UNICEF Moldova împreună cu Centrul de resurse pentru tineret „Dacia” a lansat azi un proiect pentru integrarea copiilor de etnie romă în sistemul educațional. Ținta inițiativei sunt copiii și tinerii din satul Vulcănești, inclusiv autoritățile locale, părinții și profesorii cu care autorii programului își propun să lucreze în următorii ani. Proiectul are la bază un studiu despre copii romi și accesul acestora la servicii și educație.
Your browser doesn’t support HTML5
O inițiativă de integrare a copiilor romi în sistemul de educaţie
Cercetarea s-a efectuat în trei localități: Soroca, Otaci și satul Vulcănești, unde autorii proiectului au stat de vorbă cu toți cei care trebuie să se implice la școlarizarea copiilor. Marcela Cobzaru este elevă în clasa a IX-a și spune că frecventează cu regularitate orele, pentru că vrea, dar mai ales, pentru că o trimit părinții. Pe unii dintre colegi însă, îi vede o dată la trei luni sau și mai rar iar cei care vin mai des nu țin cont de regulile din clasă și nici nu văd în profesor o autoritate, mai zice Marcela:
„Vin pentru că sunt copii mai mulți la școală, să se vadă cu prietenii, la internet vin. Cei care nu vor să învețe strică lecțiile, nu șed la lecție, ies fără permisiune, se duc, nu vor să facă lecții. Cu învățătorii nu se înțeleg, că dacă cineva nu vrea să învețe, este lăsat să facă ce vrea.”
Sociologul Natalia Vladicescu, autoarea cercetării, susține cei mai mulți dintre romi văd școlarizarea până la etapa în care copiii învață să scrie și să citească, adică doar treapta primară. Ulterior, părinții își iau odraslele oriunde pleacă să muncească și așa copiii își pierd interesul pentru școală și abandonează ideea studiilor.
Vasillisa Cobzaru se arată mândră că toți cei cinci copii ai săi au mers la școală. Și, crede ea, nu tradițiile comunității sau ignoranța părinților împiedică accesul copiilor romi la școală, dar mai degrabă sărăcia și lipsa unor oportunități la locul de trai:
„Iată, o lună este la școală și zece luni este în Rusia și, de asta, pe dânșii nu-i interesează tare școala. Ei mai mult sunt cu internetul și de asta se strică copiii. Eu nu găsesc nici vina părinților pentru că părinții vor să trăiască ca lumea, ca oamenii, dar nu au posibilitate să stea pe loc și să le dea învățătură.”
Natalia Vladicescu observă însă că sunt percepții înrădăcinate. Bunăoară, copii romi nu sunt duși la grădiniță pentru că acest lucru ar fi o ,,rușine”. În acest caz se consideră că mama este iresponsabilă și neglijentă, iar familia este socotită ca nefiind în stare să-și crească copii:
„Practic în comunitățile unde copiii romi mergeau la grădiniță, sunt din familii mixte și nu din familii rome, adică ambii părinți să fie romi. Majoritatea copiilor romi nu au cunoștințe specifice vârstei, adică nu cunosc minimul necesar pentru vârsta pe care o au ei.”
Autoarea studiului notează că majoritatea romilor nu pun preț pe educația din școală și nu sesizează avantajele ulterioare, o percep mai degrabă ca o formă de îngrădire a libertății lor.
Galina Preida este din Soroca și spune că fetele ei merg la școală, iar băieții sunt plecați cu tatăl lor în Georgia, chiar dacă n-au terminat încă studiile gimnaziale. Ea crede că romii se lasă mai greu convinşi ca să-şi dea copiii la şcoală pentru că majoritatea duc un mod de viaţă nomad:
„Noi vrem ca și copiii noștri să fie învățați, să-și continue studiile și să trăiască ca și ceilalți. Dar sunt probleme. Noi mereu suntem plecați și copiii trebuie să fie alături de noi. Nu cred că o să ne înțeleagă cineva vreodată. Dintr-o parte, pare că suntem agramați, lenoși și nu vrem să se schimbe ceva. Doar cei din comunitate înțeleg cum obținem o bucată de pâine și greutățile prin care trecem.”
Opinia Galinei Preida și a altor părinți, copii și lideri din comunitate va conta atunci cânt autorii proiectului susținut de UNICEF vor demara activitățile. În acest sens, Natalia Vladicescu recomandă ca guvernarea locală să elaboreze un registru al tuturor copiilor pentru a-i putea monitoriza și să susțină financiar serviciul mediatorului comunitar. De la profesori, zice ea, se cere o atitudine mai tolerantă iar liderii romii sunt îndemnați să-și școlarizeze proprii copiii și să promoveze în comunitate nevoia educației acestora.