Parlamentul ucrainean a adoptat o lege în care Federaţia Rusă este numită drept „stat agresor şi ocupant”, iar regiunile Doneţk şi Luhansk, ca şi peninsula Crimeea anexată de Federaţia Rusă în 2014, drept „teritorii ocupate temporar”. Decizia Radei supreme de la Kiev a fost criticată de Moscova. Într-o declaraţie a Ministerului rus de externe se menționează că legea ar fi o dovadă că Ucraina se pregătește de război. Ce consecințe ar putea avea o asemenea decizie pentru securitatea din regiune şi ce atitudine ar trebui să adopte guvernul de la Chişinău?
Your browser doesn’t support HTML5
Legea din Ucraina în care Federaţia Rusă este numită „stat agresor şi ocupant”
Dialogul diplomatic dintre Ucraina şi Federaţia Rusă s-a răcit în 2014, după anexarea peninsulei Crimeea. În acelaşi an, separatişti din Luhansk şi Doneţk, regiuni din estul Ucrainei, au declarat independenţa faţă de Kiev, exprimându-şi dorinţa de a intra în componenţa Federaţiei Ruse şi Uniunii Euroasiatice.
Până în prezent, conflictul din ţara vecină a paralizat economia ucraineană şi s-a soldat cu peste zece mii de morţi de ambele părţi. De asemenea, a determinat Occidentul să fie mai precaut în cazul aşa numitelor conflicte îngheţate, inclusiv cel din stânga Nistrului.
Fostul ministru adjunct de Externe al Republicii Moldova, Valeriu Ostalep, directorul Institutului de studii diplomatice, politice şi de securitate, face parte din tabăra experţilor care cred că guvernarea de la Chişinău ar trebui să trateze cu prudenţă recenta decizie a Ucrainei de a numi Federaţia Rusă drept „stat agresor şi ocupant”. Acest lucru însă nu înseamnă că Guvernul nu ar trebui să fie cu ochii-n patru la securitatea regională şi eventualele schimbări din domeniu:
„Acest conflict între Rusia şi Ucraina va dura mulţi ani, minim un deceniu din punctul meu de vedere. Modalitatea de soluţionare, vor fi escaladări şi tensionări militare, asta nimeni nu poate să spună, pentru că fiecare parte are inclusiv planurile sale militare, care vor fi aplicate în dependență de un scenariu sau altul. Poate fi un amalgam de scenarii, începând cu schimbările politice într-o ţară sau alta, respectiv abordările, şi terminând cu luptă militară, agresivă etc. Dar, asupra conflictului nostru şi situaţiei în care noi ne aflăm asta practic nu poate să aibă nicio influenţă, decât sub aspect militar dacă, Doamne-Fereşte, iarăşi să fim martorii unei tensionări militare care să ajungă în Odessa sau în regiunea noastră, sigur că asta este un pericol pentru noi şi unul foarte mare. Eu asta am spus-o teoretic, or, la modul practic nu cred să se întâmple. Sigur că-mi doresc să fie soluţionat politic conflictul.”
În ce priveşte poziţia pe care trebuie s-o adopte Republica Moldova în raport cu conflictul ruso-ucrainean, Valeriu Ostalep face trimitere la articolul 11 din Constituţie care vorbeşte despre neutralitatea ţării, prin urmare, crede fostul vice-ministru de Externe, sprijinirea vreunei părţi ar însemna încălcarea acestui neutralităţii.
O părere diametral opusă formulează analistul Oazu Nantoi, director de programe la Institutul pentru Politici Publice, care în repetate rânduri a declarat că prin prezenta Grupului Operativ de Trupe Ruse, pe scurt GOTR, în stânga Nistrului, Federaţia Rusă a încălcat statutul de neutralitate al Republicii Moldova, în consecinţă, Chişinăul ar avea tot dreptul să fie mai tranşant în dialogul cu Moscova:
„Experţii din Republica Moldova în repetate rânduri au atras atenţia la faptul că Rezoluţia din 14 decembrie 1974 a Adunării generale a ONU privind definirea actului agresiunii, este perfect aplicabilă nu numai în cazul Ucrainei, deoarece această rezoluţie este menţionată în legea adoptată de Rada supremă a Ucrainei, ci şi în cazul Republicii Moldova, când vorbim de agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Republicii Moldova din 1992. Aici putem adăuga şi decizia Curţii Europene pentru Drepturile Omului în cazul grupului Ilaşcu, prin urmare, temeiuri juridice de a aplica aceleaşi abordări ca şi Ucraina au fost din 1992 până în prezent, nu am avut o clasă politică competentă, necoruptă şi nepenetrată de agentura rusească şi nu ştiu dacă o vom avea pe viitor.”
Oazu Nantoi mai observă că până în prezent guvernarea de la Chişinău nu a fost foarte interesată în soluţionarea conflictului transnistrean. O asemenea atitudine i-ar putea juca festa, crede directorul de programe de la Institutul de Politici Publice, şi asta pentru că s-ar putea pomeni în situaţia când nu va fi capabilă să garanteze siguranţa propriilor cetăţeni.
Nimeni dintre oficiali moldoveni nu au anunţat deocamdată atitudinea faţă de legea promovată în Rada de la Kiev de preşedintele Poroşenko.