partenerii externi, și la Est, și la Vest”, totuși, afirmă că „nicio cerere de aderare la Uniunea Europeană nu va fi depusă în următorii ani”, „nu se va anula Acordul de Asociere cu Europa”, dar „nu vom fi membrii Uniunii Europene, așa cum a declarat vicepremierul Andrei Năstase, lider al blocului proeuropean ACUM.” Și tot șeful statului continuă: „Da, este acordul pe care noi îl folosim pentru a îmbunătăți calitatea vieții în Moldova. Pentru a avea o justiție mai bună, să lucreze procuratura, să fie salariu, sistemul sănătății să fie bun, să avem drumuri bune, poate nu ca cele europene, dar măcar cum la Lukașenko (Belarus).”

Și cum să decodificăm secvența: „să avem drumuri bune, poate, nu ca cele europene, dar măcar cum la Lukașenko (Belarus)?” „Măcar”??? Asemenea declarații descumpănesc cetățenii.

Dincolo de știrile politice, economice sau cele referitoare la justiție, mă preocupă și alt domeniu – cel al educației, și anume, tânăra generație. Care este parcursul lor educațional/profesional, pe care au decis să-l aleagă, pentru a-și forma-modela-dezvolta viitorul? Ce oportunități le oferă țara? Ce oportunități le oferim noi, formatorii? Și, evident, ce vor avea de oferit tinerii, la rândul lor, acestui plai mioritic? În acest context, îmi amintesc de un aforism: „Ce ochi am face noi, dacă ne-am vedea cu ochii cu care ne văd ceilalți? Ce ochi ar face ceilalți, dacă s-ar vedea cu ochii cu care îi vedem noi?”

Sătenii încă mai sunt preocupați de a-și aduna în pace recoltele de pe ogoare. Iar absolvenții (de liceu/de facultate) – să-și trăiască prezentul, pentru a avea libertatea să-și decidă ei înșiși viitorul! Slujirea adevărului îi ajută pe oameni să descopere lumea în care trăiesc și, uneori, să se descopere pe ei înșiși ... în profunzime.

Joi

Cel de Sus e generos ... soarele răsare ... și e culoare ... e Ziua Mamei! Cu acest prilej, îi doresc noi forțe și ani binecuvântați cu sănătate! Înțelepciunea mamei este un izvor de viață dătătoare, călăuză spre fapte luminoase!

Soarele răsare ... Această sintagmă mă transpune în Țara Soarelui Răsare - Japonia! Se știe că Japonia este renumită prin stil respectuos și politețe în comunicarea cu semenii, cu șefii și subalternii, cu partenerii și clienții.

Pentru turiști, Țara Soarelui Răsare este „tărâmul contrastelor și contradicțiilor”. Pe de o parte, e țara tehnologiilor de ultimă generație. Iar, pe de altă parte, James Clavell, romancier, scenarist, producător de film și regizor de film, fost prizonier în cel de-al doilea război mondial, fost prizonier în lagărul japonez, devenit celebru prin romanele „Shogun” și „Tai-Pan”, prin scenariile unor filme ca „Marea Evadare”, „Domnului profesor, cu dragoste” afirmă că japonezii au trei inimi: „Un om are o inimă fățarnică în gură – toată lumea să o vadă, o altă inimă în piept – să o arate prietenilor apropiați și familiei, iar cea adevărată, cea tainică (inimă), pe care nu o știe nimeni, niciodată, în afară de el însuși, e ascunsă într-un loc știut doar de Dumnezeu”.

Deși Japonia e țara tehnologiilor de ultimă generație, totuși comunicarea față în față nu este diminuată ca importanță. Or, vorba niponilor: „Săgețile nu zboară spre fața care zâmbește.” Țara Soarelui Răsare se mai ghidează de următoarea înțelepciune: „Soarele nu știe cine e corect. Soarele nu știe cine greșește. Soarele luminează, fără scopul de a încălzi pe cineva anume. Cel ce s-a găsit pe sine însuși e asemenea unui soare”.

Republica Moldova și Japonia - tărâmuri diferite prin tradiții, obiceiuri, limbă etc. În Moldova, profesorul este în slujba beneficiarilor educaționali, în slujba societății. În Japonia, o țară întreagă este în slujba profesorului. Elocvent, în acest sens, este și proverbul japonez: „Fără dascăli, nu pot exista împărați!”

Deși suntem diferiți, nu există bariere de parteneriat între noi. Dimpotrivă, Țara Soarelui Răsare oferă oportunități investiționale atractive. O confirmă și interesul Japoniei de a oferi echipamente de înaltă calitate UTM-ului, în valoare de circa 15 mii de euro, dar și asistența tehnică necesară instruirii cadrelor didactice care vor utiliza acest echipament.

E timpul să navighez și prin Unicul Cotidian Național Timpul.md! Îmi permite timpul. E timpul să știu!

Dintr-un titlu de știri ale cotidianului în format digital, aflu că „Ruslan Codreanu crede că ordinea la Piața Centrală poate fi făcută doar cu BULDOZERUL”. În raport cu CE sau cu CINE este utilizat cuvântul „buldozer” de către fostul primar general interimar al capitalei? Să fie oare vorba despre stilul „Buldozerului” utilizat de către așa-numiții „Negociatori Roșii”, care se caracterizează printr-o abordare agresivă, dominatoare, oricând pregătiți să intimideze? Pentru moment, asemenea stil asigură rezultate. Dar numai pentru un termen scurt! Însă, pe termen lung, astfel de abordare nu rezistă. Și apoi ... nu suntem pe timp de riposte violente!

O tempora! O mores! Devenim din ce în ce mai agresivi în comunicare, în luarea deciziilor! E timpul să „reanimăm civilizația” din noi!

E timpul să-mi fac timp pentru a ști. Conform sursei Adevarul.md, „Miniştrii Guvernului Sandu susţin că se confruntă cu lipsa specialiştilor în diverse domenii, precum educaţie şi sănătate.” Fără dascăli, nu pot exista împărați! Fără medici, la nevoie, nu există vindecare! Iar fără Dumnezeu nu există binecuvântare spre această vindecare!

Știi oare ce-ți doresc eu ție, blândă și răbdătoare Moldovă? Să ajungi vremuri atât de prospere, încât să revină acasă toți feciorii și fiicele, nepoții și nepoatele, strănepoții și strănepoatele. Și indiferent de câte inimi îți bat în piept, cognosce te ipsum! - Cunoaște-te pe tine însuți! – ca să înveți să-i cunoști pe ceilalți! Știi bine: slujirea adevărului îi ajută pe oameni să descopere lumea în care trăiesc și, uneori, să se descopere pe ei înșiși ... în profunzime ... dincolo de lumea virtuală, digitală ... dincolo de tărâmul contrastelor și contradicțiilor.

Vineri

Soarele răsare dis-de-dimineață! Soarele răsare ... cu aromă de nucă dulce-amăruie, cafeaua de dimineață mă revigorează. Elitele politice par a fi pregătite să discute eventuale coaliții ... însă doar după alegeri.

E zi de vineri ... mi-am amintit de Sfânta Vineri.Credința populară reflectă Sfânta Vineri ca pe cea mai mare din toate zilele, e jumătate de duminică, și, dacă o respecți, e de mare ajutor. Nu îndrăznesc să pun la îndoială înțelepciunea populară. Însă, îndrăznesc să mai sper că homo sapiens, homo oeconomicus, homo sociologicus, homo academicus, homo creativus etc. vor sluji adevărul, căci numai slujirea adevărului îi va ajuta pe oameni să descopere atât lumea în care trăiesc, cât și pe ei înșiși.

Absolvenții (de liceu/de facultate) își trăiesc prezentul, pentru a avea libertatea să-și decidă ei înșiși viitorul! Dar și sătenii mai sunt preocupați de a-și aduna în pace recoltele de pe ogoare. Și, poate, își alintă copiii sau nepoții cu versurile: „Soarele, de după vii,/Îşi arată faţa./Hai să ne trezim, copii,/Bună dimineaţa! ”